Anulare act. Decizia 822/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 822
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 3: Andra
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu S,- jud. B, împotriva deciziei civile nr. 144/4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în Râmnicu S,- bis jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 2 noiembrie 2009,când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Rm.S, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 397/27.10.1979 eliberat de fostul notariat de Stat Local Rm.S, să se constate preferința titlului său de succesor al defunctei, în calitate de fiu, față de acela al pârâtului, care este nepot, urmând a i se lăsa în liberă posesie suprafața de 250 mp teren situată în Râmnicu-S,-.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, la data de 3.06.1962 a decedat, mama sa, respectiv bunica pârâtului și fără a fi înștiințat, după 17 ani de la decesul acesteia, pârâtul a făcut cerere de deschidere a succesiunii, în care s-a menționat ca fiind unic succesor. În acest context, i s-a eliberat certificatul de moștenitor a cărui anulare o solicită, înscris în temeiul căruia a intrat în posesia bunurilor succesorale, pârâtul ascunzând faptul că el este adevăratul moștenitor al mamei sale, întrucât nu l-a chemat la dezbaterea succesiunii.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 12 pronunțată la data de 7.01.2009 de Judecătoria Rm.S a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, dispunându-se obligarea acestuia la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii că,
certificatul de moștenitor este un act autentic, iar mențiunile din acesta, care reprezintă constatări personale ale notarului, fac dovada deplină, ele neputând fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals, proba cu martori fiind inadmisibilă.
În consecință, s-a considerat că, dacă reclamantul aprecia că certificatul de moștenitor cuprinde mențiuni false, el trebuia să formuleze plângere penală pentru fals intelectual prev.de art.289 Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a susținut că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aprecierea probatoriilor administrate și nu a dat eficiență dispozițiilor art. 77 din Legea 36/1995 potrivit cu care, " calitate de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin actele de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se stabilesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege".
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, urmând a se admite acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea apelului invocând excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsei de interes în promovarea acestei cereri motivat de faptul că nu a acceptat succesiunea de pe urma mamei sale, întrucât în termenul de 6 luni de la decesul acesteia nu a dat nici o declarație notarială și nici nu și-a însușit nici un bun din averea defunctei, astfel că, nu are calitatea de moștenitor, și implicit, nu are calitate procesuală activă și interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei intimatul a susținut că,sentința este legală și temeinică întrucât instanța a reținut în mod corect că reclamantul a renunțat la succesiunea defunctei,iar mențiunile dintr-un act autentic și care reprezintă constatări personale ale notarului fac dovada deplină, ele neputând fi combătute decât prin înscrierea în fals.
Prin decizia civilă nr.144 din 4 mai 2009 Tribunalul Buzăua respins excepțiile invocate de intimat privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și lipsa de interes în promovarea acțiunii și, totodată, a respins ca nefondat apelul declarat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în condițiile în care în practica judiciară și literatura de specialitate s-a statuat că se poate cere anularea certificatului de moștenitor și de către o persoană care nu a participat la eliberarea acestuia, indiferent dacă are calitatea de succesor sau este străină de succesiune, este evident că reclamantul justifică calitate procesuală și, pe cale de consecință și interes în promovarea prezentei acțiuni.
Cu privire la fondul propriu-zis al cauzei s-a precizat că, întrucât din cuprinsul înscrisului atacat rezultă că reclamantul a renunțat la succesiunea defunctei, iar mențiunile din acest act autentic fac dovadă până la înscrierea în fals, reprezentând constatări personale ale notarului, criticile formulate de către apelant nu pot fi primite.
În continuare, s-a învederat că urmează a fi înlăturată ca neîntemeiată și susținerea acestuia, în sensul că poate face dovada calității de moștenitor cu martori, având în vedere că împotriva unui act autentic, așa cum este certificatul de moștenitor, proba cu martori este inadmisibilă.
