Anulare act. Decizia 854/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.854
Ședința publică de la 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 54 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.9756 din 12 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți și, reprezentați de avocat și intimata reclamantă, asistată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură, intimata reclamantă a depus un înscris, după care;
Avocat, pentru recurenții pârâți, a depus împuternicire avocațială nr.-, chitanța nr.1066 din 22.05.2009, în cuantum de 595 lei, reprezentâând onorariu avocat și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, potrivit dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurenților pârâți, care au fost depuse la dosarul cauzei, un exemplar fiindu-i comunicat apărătorului intimatei reclamante.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru observarea înscrisurilor.
La a doua strigare a cauzei, avocat a solicitat suspendarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art 244 (1) pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea, în mod irevocabil, a cauzei penale formulate de recurenții pârâți, ce se află pe rolul Judecătoriei Craiova.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că nu există legătură între dosarul penal și prezenta cauză și, ca atare, a solicitat respingerea cererii privind suspendarea.
Instanța a respins cererea de suspendare apreciind că nu sunt întrunite cerințele art. 244 Cod pr. civilă.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a solicitat amânarea cauzei pentru a obține și depune la dosar înscrisuri privind starea de sănătate a autoarei, pentru dovedirea lipsei de descernămând a acesteia. A arătat că, până în prezent, nu a făcut demersuri pentru obținerea înscrisurilor.
Avocat, pentru intimata reclamantă, s-a opus amânării cauzei, considerând că cererea de amânare este o cerere de tergiversare a cauzei și, ca atare, a solicitat a se respinge ca neîntemeiată.
Instanța a respins cererile de amânare a cauzei, formulată de apărătorul recurenților pârâți și, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenții pârâți și, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea raportului de expertiză; pe fond, a solicitat respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale. A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca fiind temeinică și legală. A solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la nr. 13920/215/19.06.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 39/26 martie 2007 emis de, emis de pe urma defunctei -M, decedată la 18.08.2006, cu ultimul domiciliu în
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 18.08.2006 a decedat numita -M, iar în masa succesorală la decesul acesteia a rămas un apartament compus din două camere și dependințe, situat în C, -. B, 23.
S-a mai arătat că autoarea prin testamentul autentificat sub nr. 16/07.02.2006 a instituit-o pe reclamantă legatară particulară cu privire la acest bun imobil. A mai învederat că era rudă în grad îndepărtat cu aceasta și a îngrijit- cu toate cele necesare traiului zilnic, iar la decesul acesteia, s-a ocupat de înmormântarea defunctei și pomenirile ulterioare. La data când a solicitat dezbaterea succesiunii de pe urma acesteia a aflat de existenta certificatului de moștenitor nr. 39/2007 emis pentru pârâți, care sunt verii primari ai autoarei. Pârâții nu sunt moștenitori rezervatari, iar bunul cuprins în certificat a fost testat în favoarea sa, de la data decesului intrând în posesia acestuia, iar existenta legatului particular reprezintă o exeredare a acestor moștenitori legali, aceștia pierzând vocația concretă la moștenire.
La data de 14.09.2007 pârâții si au depus la dosar întimpinare si cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii, iar pe cale reconvențională anularea testamentului autentificat sub nr. 16/07.02.2006.
In motivarea cererii, au arătat că sunt verișorii primari ai defunctei M, care a decedat la data de 18.08.2006; că reclamanta-pârâtă nu este nici un fel de rudă cu autoarea defunctă si nu a îngrijit-o pe aceasta cu toate cele necesare traiului zilnic. Testamentul este nul absolut întrucât autoarea suferea de mai mulți ani de scleroză, boală incurabilă și progresivă, care i-a afectat iremediabil memoria, având repercusiuni directe asupra reprezentării realității, practic discernământul său fiind abolit de mai mulți ani.
Date fiind motivele bolii, autoarea nu se putea deplasa, iar reclamanta s-a insinuat în viata acesteia și, pe măsură ce starea de sănătate a autoarei se deteriora, izolarea acesteia devenea tot mai pregnantă.
