Anulare act. Decizia 722/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.722/2008-
Ședința publică din 06 mai 2008
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamant, cu domiciliul în S M-. 1 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în S M- județul S M, - -, ambii prin mandatar -, cu domiciliul în S M- județul S M, împotriva deciziei civile nr. 159/Ap din 04 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost menținută sentința civilă nr. 5086 din 17 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimata pârât lipsă, reprezentantul acesteia avocat în baza împuternicirii avocațială nr. 93/2007 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 19 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, că la data de 06.03.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar note de ședință din partea recurentei reclamante, prin care aceasta răspunde și excepției invocate de intimata la termenul anterior, după care:
La întrebarea instanței, reprezentantul intimatei pârâte artă că nu are probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, înscrierile de carte funciară au fost efectuate în anul 1980, fiind depășit mult termenul de 10 ani prevăzut de lege care permite uzucapiunea. Defunctul său soț a avut o contribuție exclusivă la dobândirea apartamentului, din sentința de divorț a acestuia rezultând că soția sa nu a avut nici o contribuție la achiziționarea imobilului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5086/17.11.2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei unui interes legitim în demersul reclamantei prin care urmărește constatarea nulității contractului de donație; s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, domiciliată în 461, str. -,.310 CT 06106-3356 SUA cu domiciliul ales în S M, str. -, nr. 7 împotriva pârâtei de ordin 1 în nume propriu și ca moștenitoare a coproprietarului tabular și pârâții de ordin II și -,. în SUA prin mandatar - și în consecință s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reconvențională.
S-a constatat că defunctul a avut contribuție exclusivă la dobândirea casei de sub 14111 S M nr. top 4403/15 edificatul aparținându-
Reclamanta-pârâtă a fost obligată să plătească pârâtei - reconvenționale suma de 374.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că otrivit p. extrasului din registrul de căsătorie - comunicat de Primăria prin adresa nr. 262/07/04.2004 (fila 6 din dosar) căsătoria reclamantei-pârâte cu s-a încheiat la data de 09.XI.1950 și a fost desfăcută prin sentința civilă nr.1752 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului S M în data de 16.07.1960.
Instanța de fond a mai reținut că, așa cum relevă foaia de proprietate 14111 SM( filele 13 -14 din dosar) la poziția 2 se notează casa de locuit situată pe- pe baza adeverinței nr. 2643 eliberată de Consiliul Popular al municipiului S M la 14 aprilie 1980 la poziția 3 se întabulează dreptul de proprietate asupra casei înscrisă pe parcela de sub top 4409/9 în favoarea lui la poziția 4 - se întabulează dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din casă în favoarea lui în baza contractului de donație, iar la poziția 5 și 6 se întabulează în favoarea lui și cota de 1/1 din teren în baza Ordinului Prefectului nr. 55/2000.
De asemenea, certificatul de naștere nr.- (fila 8 din dosar) relevă că pârâtul de ord. 2 - este fiul rezultat din căsătoria reclamantei cu iar certificatul de naștere nr. - (fila 10 din dosar) și certificatul de căsătorie nr. - (fila 11 din dosar) relevă că pârâta de ordin 2 este fiica rezultată din căsătoria reclamantei cu.
Așa cum rezidă din certificatul de deces nr. - (fila 7 din dosar) decesul lui a intervenit la data de 08.03.2004.
Din interogatoriul pârâtei-reclamante ( fila 59 din dosar) s-a reținut faptul că s-a mutat în anul 1987 în casa construită exclusiv de soțul ei în baza unui credit contactat de acesta de la bancă, casa păstrând și azi aceeași tencuială și zugrăveală.