Împotriva deciziei menționate anterior a formulat recurs reclamantul, în cuprinsul căruia a făcut o prezentare a istoricului prezentului proces, menționând că nemulțumirea sa vizează împrejurarea că Tribunalul Buzău nu a reținut nici un motiv de apel care era concludent, în sensul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
S-a arătat de către recurent că, în condițiile în care pârâtul a recunoscut că a formulat cerere de deschidere a succesiunii, ceea ce prezumă că a indus în eroare notarul, afirmând că este unic moștenitor, în mod nelegal instanța de apel a reținut că reclamantul ar fi renunțat la succesiune, iar mențiunile dintr-un act autentic nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a ambelor hotărâri, admiterea acțiunii privind anularea certificatului de moștenitor.
În baza disp. art.308 alin.2 Cod pr.civilă intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, urmând a se menține ca legală decizia atacată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
Principala critică formulată de recurent prin calea de atac promovată vizează împrejurarea că instanța de apel nu a reținut niciun motiv de apel care era concludent în soluționarea cauzei, ajungând astfel la pronunțarea unei hotărâri nelegale.
Din lecturarea conținutului deciziei atacate, se reține că Tribunalul Buzău, procedând la analiza apelului declarat de reclamant a expus motivele pe care, în opinia sa, demersul judiciar promovat de acesta nu poate fi primit, context în care a menținut sentința instanței de fond.
Câtă vreme instanța de control judiciar a răspuns criticilor formulate printr-un considerent comun, scop în care a grupat argumentele acestuia în susținerea apelului, nu poate fi reținută critica recurentului.
Pe de altă parte, susținerea acestuia din cadrul motivelor de recurs, în sensul că pârâtul, cu ocazia deschiderii succesiunii, a indus în eroare notarul afirmând că este unicul moștenitor,urmează a fi înlăturată, întrucât din certificatul de moștenitor nr.397/27.10.1979 ( fila 23 dosar fond) reiese că pârâtului i s-a recunoscut calitatea de moștenitor al defunctei, în timp ce reclamantul împreună cu numiții, și C au fost menționați la rubrica celor care au renunțat la succesiune.
În aceste condiții este evident că notarul a avut cunoștință de existența altor persoane cu vocație la succesiunea defunctei, din moment ce ele au fost menționate în cuprinsul actului atacat, întocmirea acestuia fiind rezultatul constatărilor sale personale.
Pe de altă parte se impune a se face precizarea că în practica judiciară și în literatura de specialitate s-a statuat că succesibilul care pretinde că nu a fost prezent la notariat și, prin urmare, nu a consimțit la mențiunile din certificatul de moștenitor privind întinderea drepturilor succesorale și alcătuirea succesiunii, poate cere anularea acestui act, stabilirea masei succesorale și partajarea ei, dar cu condiția să facă dovada acceptării în termen a succesiunii, deoarece numai făcând această dovadă
el este socotit ca proprietar al bunurilor succesorale, de la data deschiderii succesiunii.
Dacă însă, înlăuntrul termenului de acceptare a moștenirii, succesibilul nu și-a exercitat dreptul de opțiune nici expres și nici tacit, titlul său de moștenitor se stinge, acesta fiind considerat străin de succesiune.
În speța de față, din moment ce reclamantul la interogatoriul luat a învederat (fila 27 dosar fond) că nu a dat nicio declarație notarială privind acceptarea succesiunii mamei sale, ( decedată la data de 3 iunie 1962), nu a luat nici un bun din averea acesteia, reclamantul fiind singurul care a avut posesia averii defunctei, rezultă cu certitudine, în raport de considerentele expuse anterior, că acțiunea acestuia, astfel cum a fost formulată, în mod corect a fost respinsă.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat, nefiind incidente disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, motiv pentru care va proceda la respingerea acestuia conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă, menținând ca legală decizia atacată.
Deoarece recurentul se află în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă va fi obligat să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu S,- jud. B, împotriva deciziei civile nr. 144/4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în Râmnicu S,- bis jud.
Obligă recurentul să plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
- - - -- - -- -
GREFIER,
VG/VM
4 ex/17.11.2009
nr- Judec.Rm.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra
