Anulare act. Decizia 800/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 800
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de revizuienta împotriva deciziei civile nr.118 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații G, COMISIA LOCALĂ S DE APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR S, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR S și intimata intervenientă, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat reprezentând pe recurenta revizuientă și intimatul G personal lipsind intimații COMISIA LOCALĂ S DE APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR S, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR S și intimata intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, reprezentând pe recurenta revizuientă, a susținut că prin decizia civilă nr.176/2007 Curtea de APEL CRAIOVAa casat decizia pronunțată în apel și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt pentru se stabili dacă procesul verbal de punere în posesie nr.3237/1992 și decizia civilă nr.121/1998 îndeplinesc condiția unui " înscris fals" și pentru a se stabili dacă înscrisurile invocate au caracter determinant în pronunțarea deciziei civile nr.178/15.03.2005 pronunțată de Tribunalul O l
De asemenea a precizat că sentința civilă nr.6229/1999 a Judecătoriei Slatina, fost pronunțată avându-se în vedere chiar procesul verbal de punere în posesie nr.3237/1992 și decizia civilă nr.121/1998, iar decizia civilă nr.179/2005 a tribunalului Olta fost pronunțată în baza aceste sentințe.
Față de cele susținute a solicitat admiterea recursului așa cum este f0rmulat și pe fond admiterea cererii de revizuire a hotărârii nr.178/2005 pronunțată de tribunalului Olt cu motivarea că această hotărâre s-a bazat pe acte false, anulate sau casate. A depus concluzii scrise.
Intimatul Gap recizat că, procesul verbal de punere în posesie nr.3237/1992 este eliberat pentru o singură suprafață de teren și nu pentru mai multe suprafețe, considerând că hotărârea nr.178/2005 pronunțată de tribunalului O l nu trebuie revizuită deoarece acelea acte care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri sunt corecte. A solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul tribunalului O l t, revizuienta solicitat revizuirea deciziei civile nr.174 din 15 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar 3251/2004.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că, prin cererea înregistrată la nr. 7943/2003, la Judecătoria Slatina, intimatul Gac hemat în judecată pe pârâții, Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia județeană pentru aplicarea Legii fondului funciar, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr.7920/11/ 17.07.2002, eliberat revizuientei, ca moștenitoare a autorului, pentru suprafața de 2 ha, situată 43. 2 - extravilan.
Prin sentința civilă nr. 5731/8.12.2003, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar 7943/2003, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel G și prin decizia civilă nr. 178/15 martie 2005, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar 3251/2004, a fost admis apelul declarat de G, schimbată sentința civilă 5731/2003, pronunțată de Judecătoria, în dosar 7943/2003, anulat parțial titlul de proprietate nr. 7920/11/ 17.07.2002, pentru 2 ha, situate în 43 2.
Revizuienta a aratat că pentru pronunțarea acestei decizii s-a avut în vedere că intimatul Gai nvocat adeverința nr. -/24.10.1991 și procesul verbal de punere în posesie nr. 3237/92, acte emise de Comisia locală de aplicarea Legii fondului funciar a, acte ce anterior au fost anulate prin sentința civilă 65/1995, a tribunalului O l
Ulterior, în urma cercetărilor efectuate în cauză, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, s-a dispus prin Rezoluția din 27 martie 2007, neînceperea urmăririi penale împotriva numitului G pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prin decizia civilă nr. 176/13.06.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva deciziei civile nr. 178 din data de 15 martie 2005, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr. 3251/2004.
Pentru a decide astfel, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 4 teza finală Cod procedură civilă având în vedere că prin ordonanța penală de scoatere de sub urmărire penală nu s-a dovedit săvârșirea unei infracțiuni și nici faptul că hotărârea cu privire la care se solicită revizuirea, a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, iar Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 131 din 12.02.2008, a admis recursul, a casat decizia, a trimis cauza pentru rejudecarea cererii de revizuire la Tribunalul O l și a respins cererea de suspendare hotărârii atacate cu revizuire.
Prin decizia civilă nr. 118/9 aprilie 2009, Tribunalul Olta respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de intervenienta.
