Anulare act. Decizia 759/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.759/2009-
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - -judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți, ambii prin mandatar Av., cu domiciliul în S M,-,. 1, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul procesual la Cabinet Av., cu sediul în S M, str. -, nr. 2. județul S M, împotriva deciziei civile nr. 224/AP din data de 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în tot sentința civilă nr.3420 din 3 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-,având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții pârâți și -ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 12.11.2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual și pentru intimații reclamanți și -ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 18.02.2009, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, s-a comunicat de către Tribunalul Satu Mare dosarul solicitat nr-, după care:
Reprezentanta recurenților pârâți învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți menționează că a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în fond, solicită admiterea acestei excepții și a se constata că acțiunea este prescrisă, certificatul atacat fiind eliberat la data de 13.11.2004 iar acțiunea este promovată la 18.12.2007, deci după împlinirea termenului de 3 ani. De asemenea solicită a se constata că, instanța de apel a arătat că este legală soluția primei instanțe cu privire la soluționarea excepției lipsei de interes, care a fost admisă în fond, dar, paradoxal, în apel a respins-o, pe o motivarea străină cauzei, motiv pentru care solicită admiterea excepției și a se reține că apelanții reclamanți nu urmăresc apărarea unui interes legitim în prezenta cauză, scopul lor fiind vinderea cât mai rapidă a terenului proprietatea antecesoarei recurenților, teren pe care l-au cumpărat de la un neproprietar, numita, având cunoștință că aceasta l-a obținut prin fraudă, fiind cumpărători de rea credință reclamanții doresc radierea procesului privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare promovat de ei în dosar nr.3825/2005 a Judecătoriei Satu Mare, aspect pe care l-au solicitat de nenumărate rânduri pe calea ordonanței președențiale, fără citarea recurenților în mod legale, cum s-a încercat de fapt și în prezentul proces, deși, din dosarul atașat rezultă că aveau cunoștință despre adresa pârâților din Ungaria și a faptului că avocatul ce i-a reprezentat are sediul cabinetului avocațial în S Raportat la toate acestea, apreciază că este netemeinică soluția respingerii lipsei de interes legitim, având în vedere și dispozițiile art.88 din Legea nr.36/1005, care statuează că doar cei vătămați în drepturile lor succesorale, au calitate procesuală activă și implicit interesul a anula un certificat de moștenitor, astfel, deoarece intimații reclamanți nu se încadrează în această categorie, nefiind succesibili din celelalte clase de moștenitori, fiind deci terți față de moștenire, ei nu au calitate procesuală activă recunoscută de legea specială pentru a putea ataca un certificat de moștenitor eliberat în favoarea unei persoane care are vocație succesorală, astfel că fiind vorba despre interese patrimoniale personale și nu a unui interes general, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării certificatelor de moștenitor pe considerația neeaceptării succesiunii, doar celor vătămați în drepturile lor succesorale și nu a altor persoane, motiv pentru care consideră că se află în prezența unei nulități relative. În consecință solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform delegației de la dosar, reținându-se în concluzie că, instanța de apel a făcut o apreciere eronată a stării de fapt, reclamanții cumpărând imobilul în litigiu în 2004 de la numita și nicidecum de la antecesoarea lor, care a decedat în 2000 și mai mult, sentința prin care vânzătoarea s-a întabulat a fost casată prin decizia civilă nr.138/R/2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, datorită fraudei acesteia, care s-a judecat cu propriul concubin, pe care l-a indicat moștenitor al antecesoarei recurenților, tocmai pentru a dobândi drepturi ce nu-i aparțin și ca atare, reclamanții nu sunt avânzi cauză cu titlu particular ai defunctei, deoarece nu au dobândit nici un drept direct de la aceasta, obligația de garanție pentru evicțiune îi incumbă vânzătoarei și nicidecum recurenților, cum eronat s-a menționat în decizia atacată. Reprezentanta recurenților pârâți menționează că, netemeinică este soluția instanței de apel și în ceea ce privește reținerea faptului că nu au dovedit împrejurarea aflării morții bunicii recurenților, ori, din probațiunea administrată reiese că a aflat de decesul bunicii în toamna anului 2004, de la numitul, care i-a căutat în Ungaria în vederea transcrierii unui imobil cumpărat de la antecesoarea lor și imediat s-au deplasat în România, unde au solicitat eliberarea certificatului de moștenitor și au recunoscut în calitate de erede antecontractul încheiat de bunica lor cu acest cumpărător, data fiind evidentă și rezultă din acte, aflând totodată că, cu rea credință vânzătoarea a ascuns decesul, în vederea acaparării averii defunctei în mod fraudulos.