Anulare act. Decizia 792/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 792/R-CM
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.221 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimata-pârâtă Râmnicu V, în baza împuternicirii nr.4025/2009, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimata-pârâtă Râmnicu Vad epus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta intimatei-pârâte Râmnicu V arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta intimatei-pârâte Râmnicu V solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. cererea înregistrată la data de 30.09.2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta "" Râmnicu V pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a deciziei - Protocolul nr. 8897/28.08.2008 în ceea ce-i privește pe reclamanți, prin care s-a dispus cedarea contractelor individuale de muncă către un alt angajator, să se constate încetate contractele individuale de muncă în baza art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 68 din Codul muncii prin concediere colectivă.
Au mai solicitat să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite ca urmare a programului de concediere colectivă demarat la nivelul "", drepturi prevăzute și în art. 38 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat, respectiv a compensației nete echivalentă cu 5 salarii de bază de la data desfacerii contractului individual de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost angajați ai "", iar în urma Hotărârii AGA nr. 20/16.11.2007 și a procesului-verbal de licitație nr. 8069/29.07.2008 "" a cumpărat prin licitație publică activul "Fabrica de Conserve " (), unitate în care reclamanții își desfășurau activitatea.
În aceste condiții, reclamanții au primit notificări din partea conducerii "" prin care li s-a adus la cunoștință faptul că în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cadrul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, contractele individuale de muncă ale salariaților urmează a fi transferate începând cu data de 01.09.2008 și că aceste contracte vor înceta de drept, urmând a intra în vigoare contractele de muncă ce se vor încheia cu ""
Consideră reclamanții că prin realizarea acestui transfer le-au fost încălcate drepturile salariale și precizează că nu sunt de acord cu această măsură inițiată de către intimată.
S-a mai arătat că în aceste condiții contractul individual de muncă încheiat de "" cu reclamanții trebuie să înceteze conform art.65 și 66 din Codul muncii - desființare loc de muncă urmat de concediere colectivă și nu de drept, așa cum a pretins pârâta în notificarea transmisă.
Astfel, în baza art. 38 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul "", reclamanții au dreptul de a beneficia de o compensație netă echivalentă cu 5 salarii de bază de la data desfacerii contractului individual de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta "" Râmnicu Vas olicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată, invocând următoarele apărări:
În legătură cu anularea Protocolului nr. 8897/28.08.2008 încheiat între "" în calitate de cedent și "" în calitate de cesionar, această măsură poate fi solicitată numai de către părțile semnatare și nu de către reclamanți.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită constatarea încetării contractelor individuale de muncă în baza art. 65 alin. 1 coroborat cu art.68 din Codul muncii, a arătat că aceste contracte individuale de muncă au încetat de drept în baza art. 169 din Codul muncii.
Reclamanții, la fel ca alți 171 salariați, au fost transferați în baza Legii nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, de la "" în calitate de cedent la "" în calitate de cesionar.
Prin sentința civilă nr.221/27.02.2009, Tribunalul Vâlceaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâta "" și a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. A reținut că aceștia au fost angajați ai "", parte în protocolul încheiat cu "", astfel că au drepturi și interese să solicite anularea unui act care îi prejudiciază.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au avut calitatea de angajați ai "" la una din subunități, iar în urma Hotărârii AGA nr. 20/16.11.2007 și a procesului-verbal de licitație nr. 8069/29.07.2008, "" Râmnicu Vac umpărat prin licitație publică activul "Fabrica de Conserve " în care aceștia își desfășurau activitatea.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin.1 din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora cedentul, anterior datei transferului, are obligația notificării cesionarului cu privire la toate drepturile și obligațiile care urmează a fi transferate acestuia.
Din interpretarea textului art.6 din Legea nr. 67/2006 nu reiese obligativitatea angajatorului de obținere a acordului salariaților în privința transferului, astfel că Protocolul încheiat între cedentul "".A și cesionarul "" este legal.
S-a reținut că pârâta "" a notificat pe fiecare dintre reclamanți și le-a adus la cunoștință faptul că în baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 67/2006 contractele lor individuale de muncă urmează a fi transferate începând cu data de 01.09.2008 și că aceste contracte vor înceta de drept, urmând a intra în vigoare contractele de muncă ce se vor încheia cu ""
Temeiul legal al încetării contractelor de muncă al reclamanților este art.169 din Codul muncii, așa cum a și fost menționat în notificare, potrivit căruia salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unei părți a acesteia.
Drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului urmează a fi transferate integral cesionarului, lucru care s-a și întâmplat prin protocolul încheiat între cele două părți.
Contractele individuale de muncă ale reclamanților au încetat de drept în baza art.169 din Codul muncii, aceștia alături de ceilalți salariați care își desfășurau activitatea în subunitatea respectivă fiind transferați în baza Legii nr. 67/2006 de la "" în calitate de cedent la "" în calitate de cesionar.