Prin sentința civilă nr.9756 din 12.06.2008, pronunțată de Judecătoria Craiovaa fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, dispunându-se anularea certificatului de moștenitor nr.39/26.03.2007, emis de BNP și obligați pârâții către reclamantă la plata sumei de 22 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Din declarațiile martorilor si, (care au cunoscut-o pe autoare în anul 2003, datorită relațiilor de prietenie cu reclamanta), instanța a constatat că reclamanta a venit în anul 2002 pentru a avea grijă de autoarea testatoare, care la acea dată era imobilizată la pat, fiind paralizată.
Singurul bun rămas la decesul autoarei este apartamentul compus din două camere situat în C, -. B, 23, care a făcut obiectul testamentului autentificat sub nr. 16/07.02.2006.
Cum prin testament s-a instituit ca legatar asupra acestui imobil reclamanta, instanța în considerarea celor expuse a constatat că autoarea a înțeles să- exheredeze de la moștenirea acestui imobil pe pârâți (moștenitori legali nerezervatari) și că aceștia nu au vocație concretă la moștenirea autoarei în privința apartamentului, prin eliberarea certificatului fiind încălcate drepturile reclamantei - care este unica moștenitoare a autoarei M.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, nu a dat dovadă de rol activ în administrarea tuturor probelor, a respins în mod greșit obiecțiunile la raportul de expertiză.
Apelanții au solicitat la termenul de judecată din 27.11.2008 proba cu doi martori, probă respinsă de instanța de apel, având în vedere probatoriul administrat la instanța de fond și obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat la fond.
La același termen de judecată instanța de apel a respins cererea formulată de apelanți cu privire la înscrierea în fals față de semnătura testatoarei, dat fiind disp. art 183-184.c Cod Penal, falsul cercetându-se de instanța civilă numai dacă nu este cercetare penală sau acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris.
La ultimul termen de judecată apelanților li s-a respins cererea privind refacerea raportului de expertiză, probă respinsă de instanță ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere că exemplarele depuse de av reprezintă copii xerox ale actelor depuse de medic și nu s-au depus acte noi de la medici specialiști prin care să fie detaliate simptomatologia bolilor de care suferea autoarea.
Prin decizia nr.54 din 29 ianuarie 2009 (astfel cum a fost rectificată, în temeiul art. 281 Cod pr. civilă, prin încheierea din 18 martie 2009 ) Tribunalul Dolja respins apelul declarat de apelanții pârâți.
Au fost obligați apelanții la 714 lei către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reținut că, criticile apelanților vizează interpretarea greșită a probelor privind starea de sănătate a testatoarea care o împiedica să întocmească un astfel de act, critici nefondate, întrucât din probele administrate în cauză, respectiv proba cu expertiza medico-legală psihiatrică din care rezultă că nu se poate preciza dacă defuncta a avut sau nu discernământul faptelor și al consecințelor acestora la data încheierii testamentului autentic coroborat cu proba testimonială, respectiv martorii, și - a rezultat că aceasta a avut atât discernământ la data întocmirii actului, cât și că vederea nu i-a fost afectată de vreo boală.
S-a mai criticat de către apelanți respingerea cererii acestora de către instanța de fond de a audia martora, cerere respinsă în mod corect de către instanța de fond la termenul de judecată din 18.01.2008, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 170 și 186. privind nominalizarea martorilor și a adreselor acestora, precum și împrejurările în care se înlocuiește un martor încuviințat și nici nu au indicat un motiv temeinic privind înlocuirea martorului, martor ce a fost, de altfel, audiat la data de 03.04.2008, aspecte consemnate în încheierea întocmită la acea dată.
Cât privește depoziția martorului, tribunalul a constatat că instanța de fond, în raport de probele administrate, nu a dat relevanță juridică acesteia, întrucât pe de o parte nu se coroborează cu depozițiile celorlalți martori audiați în cauză, iar pe de altă parte, dat fiind intervalul de timp scurt petrecut alături de autoare nu avea posibilitatea să constate cu certitudine dacă aceasta avea sau nu discernământul faptelor la data încheierii testamentului.