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea excepțiilor invocate și în consecință, recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată în recurs. În esență, solicită a se constata că, recurenții s-au apărat pe texte de lege pe care ei nu le-au invocat, instanța de fond a motivat inițial teza a doua a petitului, respectiv constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, cum că nu s-ar putea ataca un astfel de act, întrucât intimații reclamanți nu ar avea calitate, deoarece nu s-ar putea invoca decât nulitatea relativă, câtă vreme reclamanții au arătat că invocă nulitatea absolută. De asemenea arată că, a decedat în 2000, însă pârâții recurenți, pretinși moștenitori legali, nu au acceptat moștenirea în termenul prevăzut de dispozițiile art.700 Cod civil, deci sunt străini de moștenire, ori, față de această excepție nu au calitate procesuală activă pentru a ataca actele semnate de antecesoarea lor și cu toate acestea, la patru ani după deces, s-a încheiat certificatul de moștenitor nr.313/13.11.2004, cum că aceștia ar fi moștenitorii legali ai defunctei, ceea ce nu este adevărat, aspect invocat și de vânzătoarea, trecut cu vederea în mod culpabil de instanțe, care în final au dispus suspendarea tuturor proceselor, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a altor procese privind nulitatea absolută ale altor contracte pretins încheiate de defunctă. Mai mult, precizează că în mod abuziv pârâții recurenți au exercitat dreptul de-a acționa în justiție pentru constatarea nulității absolute a actelor încheiate de intimați, întrucât aceștia nu au calitate procesuală activă, fiind renunțători la moștenire, calitate ar avea Statul Român, fiind în discuție o moștenire vacantă, ceea ce de altfel nu este cazul în speță. Recurenții confundă și repunerea în termenul de prescripție conform art.19 alin.2, trebuiau să ceară acceptarea moștenirii în termen de o lună. În ceea ce privește interesul reclamanților în promovarea acțiunii, este acela că au cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare de la numita, un imobil teren, în suprafață de 4300. prețul l-au achitat încă din 2004,sunt de bună credință, însă ulterior au fost chemați în judecată pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, în dosar nr- a Judecătoriei Satu Mare, pe temeiul vânzării lucrului altuia, care oricum este sancționată numai cu nulitate relativă.
În replică, reprezentanta recurenților pârâți învederează instanței că, pârâții au aflat de proces în 2004, dovedit prin înscrisuri acest aspect, iar intimații reclamanți au cumpărat de la un neproprietar, termenul este de 6 luni și curge din toamna lui 2004, solicită amânarea pronunțării hotărârii.
Reprezentanta intimaților reclamanți arată că, termenul este de o lună și este un termen de decădere.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3420/03.06.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanții și împotriva pârâților și având ca obiect constatarea calității acestora din urmă de renunțători la moștenirea rămasă după def. și implicit a nulității absolute a certificatului de moștenitor autentificat sub nr.313/13.11.2004 al BNP - fiind obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâților.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că def. (dec.01.02.2000 în, jud.S M) este antecesoarea pârâților și, aceștia având calitatea de succesori ca nepoți de fiu predecedat, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.313/13.11.2004 (fila nr.40 din dosarul primei instanțe) a cărui nulitate absolută se solicită de către reclamanți.
S-a mai reținut de către prima instanță că motivul pentru care pârâții nu și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală după def. în termenul legal de 6 luni l-a constituit o împrejurare mai presus de voința acestora în speță faptul că au domiciliul în Republica Ungară și că nu au aflat despre decesul bunicii lor decât abia în toamna anului 2004. Raportat la acest din urmă moment, prima instanță a apreciat că opțiunea succesorală exprimată la data de 13.11.2004 de către pârâți s-a realizat înăuntrul termenului legal de 6 luni în condițiile art.700 alin.1 Cod civil, astfel încât a apreciat ca fiind neîntemeiate susținerile reclamanților vizând nulitatea certificatului de moștenitor în cauză, nulitate fundamentată pe neexercitarea dreptului de opțiune succesorală în termenul legal.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel în termenul legal reclamanții, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată motivând în fapt că în mod eronat prima instanță a apreciat exercitarea în termenul legal a dreptului de opțiune succesorală din partea intimaților pârâți, în condițiile art.700 alin.1 Cod civil, apelanții apreciind că în cauză își găsesc aplicarea disp.art.700 alin.1 și art.701 Cod civil, cu aplic.disp.art.103 Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.224/Ap din 29 septembrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis apelul promovat de apelanții și, împotriva sentinței civile nr.3420/03.06.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și și în consecință a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis acțiunea apelanților reclamanți și și a constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr.313/13.11.2004 al BNP " - " S M, determinată de neacceptarea în termenul legal de către intimați a succesiunii rămase după def. (dec.01.02.2000).
