Anulare act. Decizia 855/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 855
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții, și PRIMĂRIA împotriva deciziei civile nr. 119 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-și a sentinței civile nr. 10594 din 10 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - L SRL și intimata pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM C, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru intimata reclamantă - L SRL și avocat pentru intimata pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM C, lipsind recurenții pârâți, și intimata pârâtă PRIMĂRIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează netimbrarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și cererea de renunțare la judecată formulată de pârâta Primăria, după care;
Instanța pune în discuție excepția netimbrării recursului formulat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA.
Avocat, pentru recurenții pârâți, solicită anularea recursului ca netimbrat.
Avocat, pentru intimata reclamantă - L SRL, și avocat, pentru intimata pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM C, pe rând având cuvântul, de asemenea solicită anularea recursului ca netimbrat.
Instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului formulat de recurenții pârâți, .
Avocat, pentru recurenții pârâți și, solicită admiterea recursului conform motivelor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă - L SRL, arată că din ordonanța din 23 aprilie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, ordonanță depusă la dosarul cauzei, se constată că recurenții au săvârșit fapte de natură penală în legătură cu prezenta cauză, respectiv că au participat la o licitație prin fraudarea legii.
Apreciază că față de intimata reclamantă - L SRL vânzarea s-a făcut corect.
Solicită respingerea recursului, instanța de fond și de apel pronunțând hotărâri legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM C, arată că instanța de apel a verificat modalitatea de administrare a probatoriului de către instanța de fond, precum și interpretarea dată de această instanță probelor administrate.
În faza de apel nu s-au administrat probe noi, iar instanța de apel a analizat cauza sub toate aspectele, cercetând întreg probatoriul administrat, rezultând în mod evident că s-a intrat în cercetarea fondului.
Apreciază că celelalte motive de recurs sunt aspecte deja cercetate de instanța de fond și de apel, fiind reiterate sub aceeași formă.
Pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
La data de 5 mai 2005, reclamanta L SRL Cac hemat în judecată pe pârâții Primăria comunei, și pentru ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2904/2004 de către BNP și, cu motivarea că prețul este neserios și nesincer, contractul fiind întemeiat pe o cauză nelicită.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2904/15.12.2004 la BNP și, Primăria comunei, reprezentată de primarul, a înstrăinat terenul în suprafață de 300 mp intravilan, situat în comuna, sat, cv 19, parcela 13, pârâtei și soțului acesteia, teren care intrase în stăpânirea cumpărătorilor încă de la data de 13 decembrie 2004, în urma întocmirii procesului verbal de licitație de la data respectivă.
La data de 1 iunie 2005, pârâta Primăria comunei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj -Secția Comercială și de contencios Administrativ în soluționarea cauzei, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
La data de 2 iunie 2005, pârâții și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
, pârâții au solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de negociere directă încheiat cu prilejul vânzării construcției -magazin sătesc din satul, comuna, situat pe terenul proprietatea pârâților.
S-a arătat că, în lipsa chitanței sau foii de vărsământ, factura fiscală nu este dovada de plată a prețului și nu poate fi considerată ca act de vânzare-cumpărare.
De asemenea, s-a invocat eroarea asupra substanței obiectului convenției, ca urmare a falsei reprezentări de către comisia de licitație asupra calității de chiriaș a reclamantei-pârâte " L", eroare ce a determinat ca prețul de vânzare să fie neserios și nesincer.
S-a mai arătat că, în realitate, nu a existat o licitație cu privire la construcție, ci numai o grosolană fraudă la lege, cauza nefiind reală și licită, iar la data la care pârâții au cumpărat terenul, reclamanta nu figura înregistrată în evidențele Primăriei ca proprietară a construcției și de fapt nu se cunoștea proprietarul acestei construcții, înregistrarea calității de proprietar a reclamantei făcându-se la data de 21.04.2005.
Au invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în soluționarea cauzei, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
La data de 13 septembrie 2005, reclamanta a precizat acțiunea introductivă, arătând că solicită constatarea nulității absolute a licitației desfășurate la data de 13 decembrie 2004, la sediul Primăriei comunei, care a avut drept consecință încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2904/2004 de BNP și, la un preț neserios și nesincer și întemeiat pe o cauză nelicită.
S-a solicitat introducerea în cauză a C, în calitate de constructor al clădirii care se află pe terenul în cauză, construcție ridicată cu bună-credință, în mod voluntar, de către membrii Cooperativei de Consum - pe terenul care aparținea statului înainte de anul 1989, în condițiile în care nu se punea problema viitorului proprietar al terenului, iar după anul 1989 clădirea a trecut în patrimoniul C, în urma fuziunii cu aceasta.
Față de această precizare, pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii precizate.
Prin sentința nr.536/6 octombrie 2005, Tribunalul Dolj -Secția Comercială și de Contencios Administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă nr.12625/30 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 16131/C/2005, Judecătoria Craiovaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a constatat conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de APEL CRAIOVA în vederea soluționării conflictului de competență.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 2CN/10 ianuarie 2006, stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta - L SRL, în favoarea Judecătoriei Craiova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 2063/C/RJ/2006 (nr. nou -).