"" a organizat licitație deschisă în conformitate cu actele normative în materie, iar la licitația desfășurată în data de 29 iulie 2008 activul a fost adjudecat de ""
Ulterior, între "" în calitate de cedent și "" în calitate de cesionar a fost încheiat Protocolul nr. 2987/28.08.2008, prin care au fost stabilite de către cele două părți condițiile în care se va realiza acest transfer.
Protocolul a fost încheiat avându-se în vedere prevederile Legii nr. 67/2006 și art.169 - 170 din Codul muncii, prin transferul astfel realizat asigurându-se protecția drepturilor salariaților, obligație instituită de textele de lege sus menționate.
Astfel, s-a constatat că protocolul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, iar prevederile art.65 și 66 din Codul muncii nu își găsesc aplicabilitatea în cauză întrucât nu este vorba de o concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
În speță, s-a reținut că nu a fost vorba de concediere ci de transferul colectiv reglementat de Legea nr. 67/2006 și art.169 din Codul muncii, protecția salariaților realizându-se prin păstrarea de către noul angajator a tuturor drepturilor pe care salariații le aveau la vechiul angajator.
Că nu este vorba de o concediere reiese și din dispozițiile art. 7 din Legea nr. 67/2006 potrivit cărora transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent ori de către cesionar.
Față de cele arătate s-a constatat că pârâta și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau în calitate de angajator - cedent, astfel că au fost respinse capetele de cerere privind anularea parțială a deciziei Protocolului nr. 8897/28.09.2008 și constatarea încetării contractelor individuale de muncă în baza art. 65-68 din Codul muncii.
Ca o consecință a respingerii acestor capete de cerere au fost respinse și cererile de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru concediere, prevăzute în art. 68 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, respectiv a compensației nete echivalente cu 5 salarii de bază avute la data desfacerii contractului individual de muncă și a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- În mod greșit s-a considerat că prevederile Legii nr.67/2006 sunt aplicabile în cauză.
Vânzarea prin licitație publică a activului Fabrica de Conserve nu constituie fuziune sau cesiune de acțiuni în sensul art.1 din Legea nr.67/2006.
Această negație a reclamanților nu a fost, de altfel, combătută în considerentele hotărârii.
- S-a reținut greșit încetarea de drept a contractelor de muncă ale salariaților în baza art.169 din Codul muncii. În primul rând, se arată, art. 169 Codul muncii trebuia raportat la art.1 din Legea nr.67/2006.
Situația de fapt nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de încetare de drept a raporturilor de muncă enumerate de art. 56 din Codul muncii.
Dacă ar fi operat transferul între cele două unități, nu s-ar mai fi pus problema încetării de drept a contractelor de muncă inițiale și a încheierii unor noi contracte de muncă, ci acestea ar fi fost preluate de către cesionar de la cedent, în baza cesiunii pe care o reține instanța de fond.
Transferul presupune o continuitate a regimului drepturilor salariale de la cedent la cesionar, care exclude încetarea de drept a contractelor de muncă inițiale.
Intimata invocă instituția transferului pentru a acoperi modalitatea în care a realizat înstrăinarea activului, care nu a fost fuziune sau cesiune, cum prevedea Legea nr.67/2006 și pentru a fi exonerată de plata drepturilor salariale ce se cuvin foștilor angajați.
O dovadă a faptului că suntem în prezența unei concedieri colective și nu a unui transfer este și aceea că în situația recurenților se află toți cei 225 de salariați ai fostei fabrici de conserve cărora, prin vânzare, le-a fost desființat locul de muncă.
În fine, susțin recurenții-reclamanți, litigiul are un aspect moral, care impune luarea în considerare a spiritului legii.
Intimata a realizat două vânzări consecutive prin licitație publică.
La vânzarea primului activ - agro-alimentară - salariații au fost concediați colectiv, au primit cele 5 salarii cu titlu de plăți compensatorii de la unitate, nu și plățile compensatorii de la stat. Aceste din urmă plăți au fost câștigate prin judecată.
La vânzarea celui de-al doilea activ - Fabrica de Conserve - pentru a nu mai acorda cele 5 plăți compensatorii, angajatorul a apelat la instituția transferului, deși aceasta nu era incidentă în cazul de față.
Pentru aceste motive recurenții au solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata "" a formulat următoarele apărări:
Anularea Protocolului nr.8897/28.08.2008 încheiat între "" în calitate de cedent și "" în calitate de cesionar poate fi solicitată numai de către părțile semnatare, nu și de către salariați.
Aceasta cu atât mai mult cu cât legea nu a prevăzut obligativitatea acordului salariaților în privința transferului.
Între părțile protocolului nu s-a realizat o fuziune, ci o cesiune conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 67/2006.
Acest act normativ reglementează efectele transferului dreptului de proprietate asupra întreprinderii dintre cedent și cesionar în ceea ce privește salariații.
Transferul întreprinderii acoperă împrejurările în care intervine o modificare a patronatului și se poate realiza prin vânzare, donație, fuziune, privatizare, absorbție, etc.