Reclamanta-pârâtă nu s-a prezentat la luarea interogatoriului, prin reprezentanta acesteia s-au depus răspunsurile (fila 67 din dosar) care sunt semnate doar de reprezentanta reclamantei în ignorarea disp.art. 220 Cod proc. civ. conform căruia reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu doar pentru actele și faptele săvârșite de el în această calitate și în ignorarea disp. art. 223 al. 2 Cod. proc. civ. conform căruia "reprezentanta legală va depune răspunsul părții dat în cuprinsul unei procuri speciale, contrasemnată de parte, certificată de avocat. Fiind incidente astfel prevederile art.225 Cod proc. civ. reprezentarea la interogator s-a apreciat ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Depozițiile martorilor (fila 101 din dosar), (fila 102) și (fila 106) au relevat faptul că imobilul ridicat între anii 1959 - 1960 era locuibil respectiv o cameră și o bucătărie, neexistând baie. Prin declarația lor martorii au afirmat că defunctul avea rate pe casă, sistemul de încălzire și restul instalațiilor le-a realizat din eforturi propriii, fosta soție necontribuind nici cu vre-o prestație în gospodărie, nici cu bani, de care nu dispunea deoarece în mod continuu cerea bani împrumut pe care-i folosea pe cumpărarea băuturilor fiind adesea consumatoare.
Din declarațiile martorilor ( fila 116 din dosar) s-a reținut faptul că aceasta a cunoscut-o pe reclamantă după anii 1970 respectiv în 1972 - 1973 nu a intrat niciodată în casa terminată în 1968 - 1969 dar știa că era perfect locuibilă, construită și renovată de ambii soți; iar din declarația martorei ( fila 94 din dosar) se relevă faptul că, casa în speță a fost clădită cu ajutorul unui împrumut de stat care s-a rambursat în perioada cât părțile erau împreună; construcția casei fiind începută în anul 1956 și terminată în 1958 când era perfect locuibilă tencuită interior și exterior, camerele mobilate; se mai menționează că tatăl și fratele reclamantei au ajutat direct la clădirea casei primul ridicând gardul împrejmuitor, ultimul instalând întreaga rețea electrică; în depoziție se subliniază că, ambii soți lucrau respectiv reclamanta cu salariu la iar defunctul la însă acesta nu aducea decât o sumă mică acasă deoarece avea de achitat ratele la casă.
Conform carnetului de muncă al defunctului (filele 89 - 93 din dosar) acesta a fost angajat cu carte de muncă din anul 1952.
Potrivit adeverinței nr.1660/14.12.2004 emisă de SC (fila 104 din dosar) s-a reținut că defunctul a lucrat la Combinatul 1 Mai în perioada 22.09.1967 - 01.09.1986 dovedindu-se ratele CEC pe care le-a achitat în 1979.
De asemenea, adeverința nr.1500/3072/07.11.2005 (fila 117) emisă de SA H, relevă intervalul de timp 27.09.1966 - 01.07.1967 lucrată de reclamantă după divorț respectiv după mutarea sa la H fără relevanță asupra speței în cauză, situație similară rezultată din adresa nr. 544/20.03.2006 (fila 144 - 145) care relevă veniturile reclamantei pe timpul scurt cât a lucrat (trei luni în anul 1962 și trei luni în 1963) la loteria Română.
Prima instanță reține că, nota de lichidare a datoriilor emisă de Fabrica de încălțăminte H (fila 110-111 din dosar) nu aduc lumină și nu sunt relevante cauzei acestea relevând situația debitelor aferente contractului de muncă desfăcut la cerere de reclamantă.
Potrivit cap.IX - activitatea de muncă a reclamantei (fila 148 din dosar) nu se relevă că în perioada cât a fost căsătorită cu defunctul ar fi avut rețineri pe statul de plată.
Legalitatea contractului de donație autentificat sub nr.11412/17.11.1992 (fila 11 din dosar) prin coroborarea probelor administrate de reclamantă nu a putut fi răsturnată.
Așa fiind, instanța de fond în baza prevederilor art. 948, 966, art. 111 Cod proc. civ. art.30 Cod. fam. Lg.nr.7/1996 a respins acțiunea principală, a admis cererea reconvențională conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal apelanta-reclamantă, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și a respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâta; obligarea pârâtei, care s-a opus admiterii acțiunii, la plata cheltuielilor de judecată atât în fond cât șl în apel.
Prin decizia civilă nr. 159/Ap din 04 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, a fost espins apelul declarat de apelanta, domiciliată în 461.310, -, -3356 SUA, cu domiciliul procedural în S M,-, cabinet avocațial, împotriva sentinței civile nr.5086/2006, pronunțată în dosar nr.6684/2004 al Judecătoriei Satu Mare în contradictoriu cu intimații:, domiciliată în S M,-, jud. S M;, prin mandatar, domiciliat în S M,- jud. S
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii principale, invocată de intimata și a fost obligată apelanta să plătească intimatei 3400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu,tribunalul consideră că e nefondat.