La termenul din data de 14 martie 2006, instanța a dispus introducerea în cauză a pârâtelor C și
La data de 16 mai 2006 reclamanta a depus precizare a acțiunii, solicitând introducerea în cauză a Societății de Consum C, succesoarea în drepturi a Cooperativei de Consum C și a Consum Coop C, întrucât a cumpărat clădirea de la Consum Coop C și nu de la
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 27 iunie 2006, pârâta Societatea de Consum Dai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are nici un raport cu părțile din litigiu, nefiind parte nici în actul de vânzare a magazinului sătesc din satul, comuna.
La termenul din 12 septembrie 2006 instanța a dispus scoaterea din cauză a pârâtei
La termenul din 31 octombrie 2006, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de interes a pârâților reclamanți în formularea cererii reconvenționale și a lipsei calității procesuale active atât în privința cererii principale cât și a cererii reconvenționale și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria pe capătul de cerere subsidiar prin care s-a solicitat de către reclamanta-pârâtă acordarea unui drept de superficie pe teren.
La data de 28 noiembrie 2006, pârâții și au depus precizare la cererea reconvențională solicitând să se constate ca o consecință a nulității absolute a procesului verbal de negociere directă din data de 3 decembrie 2002 și nulitatea facturii nr. - emisă de C la data de 18.12.2002, aceste acte fiind încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Pârâta Societatea de Consum Cad epus, la data de 23 ianuarie 2007, întâmpinare la cererea reconvențională precizată.
Prin sentința civilă nr. 10594 din 10 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta L, în contradictoriu cu pârâții, și și Societatea de Consum C, cu sediul în C,-, Jud.
S- constatat nulitatea absolută a întregii proceduri de licitație publică organizată de pârâta Primăria comunei la data de 13.12.2004 pentru vânzarea terenului situat în intravilanul comunei, cvartalul 19, parcela 13, pe care se află amplasată construcția denumită magazin, proprietatea reclamantei.
S- constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2904/15.12.2004 de BNP și, încheiat între pârâtele Primăria comunei și și privind aceeași suprafață de teren.
fost respinsă cererea formulată în subsidiar de reclamantă privind stabilirea unui drept de superficie pe acest teren.
fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții și.
Au fost obligat pârâții, și Primăria comunei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă (în cuantum de 411,5 lei) și către pârâta Societatea de Consum C (în cuantum de 200 lei).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta Primăria și,.
În dezvoltarea motivelor de apel formulate de Primăria Comunei se arata ca reclamanta - L SRL nu a făcut dovada certa a cumpărării imobilului, nu a existat nici o licitație asupra magazinului sătesc, a fost dobandit prin proces verbal de negociere directă, prețul nefiind real iar reclamanții dand dovada de rea- credință.
Indiferent cum dobandit reclamanta dreptul de proprietate, aceasta nu a dobandit si dreptul asupra terenului care a ramas în continuare în proprietatea Consiliului Local și în această calitate a fost organizată licitația ce a fost caștigată de.
În ceea ce privește modul de organizare a licitației, publicitatea s-a realizat prin afișare la ușa Consiliului Local și într-un ziar local. De altfel era de notorietate că este vorba de terenul pe care se afla magazinul sătesc. În consecință nu există nici o cauză care să justifice anularea licitației care a fost legal făcută cu respectarea regulilor de publicitate și nici pentru anularea contractului de vanzare-cumpărare. Mai arata ca instanța de fond nu a manifestat rol activ întrucat a reținut că licitația a fost publicată.
De asemenea arată că cererea reconvențională a paraților trebuia admisă.
În motivele de apel formulate de către pârâții s-a arătat în esență că instanța a interpretat greșit art.187 din Legea 109/1996 și de asemenea că a reținut și interpretat în mod greșit că organizarea licitației s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.47 alin.1 din legea 215/2001 iar considerentele instanței sunt în contradicție cu probatoriul administrat.
Au formulat întâmpinare intimații Societatea de Consum C și Sc L SRL solicitand respingerea apelurilor.
Prin decizia nr.119 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.-, s-au respins apelurile declarate pe de o parte de pârâta PRIMĂRIA, și pe de altă parte de către pârâții și împotriva sentinței civile nr. 10594 din 10.070.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă L, și intimata-pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM
Au fost obligați apelanții către intimata reclamantă SRL la plata sumei de 300 RON și către intimată pârâtă Societatea de CONSUM la 450 RON cu același titlu.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o corectă aprecierea mijloacelor de probă și interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, și a reținut în mod corect că nu a fost îndeplinită condiția publicității prin respectarea cerințelor formale prevăzute de lege, orice act ulterior fiind lipsit de relevanță juridică. Vânzarea directă către - L SRL s-a apreciat a fi făcută cu respectarea dispozițiilor HG nr. 577/2002, iar critica referitoare la lipsa de rol activ a instanței a fost considerată neîntemeiată, întrucât considerentele deciziei susțin și explică soluția adoptată.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs atât pârâții și, cât și pârâta Primăria, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta pârâtă Primăria a susținut că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 216, alin.5, Cod pr. civ, precum și a prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Recurenții pârâți au arătat că hotărârea Tribunalului este practic nemotivată, întrucât nu s-au analizat argumentat criticile ample formulate de părți, cărora le-a fost încălcat astfel dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Pe fond, recurenții au arătat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 187, alin.1 și 2 din legea 109/1996, și ale art. 47 din legea 215/2001, ceea ce a condus la adoptarea unei soluții eronate pe fondul cauzei.