A obligat intimații să plătească apelanților suma de 17,45 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Astfel, după cum rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.313/13.11.2004 (fila nr.40), def. a decedat la data de 01.02.2000, în com. jud.S M, România, iar intimații pârâți și-au exercitat dreptul lor de opțiune succesorală la data de 13.11.2004, iar raportat la această stare de fapt apelanții reclamanți au solicitat instanței de judecată să constate că, urmare a faptului că intimații pârâți nu și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal de 6 luni, socotit de la data decesului, conform art.700 alin.1 Cod civil, certificatul de moștenitor astfel eliberat este lovit de nulitate absolută, întrucât recunoaște calitatea de moștenitori unor persoane care au renunțat tacit la moștenire.
Intimații pârâți au invocat în fața primei instanțe prevederile art.700 alin.2 cod civil potrivit cărora "în cazul când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea".
În aprecierea acestei împrejurări de forță majoră, tribunalul a constatat că, prima instanță a reținut faptul că pârâții au domiciliul pe teritoriul Ungare, așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse de către aceștia (fila nr.31 idem) și că nu au luat cunoștință despre decesul bunicii lor decât în toamna anului 2004, astfel încât de la acest din urmă moment urmează a se calcula termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil, anterior evocat.
Tribunalul a apreciat însă ca netemeinică și nelegală soluția primei instanțe reținând în acest sens că forța majoră prevăzută de art.700 alin.2 Cod civil nu se prezumă ci trebuie dovedită sau cel puțin să rezulte în mod neechivoc din materialul probator administrat în cauză.
În speță însă, s-a reținut că împrejurarea aflării morții antecesoarei de către intimații pârâți doar în toamna anului 2004, iar nu și anterior, în intervalul 01.02.2000 - 2004 nu a fost dovedită, ca de altfel nici împiedicarea pârâților, din motive mai presus de voința acestora, de a lua la cunoștință despre decesul bunicii lor, fie personal fie prin alte mijloace de aducere la cunoștință existente în prezent, aceasta raportat și la distanța relativ mică între localitățile de domiciliu ale pârâților, respectiv ultimul domiciliu al def..
Referitor la incidentul procedural al lipsei interesului legitim al reclamanților în promovarea acțiunii de față, tribunalul a apreciat ca fiind legală soluția dată de către primă instanță cu ocazia soluționării acestuia în sensul respingerii, reținându-se că, potrivit art.88 din Legea nr.36/1995 cu modificările ulterioare pot formula cerere în instanță pentru anularea certificatului de moștenitor doar cei vătămați în drepturile lor, iar reclamanții la rândul lor sunt avânzi - cauză cu titlu particular ai def., aceștia dobândind în proprietate imobilul succesoral în baza unui contract propriu încheiat cu în timpul vieții sale (de altfel, soluția de respingere a excepției invocată mai sus reprezintă și o aplicație practică a principiului potrivit căruia, intimații pârâți, în calitate de succesori în drepturi și continuatori ai personalității def. sunt ținuți să-i garanteze pe apelanții reclamanți împotriva oricărei evicțiuni, iar nicidecum să-i evingă).
Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul a admis ca fondat apelul formulat în cauză și în consecință a schimbat în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii reclamanților și al constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.313/13.11.2004, obligând totodată intimații la plata cheltuielilor de judecată ocazionate apelanților în apel și în primă instanță, în temeiul art.274 și urm. raportat la art.298 Cod de procedură civilă, conform dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 6 lei și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei,a declarat recurs intimații și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, menținerea sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, greșit s-a reținut justificarea vătămării drepturilor reclamanților de faptul că sunt avânzi cauză cu titlu particular al def., întrucât ar fi încheiat în timpul vieții un contract de vânzare-cumpărare, aspect fals. Reclamanții au cumpărat imobilul în 2004 de la nu de la ce a decedat în 2000, sentința prin care s-a întabulat a fost casată datorită fraudei întrucât s-a judecat cu propriul concubin pe care l-a indicat ca moștenitor al defunctei, astfel că, reclamanții sunt avânzi cauză, nu au dobândit un drept direct de la aceasta, obligația de garanție incumbă vânzătoarei nu lor.