În baza adeverinței nr.2643/1980 emise de Consiliul Popular al Municipiului S s-a notat și s-a întabulat casa precum și dreptul de proprietate asupra acesteia în favoarea defunctului soț al intimatei pe nr. top.4403/9 din CF nr.14111 S M, în urma cererii formulate de acesta (fila 19 din dosarul de fond) în care se menționează că casa a fost construită în anii 1956-1958. Pentru rezolvarea situației juridice a casei fostul soț al apelantei a mai solicitat "trecerea pe nume" a construcției la data de 20.05.1958, cerere ce a fost formulată în numele lui și semnat de el.
Construirea, notarea și înscrierea dreptului de proprietate asupra casei s-a realizat sub durata căsătoriei părților, căsătorie ce a fost încheiată la 09.11.1950 și desfăcută prin sentința civilă nr.1752/1960 a Tribunalului Regional S
Cu ocazia înscrierii dreptului de proprietate în baza art.44 din Decretul nr.32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei, soții sunt îndreptățiți ca de comun acord să ceară înscrierea în cartea funciară a dreptului soților asupra unui bun comun sau menționarea calității de bun comun, ori acest lucru nu rezultă din probele mai sus menționate. Cererea a fost întocmită doar de fostul soț al apelantei, fără să se ceară menționarea calității de bun comun cu ocazia înscrierii dreptului de proprietate asupra casei, apelanta manifestând pasivitate în acest sens. Mai mult, cu ocazia desfacerii căsătoriei din conținutul sentinței civile nr.1752/1960 rezultă că fostul soț al apelantei, în calitate de reclamant în procesul de divorț a formulat capăt de cerere cu privire la împărțirea de bunuri comune solicitând doar atribuirea cotei de din mobilă câștigată în timpul căsătoriei nu și împărțirea casei, iar apelanta în calitate de intimată din acel dosar nu a formulat o reconvențională prin care să solicite și împărțirea casei. Din depozițiile martorilor audiați în fața instanței de fond, reținute în considerentele sentinței atacate, rezultă că casa a fost ridicată între anii 1959-1950, era locuibil, defunctul avea rate pe casă. Cu privire la contribuția apelantei la edificarea casei declarațiile martorilor sunt contradictorii; unii (, ) au afirmat că fosta soție a defunctului nu a contribuit cu nici o prestație în gospodărie și nici cu bani de care nu dispunea deoarece cererea bani împrumut pe care îi folosea pentru cumpărarea băuturilor iar martora a afirmat că tatăl și fratele apelantei au ajutat direct la clădirea casei, primul ridicând gardul împrejmuitor, ultimul instalând întreaga rețea electrică.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză a rezultată că ratele pe casă erau plătite și restituite de defunctul. Din adeverința nr.1660/2004 (fila 104) precum și din carnetul de muncă al defunctului rezultă că a fost angajat din 1952 și în perioada 22.--01.09.1986 a lucrat la combinatul 1 Mai dovedindu-se ratele CEC pe care le-a achitat în 1979.
Instanța de fond în mod corect a reținut că adeverința nr- (fila 117) emisă de SA H, privind perioada lucrată de apelantă, respectiv intervalul de timp 27.09.1966-01.07.1967, precum și nota de lichidare a datoriilor emisă de Fabrica de încălțăminte H nu sunt relevante deoarece vizează perioada ulterioară ridicării casei.
Toate aceste probe converg la ideea că construcția a fost ridicată pe durata căsătoriei foștilor soți, însă cu contribuția exclusivă a defunctului. Această constatare rezultă și din considerentele sentinței de divorț mai sus amintite, respectiv că apelanta nu a manifestat interes în dezvoltarea materială a familiei, avea legături extraconjugale cu mai mulți bărbați, instanța care a pronunțat divorțul în baza probelor administrate în cauza a considerat că apelanta, pârâtă în acel dosar era "o femeie de moravuri ușoare uitând că este soție și mamă a 2 copii".
