Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 793/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 793/R-CM
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ, împotriva sentinței civile nr. 212 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații-reclamanți și, lipsind recurentul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților-reclamanți.
Intimații-reclamanți, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Intimații-reclamanți, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, rin p. acțiunea civilă formulată la data de 7 ianuarie 2009, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ; obligarea pârâților, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii, la plata diferențelor de drepturi salariale actualizate în raport de rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective și integrale, diferențe rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a învederat instanței că reclamanții sunt cadre didactice cu o vechime în învățământ de peste 30 de ani la unitatea școlară menționată.
Se mai arată că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 și potrivit art.50 alin.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, iar acordarea acestor tranșe are implicații și asupra vechimii efective.
Privind perioada pentru care se impune acordarea acestor drepturi se arată că prin Acordul din 28.11.2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Pe cale de consecință se impune recunoașterea dreptului ori începând cu data de 1.10.2001, ori de la data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, până la 31.12.2007.
Prin precizarea acțiunii, reclamanții au solicitat acordarea acestor drepturi salariale pentru anii 2006, 2007, actualizate în funcție indicele de inflație.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.212/23 februarie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârât să plătească acestora drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 7.01.2006 și până la data de 1.03.2008, sume actualizate cu indicele de inflație până la data pronunțării prezentei sentințe.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează in alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În alin.1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative ˝și˝ rezulta faptul ca articolul menționat are in vedere doua noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝tranșe de vechime˝ și ˝tranșe suplimentare de vechime˝.
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, s-a precizat că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝la˝,care, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul in care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cat si cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existentei a doua drepturi, cel la transa de vechime si cel la transa suplimentara de vechime, legiuitorul procedează in aliniatul al doilea al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel ca pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare˝ sau, in accepțiunea nr.OG15/2008, ˝coeficient de multiplicare˝.
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 si a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de baza al personalului in cauză este produsului dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți în funcție de încadrarea in tranșe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșă de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenita in momentul in care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
La data de 1 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicata nr.OG15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ. Ca o primă observație se cuvine menționat faptul ca acest act normativ nu face trimitere in nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept există în continuare in virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă in coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din transa anterioara de vechime.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât:
1. Hotărârea pronunțată nu este suficient motivată, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Astfel, în sentința Tribunalului Vâlcea se face o înșiruire a unor acte normative cu referiri la norme prezentate trunchiat și nu la probe prezentate în cauză.
Se impunea în cauză efectuarea unei expertize contabile care să stabilească dacă reclamanților li s-au acordat drepturile salariale pretinse, având în vedere că angajatorul a susținut contrariul.
2. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a avut în vedere că interpretând corect dispozițiile art.49-51 din Statutul personalului didactic, noțiunea de salariu de bază se referă atât la salariul de bază care cuprinde pe lângă salariul de bază al funcției didactice îndeplinite și sporuri sau adaosuri prevăzute de lege ca fiind incluse în salariu.
Salariul de bază este stabilit pe baza unor coeficienți de multiplicare a căror valoare este stabilită prin act normativ.
Art.50 din Legea nr.128/1997 arată că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime de unde rezultă că dreptul salarial pretins este inclus în salariul de bază al fiecărui reclamant.
În acest sens, prin nr.OG11/2007, au fost acordate diferite majorări a salariului de bază, neexistând dispoziții normative care să permită acordarea drepturilor salariale reclamanților în alt cuantum.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
Recursul declarat de pârât este nefondat.
Primul motiv de recurs vizează încălcarea dispozițiilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă, potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În speță, pârâtul pretinde că hotărârea nu este suficient motivată, însă din analiza acesteia se constată că hotărârea instanței de fond cuprinde atât motive de drept cât și de fapt care au dus la soluția pronunțată.
Referitor la neefectuarea unei expertize contabile în cauză, se constată că pârâtul nu a cerut o asemenea expertiză, nu a făcut vreo dovadă că a achitat reclamanților parte din drepturile salariale pretinse, aceasta cu atât mai mult cu cât nu a fost de acord cu acordarea drepturilor salariale, reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime menționate.
C de-al doilea motiv de recurs vizează fondul cauzei, însă nu se critică sentința instanței de fond sub aspectul aplicării prevederilor nr.OG15/2008, care prevăd în art.5 alin.2 coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 ani, 35-40 ani și de peste 40 ani în învățământ, în care sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzuți de art.50 alin.2 din Statutul personalului didactic.
Recurentul se referă în recursul său la faptul că art.49 și art.51 din Statutul personalului didactic arată că în noțiunea de salariu de bază se cuprind și sporurile sau adaosurile prevăzute de lege, ca fiind incluse în salariul de bază și că prin Ordonanța nr.11/2007 au fost acordate diferite majorări ale salariului de bază.
Instanța de fond a stabilit în mod corect că potrivit art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, legiuitorul a statuat că acest personal beneficiază de tranșe de vechile la salarizare, stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ.
Prin nr.OG11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr.128/1997, în anexa 2 se mărește doar valoarea coeficientului 1,000 ce urmează să calculeze Ministerul Muncii și Protecției Socială și nu este altceva decât nivelul salariului rezultând din această valoare mărită și nu nivelul salariului rezultând din aplicarea altor coeficienți de ierarhizare.
Prin această ordonanță nu se stabilește un alt mod de calcul al salariilor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar de stat, decât cel prevăzut de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În același sens sunt și prevederile nr.OUG8/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.128/1997, referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învățământ și pentru abrogarea unor dispoziții din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire al salariului de bază din sectorul bugetar și a indemnizaților pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Sunt incluse în coeficienții de multiplicare/ierarhizare din această ordonanță sporul de stabilitate și sporul pentru solicitare neuropsihică, drepturi care nu fac obiectul prezentei judecăți.
Atâta vreme cât, așa cum a reținut și instanța de fond, dreptul privind tranșele suplimentare de vechime al reclamanților cadre didactice este menționat de art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic și a fost menținut în continuare și prin nr.OG15/2008, care nu a abrogat și modificat în nici un fel art.50 din Legea nr.128/1997, în mod corect s-a admis acțiunea formulată de reclamanți pentru diferența dintre sumele datorate, reprezentând tranșe suplimentare de vechime și sumele efectiv plătite începând cu data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți.
Sentința pronunțată de instanța de fond fiind astfel legală și temeinică în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ, împotriva sentinței civile nr.212 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./24.04.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