De altfel, s-a reținut că soluția primei instanțe cu privire la excepția lipsei de interes, este legală, dar, paradoxal în apel s-a respins excepția pe o motivație străină cauzei. Nu urmăresc apelanții apărarea unui interes legitim, scopul lor fiind vinderea rapidă a terenului pe care l-a cumpărat de la un neproprietar, cunoscând că l-a obținut prin fraudă, fiind cumpărători de rea credință, dorind radierea procesului din CF pe cale de ordonanță președențială, fără citarea lor la domiciliul din Ungaria.
Apelanții nu sunt succesibili, fiind terți, nu au calitate procesuală activă pentru a ataca un certificat de moștenitor, este vorba de apărarea unui interes patrimonial personal nu general, nulitate relativă conform art.88 din Legea nr.36/2005, ori, conform art.1 art.3 din Decretul Lege nr.167/1955 acțiunea era prescrisă.
Este netemeinică și soluția prin care s-a reținut că nu au dovedit împrejurările aflării morții bunicii, ori, din probe reiese că au aflat în toamna anului 2004 de la ce i-a căutat în Ungaria pentru transcrierea unui imobil cumpărat de la aceasta. După această împrejurare, s-au deplasat urgent în România, au solicitat eliberarea certificatului de moștenitor și au recunoscut antecontractul. Au aflat că le-a ascuns cu rea credință decesul întrucât dorea acapararea averii, și-au exprimat însă opțiunea de acceptare a moștenirii în termenul de 6 luni de la aflarea decesului.
Au domiciliul în Ungaria, au emigrat ilegal, nu aveau pașaport valabil pentru a veni în România, au depus acte pentru dobândirea cetățeniei maghiare, aspect ce se circumscrie unui caz de împiedicare mai presus de voința lor. De altfel, în 2004, i-a dat procură lui să-l reprezinte în România la notar pentru dezbaterea succesiunii, nici la aceea dată, cererea de dobândire a cetățeniei maghiare nefiind soluționată, nu poseda acte de călătorie valabile.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 9, 11 Cod procedură civilă.
Intimații reclamanți, prin reprezentanta lor, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor conform legii.
Intimații reclamanți au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4988 din 21.07.2004 imobilul înscris în CF nr.278, nr.top.495/8 de la ce la rândul său, a dobândit dreptul de proprietate în urma unui litigiu în care s-a judecat cu un presupus succesor al proprietarei tabulare decedate, respectiv cu fiul acesteia ce nu s-a opus admiterii acțiunii -sentința civilă nr.3674/2004 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, întrucât recurenții au declarat recurs împotriva acestei sentințe invocând că ei nu au calitate de moștenitori, prin Decizia civilă nr.138/2005 a Tribunalului Satu Mare, sentința a fost casată cu trimitere spre rejudecare, pentru a fi introduși în cauză toți moștenitorii și a se verifica dacă au acceptat în termen succesiunea.
Datorită acestui aspect și faptului că din cele expuse, analiza actelor dosarului nr.3825/2005 al Judecătoriei Satu Mare, suspendat până la soluționarea prezentei cauze, atașat la acesta, se reține că s-a solicitat de către recurenți anularea actului în baza căruia intimații reclamanți au dobândit dreptul de proprietate al imobilului susmenționat, interesul legitim în promovarea prezentei cauze este evident cu atât mai mult cu cât celălalt moștenitor a fost de acord cu admiterea acțiunii în cadrul căreia antecesoarea lor a dobândit dreptul de proprietate iar ei se opun în acest sens.
Față de considerentele expuse, nu se poate accepta motivarea recurenților în ceea ce privește interesul legitim al intimaților reclamanți, mai mult, art.88 din Legea nr.36/1995 invocat mai sus se referă la posibilitatea atacării certificatului de moștenitor de către alți potențiali succesori și nu la imposibilitatea, interzicerea acțiunilor în constatarea nulității certificatului de moștenitor formulate de către terți ce justifică un interes, dacă le sunt vătămate drepturile prin emiterea lui cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie. Mai mult, s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, aspect față de care orice persoană interesată putea promova acest gen de cerere, iar interesul reclamanților a fost expus mai sus.
Așadar, deși art.88 din Legea nr.36/1995 se referă la anularea certificatului de moștenitor, ce presupune existența unei nulități relative, certificatul de moștenitor este susceptibil de desființare și pentru cauza de nulitate absolută, de exemplu -frauda la lege, obiect sau cauză ilicită, ori, prin faptul că reclamanții au invocat că moștenitorii nu au acceptat în termenul legal succesiunea efectivă-motivul de nulitate poate fi încadrat ca frauda la lege, motiv de nulitate absolută ce face ca acțiunea să fie imprescriptibilă.