Dispozițiile art. 169 din Codul muncii au fost dezvoltate prin dispozițiile Legii nr. 67/2006 pentru protecția salariaților în cazul transferului întreprinderii.
Societatea nu și-a întemeiat demersul pe prevederile art. 56 din Codul muncii, ci pe cele ale art. 169.
Scoaterea la vânzare a activelor s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 24 din nr.OUG88/1997 întrucât activul în discuție aparținea unei societăți cu capital majoritar de stat.
În dosarul de prezentare privind vânzarea activului Fabrica de Conserve, la cap. 4, a fost prevăzută obligația ofertantului de a prelua prin transfer, în baza Legii nr. 67/2006, salariații din cadrul acestei unități.
Societatea în favoarea căreia a fost adjudecat activul a acceptat condiția la etapa participării la licitație, semnând ulterior Protocolul nr.8897/28.08.2008.
Faptul că această societate comercială a încheiat apoi alte contracte individuale de muncă nu înseamnă că nu a avut loc transferul întreprinderii.
Câtă vreme nu intră în discuție concedierea colectivă, nu se justifică plățile compensatorii.
Recursul nu este fondat.
A rezultat din înscrisurile aflate la dosar - Protocolul nr.8897/28.08.2008 și notificările nr.8209/04.08.2008 și 29544/04.08.2008 că între "" și "" a intervenit transferul dreptului de proprietate asupra activului Fabrica de Conserve, bunul fiind adjudecat de către aceasta din urmă, la licitație deschisă cu strigare organizată în baza nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare în data de 29.07.2008.
Anunțul de licitație de la filele 41-42 din dosar face cunoscute participanților la licitație obligațiile prevăzute de Legea nr. 67/2006 privind protecția salariaților în cazul transferului întreprinderii.
Întrucât prin Protocolul încheiat la 28.08.2008 adjudecatarul "" s-a obligat la preluarea din data de 01.09.2008 a salariaților care își desfășurau activitatea în unitatea vândută la licitație, cu păstrarea funcțiilor acestora și a drepturilor decurgând din contractul individual de muncă, suntem în prezența transferului întreprinderii constând, așa cum prevede art.4 lit.d) din Legea nr. 67/2006, în trecerea din proprietatea unui angajator în proprietatea altui angajator a unei unități având ca scop continuarea activității principale.
A se avea în vedere în acest sens faptul că în anunțul de participare la licitație se solicită ofertantului să declare activitatea pe care intenționează să o desfășoare în cadrul activului supus vânzării la licitație.
În sensul Legii nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, termenii de cedent și cesionar nu restrâng aplicabilitatea transferului întreprinderii la cesiunea de acțiuni/părți sociale.
Cesiunea reglementată de Legea nr. 67/2006 vizează contractele individuale de muncă ale salariaților angajatorului inițial.
De aceea, potrivit art. 4 lit. a) din lege cedent este persoana care își pierde calitatea de angajator față de salariații care lucrează în cadrul activului vândut, iar cesionar - art. 4 lit. b)- este persoana care dobândește calitatea de angajator față de aceiași salariați.
Că cesiunea vizează de fapt transferul drepturilor și obligațiilor decurgând din contractele individuale de muncă ale salariaților unității vândute la licitație rezultă și din prevederile art. 5 din lege.
S-a dovedit că cesiunea contractelor de muncă s-a făcut cu respectarea obligațiilor privind notificarea cesionarului și a salariatului cedat, anterior transferului.
Până la data de 1.09.2008 la care operează acest transfer, reclamanții nu și-au exprimat refuzul, astfel că acesta și-a produs pe deplin efectele prevăzute de Legea nr. 67/2006 în sensul încetării raporturilor de muncă cu vechiul angajator și nașterea raporturilor de muncă ale acelorași salariați cu un alt angajator.
Aceste efecte sunt privite cronologic și din punct de vedere al părților raporturilor obligaționale.
În concretizarea acestor efecte pe care le presupune transferul întreprinderii a operat încetarea raporturilor de muncă cu vechiul angajator în baza art. 169 Codul muncii, urmată de încheierea de raporturi individuale de muncă cu noul angajator în aceleași condiții, existente la data transferului sau în condiții mai favorabile salariaților.
Transferul întreprinderii este reglementat prin Legea nr. 67/2006 și prin prevederile art. 169 și 170 din Codul muncii exclusiv pentru protecția salariaților.
Aceasta înseamnă că transferul întreprinderii odată realizat sub aspectul proprietății asupra activului nu constituie motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent.
Altfel spus, în urma notificării salariații sunt preluați automat de către cesionar la data stabilită. A se vedea în acest sens art. 5 și 7 din lege.
Numai dacă aceștia își exprimă refuzul de a fi preluați până la data ce le-a fost comunicată, pot fi concediați de către angajatorul inițial.
Această din urmă situație nu se regăsește în cazul de față astfel că soluția instanței de fond este rezultatul aprecierii judicioase a probelor administrate în cauză și al aplicării corecte a prevederilor legale.
Întrucât nu se regăsesc motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr.221 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta "" Râmnicu
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./05.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