În ceea ce privește raportul de expertiză medico-legală s-a constatat că apelanții au solicitat în apel refacerea raportului de expertiză, probă respinsă de tribunal la ultimul termen de judecată ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere că exemplarele depuse de apărătorul acestora reprezintă copii xerox ale actelor depuse de medic și nu s-au depus acte noi de la medici specialiști prin care să fie detaliată simptomatologia bolilor de care suferea autoarea.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții și, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar recurenții au solicitat modificarea deciziei și a sentinței în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea recursului recurenții au susținut că decizia cuprinde motive contradictorii; că nu s-a încuviințat refacerea raportului de expertiză deși concluziile acestuia la instanța de fond nu sunt deloc lămuritoare; se putea înainta o adresă către mediul de familie pentru a fi trimise toate actele medicale care o priveau pe defuncta M. Greșit instanța de apel a respins proba cu martori solicitată pentru ca ulterior în decizie să se rețină că nu s-a făcut dovada cu probele administrate a cauzei ilicite și imorale invocată de recurenții pârâți. Au precizat că martora putea relata aspecte deosebit de importante referitoare la starea în care se afla defuncta. Testamentul a fost întocmit în ultimele momente ale vieții autoarei, legatară fiind o persoană care o îngrijea pe defunctă în schimbul unui salariu; întocmirea testamentului s-a făcut prin deplasarea notarului public la domiciliul autoarei; mențiunea din dreptul rubricii "testatoare" este incompletă, literele nefiind terminate iar semnătura nu se aseamănă cu cea de pe testamentul din 20 septembrie 2000, aspecte demonstrează că starea de sănătate a defunctei era una deplorabilă.
Recursul este nefondat.
Prin cererea reconvențională formulată în cauză recurenții au invocat nulitatea absolută a testamentului nr. 16 din 7 febr.2006 cu motivarea că discernământul autoarei era abolit de mai mulți ani ca urmare a unei afecțiuni de care suferea, respectiv scleroză. Pentru dovedirea susținerilor esențială era proba cu acte, probă aflată în sarcina recurenților pârâți. Instanța de fond a sprijinit demersul recurenților pentru obținerea unor acte referitoare la starea de sănătate a autoarei. S-a încuviințat și efectuat expertiză medico-legală psihiatrică de către Institutul de Medicină Legală Analizând actele medicale expertiza a concluzionat că nu se poate preciza dacă defuncta M avea sau nu discernământul faptelor și al consecințelor acestora păstrat la data la care au fost încheiat testamentul autentic, respectiv 7 februarie 2006.
Sarcina probei în sensul de a prezenta acte medicale, înscrisuri care să pună sub semnul întrebării existența discernământului autoarei la momentul întocmirii testamentului a revenit recurenților pârâți. Aceștia aveau obligația de a face demersurile necesare pentru a intra în posesia înscrisurilor care să ateste starea de sănătate precară a autoarei. În lipsa unor astfel de înscrisuri în mod corect instanțele au ținut cont de concluziile raportului de expertiză medico-legală, în sensul că nu a fost înlăturată prezumția existenței discernământului autoarei la data la care a fost întocmit testamentul contestat.
În ce privește administrarea altor probatorii, la fond au fost luate interogatorii ample părților, propuse de acestea și au fost audiați martori, câte doi pentru fiecare parte. Martorii audiați au fost cei indicați de părți, declarațiile acestora fiind relativample; trei din cei patru martori audiați au relatat că autoarea avea discernământul faptelor sale la momentul întocmirii testamentului; instanța de apel nu aveaobligațiade a încuviința administrarea de noi probe testimoniale, respectiv până ce apelanții reușeau să facă dovada susținerilor lor. Sub acest aspect decizia recurată nu este contradictorie.
Pe baza tuturor probatoriilor administrate instanțele au reținut starea de fapt, respectiv au constatat valabilitatea testamentului întocmit de autoare, din perspectiva discernământului acesteia la momentul întocmirii.
Este de precizat că recurenții nu au susținut și dovedit vreo cauză (un motiv prevăzut de lege) pentru care autoarea nu putea testa în favoarea intimatei reclamante.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 54 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.9756 din 12 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obligă pârâții la plata sumei de 714 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
7.07.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Mihaela Loredana