A respins ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva deciziei civile nr. 178/15.03.2005, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr. 3251/2004, în contradictoriu cu intimații G, Comisia Locală a și Comisia Județeană O, ambele pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:
Cererea de revizuire formulată de către revizuienta este întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 4 teza finală Cod pr. civilă, înscrisul este fals, nu numai atunci când falsul este stabilit prin hotărâre de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci și atunci când, prin operațiunea de alterare a realității, nu s-a comis o infracțiune. În cazul acesta trebuie avute în vedere acele situații în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată, pentru unul din cazurile prevăzute de art. 10 Cod procedură penală.
Dacă falsul nu mai poate fi stabilit în cadrul procesului penal, instanța sesizată cu cererea de revizuire va stabili ea dacă înscrisul are sau nu conținut real, precum și motivele pentru care nu s- aflat de alterarea adevărului prin înscris până la introducerea cererii de revizuire.
"înscris declarat fals în urma judecății" are în vedere ipoteza în care falsul este constatat de instanța decât cea de revizuire, în timp ce expresia "înscris declarat fals în urma judecății" vizează situația în care falsul este constatat de instanța de revizuire.
În speță, tribunalul a soluționat cauza pe cale de excepție, reținând eronat că admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza aII-a Cod procedură civilă, este condiționată numai de o constatare prealabilă a săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu pricina.
În susținerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a II-a Cod procedură civilă, revizuienta a invocat Rezoluția din 27 martie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, în dosarul nr.3020/P/2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, faptă prevăzută și sancționată de art. 292 Cod penal, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, reținându-se că prin folosirea de către făptuitorul G în fața instanței de judecată a unor înscrisuri oficiale, procesul - verbal de punere în posesie nr.3237/1992 și hotărârea judecătorească nr. 121/1998 a tribunalului O l t, despre care avea cunoștință că nu sunt reale întrucât, primul a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, iar cea de-a doua a fost casată printr-o decizie definitivă șt irevocabilă, se realizează elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații.
În considerentele deciziei atacată cu recurs, tribunalul nu a examinat înscrisurile în privința cărora s-a susținut că îndeplinesc condiția unui "înscris fals" și nu s-a stabilit dacă înscrisurile invocate au caracter determinant în pronunțarea deciziei civile nr.178 din 15 martie 2005, pronunțată de Tribunalul O l t, a cărei revizuire se solicită.
Omisiunea instanței de a analiza aceste aspecte, pentru motivul că nu s-a făcut dovada săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu pricina, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, fiind incidente prevederile art.312 alin. 5 Cod pr. civilă.
Criticile din recurs formulate de revizuienta în care se susține că prin cererea de revizuire s-au invocat și dispozițiile art. 322 pct 7 Cod pr. civilă, fiind încălcate și dispozițiile art. 129 alin. 4 și 5 Cod pr. civilă, sunt nefondate, în condițiile în care prin cererea formulată de revizuienta s-au invocat numai dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă, nefiind învestită instanța cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.7 Cod pr. civilă, în sensul existenței unor hotărâri judecătorești contradictorii.
Cererea a fost reînregistrată pe rolul tribunalului O l t, sub nr-.
La data de 20.03.2009, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cu motivarea că este proprietara terenului în suprafață de 2 ha în urma partajului judiciar, aceasta având calitatea de moștenitor al autorului, dreptul său de proprietate fiind recunoscut prin decizia civilă nr. 65/1995, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 23/2000, a Curții de APEL CRAIOVA.
În ceea ce privește cererea de intervenție principală promovată de intervenienta, tribunalul a apreciat că aceasta este inadmisibilă având în vedere că, potrivit art. 50-56 Cod procedură civilă, o cerere de intervenție principală poate fi făcută numai pe parcursul desfășurării procesului civil inițiat prin introducerea acțiunii și încheiat prin pronunțarea hotărârii irevocabile, ca act final prin care instanța soluționează litigiul și care acest caracter după ce au fost exercitate căile ordinare de atac sau ca urmare neexecutării acestora.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se cercetează existența unor aspecte pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind de natură să conducă la retractarea hotărârii atacate, este evident că aceasta se poate discuta numai în prezența celor care au fost părți în judecata ce s-a purtat și doar asupra ceea ce a format obiectul judecății, deoarece acestea au fost limitele învestirii instanței.
Prin urmare, pot promova o cerere de revizuire numai părțile care au figurat în proces, de aceea este inadmisibilă cererea de intervenție formulată direct în calea de atac extraordinară a revizuirii, pentru că o altă soluție ar determina schimbarea cadrului procesual sub aspectul părților față de care s-a pronunțat hotărârea atacată și s-ar încălca principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești.
În legătură cu cererea de revizuire promovată de revizuienta, tribunalul a reținut că aceasta este nefondată având în vedere următoarele argumente:
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza finală Cod procedură civilă, invocându-se Rezoluția din 27 martie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, în dosarul nr. 3020/P/2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, faptă prevăzută și sancționată de art. 292 Cod penal, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, prin care s-a reținut că prin folosirea de către G în fața instanței de judecată a unor înscrisuri oficiale, procesul verbal de punere în posesie nr. 3237/1992 și hotărârea judecătorească nr. 121/1998 a tribunalului O l t, despre care avea cunoștință că nu sunt reale întrucât, primul fiind anulat printr-o hotărâre judecătorească, iar cea de-a doua fiind casată printr-o decizie definitivă și irevocabilă, se realizează elementele constituite ale infracțiunii de fals în declarații.
De asemenea, revizuienta a susținut faptul că la pronunțarea deciziei deciziei civile nr. 178/17.03.2005 s-au avut în vedere adeverința de proprietate nr. -/24.10.1991 și procesul verbal de punere în posesie nr. 3237/1992, acte emise de Comisia locală de fond funciar a, ce ulterior au fost anulate prin sentința civilă nr. 65/1995, dar și faptul că intimatul a invocat sentința civilă nr. 121/16.03.1998, deși aceasta a fost casată prin decizia civilă nr. 677/02.11.1999.
Astfel, instanța de apel a considerat că aceste acte nu îndeplinesc condițiile de "înscris fals", în special dat faptului că acestea trebuiau să fie determinante la pronunțarea unei hotărâri judecătorești, respectiv că, în lipsa lor, soluția ar fi fost alta.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Instanța, în rejudecarea cauzei, a ignorat dispozițiile obligatorii arătate de către instanța superioară, ca urmare a problemelor de drept dezlegate de către aceasta, pronunțând o soluție greșită prin nesoluționarea fondului cauzei dedus judecății.
Se critică faptul că instanța de apel nu a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea în soluționarea cauzei și a interpretat greșit "actele false invocate", în sensul că motivarea necercetării falsului se justifică prin faptul că decizia civilă nr. 178/15.03.2005 a fost pronunțată în baza sentinței civile nr. 6229/1999, prin care s-au stabilit limitele terenului prin schița topografică.
Revizuienta susține, însă, că prin această decizie civilă, se reține că terenul din, P 2, în suprafață de 2 ha, reconstituit lui (autor al petentei și al intervenientei) se suprapune cu terenul "revendicat" de către
Recursul este nefondat.
Atât în cererea de recurs formulată cât și în cererea de revizuire, revizuienta, a enumerat o serie de acte, precum: Rezoluția Parchetului dată în dosarul nr. 3020/P/2006 din data de 27.03.2007, procesul verbal de punere în posesie nr. 3237/1992, emis de Primăria Mun. a numitului G și respectiv, decizia civilă nr. 121/1998, pronunțată de Tribunalul O l t, considerând că au caracterul de "înscris fals".
Aceste înscrisuri, respectiv, procesul verbal de punere în posesie nr. 3237/1992, prin sentința civilă nr. 65/13.02.1995, ca act premergător eliberării titlului de proprietate, a fost anulat.
De asemenea, sentința civilă nr. 121/16.03.1998, prin care a fost admisă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 65/13.02.1995, se constată că a fost casată prin decizia civilă nr. 677/02.11.1998, prin care a fost admis recursul și respectiv, respinsă cererea de revizuire.
Aceste înscrisuri nu îndeplinesc condițiile prev. de art. 322 pct. 4 teza finală Cod pr. civ. nefiind avute în vedere la pronunțarea deciziei civile a cărei revizuire se solicită, după cum corect au reținut instanțele anterioare.
Toate aceste aspecte au fost corect reținute și interpretate în mod concret de către instanța de rejudecare, neputând fi pusă în discuție, din acest punct de vedere, o necercetare a fondului cauzei.
Având în vedere aceste considerente și, respectiv dispoz. art. 312 alin.1 Cod pr. civ. instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de către revizuienta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuienta împotriva deciziei civile nr.118 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații G, Comisia Locală a de Aplicare a Legii Fondului Funciar a, Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar a și intimata intervenientă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./13.07.2009
-
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