Tribunalul a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii civile a apelantei -reclamante-pârâte, invocată de reprezentantul intimatei, deoarece după pronunțarea divorțului se consideră admisibilă acțiunea în constatare a bunurilor comune, în situația în care foștii soți doresc transformarea stării de devălmășie într-o stare de indiviziune pe cote -părți.
Instanța de fond în mod legal și întemeiat a considerat că contractul de donație autentificat sub nr.11412/1992 de către notariatul de Stat S a fost încheiat legal pentru cota de 1/2 din imobil. Din starea de fapt mai sus expusă precum și din probele administrate în cauză nu s-a putut reține reaua credință a părților la încheierea contractului de donație. Drepturile patrimoniale ale apelantei, nu ar fi fost afectate nici în ipoteza constatării unei contribuții egale ale foștilor soți la dobândirea imobilului, deoarece donația viza doar din imobil, cu atât mai puțin sunt afectate drepturile acesteia în situația constatării unei contribuții exclusive a fostului soț donator la dobândirea bunurilor comune.
Luarea interogatoriului apelantei, care are domiciliul în străinătate, putea fi administrată în condițiile art.223 alin.2 Cod proc. civ. adică mandatarul respectiv avocatul ei având posibilitatea să răspundă la interogatoriu cu condiția existenței unei procuri speciale autentificate. În absența unei astfel de procuri, instanța de fond în mod corect a interpretat această probă ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice în condițiile art.225 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea acestuia și în principal modificarea hotărârilor în sensul admiterii acțiunii principale și respingerea acțiunii reconvenționale și în subsidiar, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, pentru completarea probațiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că reclamant a fost căsătorită cu defunctul până în anul 1960, dar în fapt au conviețuit până în anul 1966, dată de la care părțile s-au despărțit.
Imobilul din litigiu a fost construit sub durata căsătoriei părților, în acest sens există probe relevante la dosar, reclamanta a fost încadrată în muncă și a obținut venituri pe perioada cât a conviețuit cu defunctul.
La termenul din 26 februarie 2008, pârâta a invocat excepția prescripției achizitive prevăzute de art. 27 din Legea nr.115/1938.
Asupra acestei excepții, recurenta s-a pronunțat prin note de ședință, invocând că pârâtul a fost de rea credință și nu a putut uzucapa, pe de altă parte este vorba de foști soți între care nu curge termenul de prescripție.
Curtea, sesizată fiind cu recursul, urmează a se pronunța cu precădere asupra excepției invocate.
Potrivit art. 27 din Legea 115/1938, în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă în carte funciară drepturi reale ce pot fi dobândite cu titlu uzucapiune, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună credință 10 ani.
Potrivit art. 1899 alineat 2 Cod civil, buna credință se prezumă, reaua credință trebuind dovedită de cel ce o invocă.
În speță, defunctul și-a înscris dreptul de proprietate asupra supraedificatelor din litigiu în anul 1980 sub 3 din CF. 14111 S
Reclamanta recunoaște că s-a despărțit legal de defunct în anul 1960 și în fapt în anul 1966.
Prin urmare, la data când defunctul și-a înscris dreptul de proprietate asupra casei, părțile nu mai erau căsătorite de aproape 20 de ani, astfel în speță nu sunt incidentele dispozițiile art. 14 alineat 3 din 167/1958.
Defunctul a posedat cu bună credință supraedificatul din litigiu, până la decesul acestuia în anul 2004, iar în anul 1996 și-a transmis cota de parte din proprietate soției sale, pârâta din prezenta cauză.
În lipsa probelor privind reaua credință a defunctului, Curtea apreciază că în speță sunt incidente dispozițiilor legale privind prescripția achizitivă tabulară reglementată de art. 27 din Legea 115/1938, astfel că acțiunea reclamantei este nefondată și în mod corect a fost respinsă de instanță.
Împrejurarea că este fondată excepția invocată de intimată, face de prisos analizarea aspectelor de fond invocate de recurenta reclamantă.
Pentru aceste motive în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 2096 Cod procedură civilă, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă pe recurenta intimată la 3400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamant, cu domiciliul în S M-. 1 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în S M- județul S M, - -, ambii prin mandatar -, cu domiciliul în S M- județul S M, împotriva deciziei civile nr. 159 din 04 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 3400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /15.05.2008
Jud.fond.
Jud.apel. - -
Dact./15.05.2008
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