S-a mai arătat că s-a examinat eronat cererea reconvențională formulată, și s-a concluzionat fără suport legal că este aplicabil în speță art. 109, alin.3 din HG nr. 577/2002, care reglementează vânzarea de acțiuni sau active la societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației locale este acționar, și nu vânzarea unor active ale cooperativei de consum, ca în cazul de față. În plus, procedura de vânzare a construcției s-a derulat înainte ca Adunarea Generală a Consum Coop să decidă în acest sens.
O altă critică a vizat faptul că prima instanță nu a examinat toate petitele din cererea reconvențională, și anume nu s-a pronunțat cu privire la cererea de constatare a nulității procesului verbal de negociere directă, analizând doar valabilitatea facturii fiscale din 18.12.2002.
La data de 8.09.2008, intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate în cauză.
Totodată, la data de 21.10.2008, s-a depus întâmpinare și de către intimata pârâtă Societatea de Consum C, care, la rândul său, a solicitata respingerea recursului declarat de pârâții.
Recurenta pârâtă Primăria a formulat la data de 8.09.2008 cerere de renunțare la judecata recursului declarat, invocând prevederile art. 246, cod pr. civ.
La dosar s-au depus: dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar, și copia ordonanței pronunțate la data de 23.04.2008 în dosarul nr. 946/P/2006.
În ședința publică din 21.10.2008, s-a pus în discuție din oficiu excepția netimrării recursului declarat de Primăria.
Recursul declarat de pârâții și este fondat, și se va admite, în considerarea celor ce succed:
Art. 261, alin.1 din Codul d e pr. civ. prevede elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească, inclusiv cele pronunțate în căile de atac, în acest sens, pct.5 se referă la obligativitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces pentru evitarea arbitrariului judecătoresc și singurul mijloc prin care să dă posibilitatea exercitării controlului judiciar.
În speță, aceste dispoziții legale imperative nu au fost respectate.
Instanța de apel nu a analizat și răspuns criticilor invocate prin motivele de apel d e către pârâții referitoare la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 187, din Legea 109/1996, precum și la pretinsa încălcare a prevederilor art. 47 din Legea 215/2001, motive amplu dezvoltate la punctele 2 3 din apel. Totodată, Tribunalul nu s-a preocupat să examineze nici ultima critică referitoare la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de constatare a nulității absolute a contractului de negociere directă din 3.12.2002.
Toate aceste motive de apel au fost respinse printr-o frază lapidară potrivit căreia considerentele sentinței susțin și explică soluția adoptată, fără însă a se arăta pentru ce argumente juridice au fost înlăturate susținerile apelantei pârâte și menținută soluția primei instanțe.
În această situație, se constată că decizia pronunțată în apel este practic nemotivată, aspect care împiedică instanța de recurs să exercite controlul de legalitate.
Conform jurisprudenței Curții Europene A Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare ( hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Hotărârea Albina contra României, din 28 iulie 2005).
Cum în cauză nu au fost analizate criticile esențiale aduse de pârâții, Curtea apreciază că aceștia nu au beneficiat de un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 21, alin.3 din Constituție, iar încălcarea acestui drept fundamental nu poate fi remediată decât prin casarea hotărârii astfel pronunțate.
Față de aceste considerente, se constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.7, cod pr. civ. care ar atrage modificarea hotărârii, însă față de faptul că omisiunea analizării tuturor motivelor de apel a echivalat cu o necercetare completă a fondului cauzei, și în consecință ar atrage aplicabilitatea art. 312, pct.5, cod pr. civ. care impune soluția de casare, având în vedere prevederile art. 312, alin.3, partea finală, Cod pr. civ. se va admite recursul pârâților, se va casa în întregime decizia atacată, și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, Tribunalul va analiza și răspunde argumentat la fiecare motiv de apel d edus controlului judiciar.
Apelul declarat de pârâta Primăria se va anula ca netimbrat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile Legii 146/1997 și Legii 123/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele de judecată sunt supuse taxelor de timbru, care, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997, se plătesc anticipat, neîndeplinirea acestei obligații fiind sancționată cu anularea.
Cum la dosarul cauzei nu există dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 10 lei - reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,15 lei - reprezentând timbru judiciar, iar recurenta pârâtă a fost citată cu mențiunea expresă a achitării acestei taxe, urmează a se anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 119 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10594 din 10 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - L SRL și intimata pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta Primăria împotriva aceleași decizii.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2008, la sediul Curții de APEL CRAIOVA.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/28.10.2008
Tehn.4 ex
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
