Anulare act. Decizia 791/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 791/R-CM
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata RÂMNICU V, împotriva sentinței civile nr.222 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.44/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul Vâlcea, lipsind recurenta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-contestatoare depune la dosar concluzii scrise. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătoarea intimatei-contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.08.2008, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, contestatoarea a solicitat ca în contradictoriu cu intimata LRV să se constate nulitatea absolută a deciziei de impunere nr.207 emisă la data de 06.06.2008.
Motivând contestația, arată contestatoarea că a fost angajata societății conform contractului individual de muncă ce a încetat prin decizia nr.285/2008, prin acordul părților.
În continuare, în perioada 09 - 13 mai 2008 contestatoarea s-a aflat în concediu medical, timp în care depozitul societății unde era angajată a fost spart de către autori necunoscuți, paguba produsă fiind pusă în sarcina acesteia.
Se mai arată că decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea flagrantă a legii, în condițiile în care în prezent noua legislație a muncii nu mai reglementează această instituție.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr.6441 din 17 octombrie 2008, a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Vâlcea, reținând că acesta judecă în primă instanță conflictele de muncă potrivit dispozițiilor art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr-.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca tardiv introdusă, iar pe fond ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că decizia de imputare putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, ceea ce contestatoarea nu a făcut.
A mai arătat că decizia de imputare s-a emis cu respectarea prevederilor legale, iar reclamanta se afla în culpă.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.222 din 27 februarie 2009, a respins excepția tardivității introducerii cererii formulată de intimata R
A fost admisă contestația și s-a constatat nulitatea deciziei de impunere nr.207/06.06.2008 emisă de intimată pe numele contestatoarei.
A fost obligată intimata la cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei către contestatoare.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, potrivit art.137 Cod procedură civilă, că excepția tardivității introducerii plângerii este neîntemeiată, fiind respinsă, cu mențiunea că aceasta a fost contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de imputare.
Această decizie a fost emisă la data de 06.06.2008 și primită de contestatoare la data de 29.07.2008, astfel cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 18 dosar.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație la data de 27.08.2008 la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, deci în interiorul termenului de 30 de zile.
Prin decizia de imputare nr.207/06.06.2008 emisă de intimată s-a imputat contestatoarei suma de 23.910,82 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a spargerii depozitului și sustragerii mărfii ce a avut loc în data de 13.05.2008.
S-a reținut că decizia de imputare este nulă absolut, întrucât răspunderea materială a salariaților și obligația lor de restituire, astfel cum acestea au fost reglementate de art.108-110 din Codul muncii anterior (Legea nr.10/1972), au fost înlăturate, cu unele excepții prin noul cod - Legea nr.53/2003.
Potrivit dispozițiilor art.270 din noul cod, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, în prezent când nu se ajunge la o rezolvare amiabilă stabilirea răspunderii patrimoniale a salariaților are loc numai pe cale judecătorească prin admiterea cererii formulată de cel păgubit la instanța competentă să soluționeze conflictul de drepturi respectiv.
Legiuitorul a înlăturat astfel posibilitatea stabilirii răspunderii patrimoniale pe calea emiterii unei decizii de imputare, cum în mod nelegal a procedat intimata.
Fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art.270 din Codul muncii, instanța a constatat că decizia de imputare este nulă absolut și pe cale de consecință a admis contestația formulată împotriva acesteia.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs intimata R V, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Se susține că instanța de fond nu a ținut cont de toate împrejurările, cu referire la faptul că, în calitate de angajator, a fost păgubită material, răspunderea revenind în totalitate contestatoarei, care avea și calitatea de gestionar, iar spargerea care a avut loc la depozitul unde aceasta era gestionar este încă cercetată de organele de poliție, pe rolul acestora fiind soluționarea unui proces penal.
Se concluzionează că instanța de fond, pronunțând această sentință, a apreciat în mod greșit că decizia de impunere este lovită de nulitate absolută.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
După intrarea in vigoare Codului muncii actual, decizia de imputare reglementată de Codul muncii anterior, adoptat prin Legea nr. 10/1972, nu mai constituie modalitatea de recuperare a sumelor datorate de salariat, angajatorul având la îndemână numai acțiunea în răspundere patrimonială.
Potrivit art. 164 alin. 1, nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar alin. 2 al aceluiași articol, dispune că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească.
Ca urmare, societatea recurentă nu avea competența materială de a emite o decizie de imputare in sarcina salariatului, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial in temeiul normelor și principiile răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În mod corect tribunalul a constatat nulitatea deciziei de imputare, care a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor mai sus citate, critica formulată fiind nefondată.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este nefondat și va fi respins ca atare potrivit disp. art. 312 cod procedură civilă, menținând ca legală sentința instanței de fond.
Văzând cererea intimatei, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurenta a căzut în pretenții, va fi obligată la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 9, 10 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata RÂMNICU V, împotriva sentinței civile nr.222 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind contestatoarea .
Obligă pe recurenta-intimată R la plata către intimata-contestatoare a cheltuielilor de judecată de 800 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