Chiar dacă se acceptă ideea recurenților că ar fi incident doar un motiv de nulitate relativă a certificatului de moștenitor, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 curge conform art.9 alin.2de la data la care cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării, nu mai târziu de 18 luni de la încheierea actului, ori, în speță nu se poate concluziona că reclamanții au cunoscut faptul că nu au acceptat în termen recurenții moștenirea la data la care a fost încheiat actul. Mai mult, au aflat de existența lui doar după data la care au fost citați în dosarul atașat nr.3825/2005 al Judecătoriei Satu Mare astfel că, termenul de prescripție al dreptului la acțiune nu a expirat, ei promovând acțiunea în anul 2007 deci la maximum 2 ani de la data la care au aflat de existența actului a cărui nulitate s-a solicitat, iar, astfel cum s-a arătat mai sus, solicitându-se nulitatea absolută a acestuia, acțiunea în astfel de situații este imprescriptibilă, criticile în acest sens fiind nefondate. Faptul că instanța de apel a folosit o altă motivare, nu este de natură a schimba cele expuse.
Cât privește acceptarea în termenul legal a succesiunii, se reține următoarele:
Potrivit art.700 alin.1 Cod procedură civilă, dreptul de-a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, iar, conform alin.2, în cazul în care moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească la cererea moștenitorului poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data la care a luat sfârșit împiedicarea.
Nu au susținut recurenții faptul că au acceptat succesiunea în termenul impus de art.700 alin.1 ci că nu au cunoscut decesul decât în toamna anului 2004, fiind plecați în Ungaria. Împrejurarea că aceștia au domiciliul în Ungaria, reiese într-adevăr din copiile actelor de identitate, depuse la dosarul de fond -fila 31, iar martorul -fila 105 din dosarul atașat a declarat că, locuind în localitatea de domiciliu a defunctei, nu i-a cunoscut pe recurenți ce de altfel nici nu au fost la înmormântarea acesteia și nici a tatălui lor.
Din cele expuse reiese în mod cert faptul că, recurenții locuind în Ungaria nu au fost anunțați de faptul că bunica lor a decedat, deci, datorită necunoașterii au fost împiedicați a-și manifesta opțiunea succesorală, singurul aspect ce nu a fost lămurit de către instanță a fost cel referitor la perioada în care au aflat totuși de acest fapt.
Cu ocazia soluționării cauzei în fond, singura probă ce a fost administrată a fost atașarea dosarului nr.3825/2005 al Judecătoriei Satu Mare din care însă nu se poate reține împrejurarea referitor la momentul în care recurenții ar fi aflat de faptul morții bunicii lor.
Potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, ei putând astfel ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Față de faptul că din probațiunea administrată nu reieșea momentul în care recurenții au aflat despre deces, cu toate că au invocat că acesta ar fi toamna anului 2004, instanța de apel raportat la motivele de apel formulate de intimați, avea obligația de-a pune în discuție și a ordona administrarea probelor în acest sens, în virtutea rolului activ reglementat de art.129 alin.5 Cod procedură civilă, ori, nepunând în discuție acest aspect, s-a încălcat această dispoziție legală.
Mai mult, prin motivele de recurs se invocă că numitul i-a anunțat de faptul morții, ori, acesta nu a fost audiat, declarația lui fiind necesară în vederea stabilirii, aflării adevărului, și întrucât această probă nu poate fi administrată direct în recurs, în baza art.304 pct.9, art.312 alin.5 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul Satu Mare, în vederea completării probațiunii conform considerentelor expuse, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Totodată, din verificarea dosarului atașat prezentei cauze și care este suspendat cu nr- al Tribunalului Satu Mare, se reține că ar fi util și necesar ca instanța să analizeze și necesitatea unei conexări a cauzei, legătura dintre acestea fiind evidentă pentru că, în dosarul suspendat se reține calitatea de moștenitor a numitului și, iar în prezenta cauză, lipsa acestei calități.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile invocate de recurenții și.
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de, ambii prin mandatar Av., cu domiciliul în S M,-,. 1, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul procesual la Cabinet Av., cu sediul în S M, str. -, nr. 2. județul S M, împotriva deciziei civile nr. 224/AP din data de 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul Satu Mare, ce va ține cont de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată, vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:28.04.2009
Jud.fond Zbona
Jud.apel /
Dact.
Data:5.05.2009
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
