Obligație de a face. Decizia 861/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 861
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 153 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr - și a sentinței civile nr. 2888 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, reprezentat de avocat și intimatul reclamant, personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului și asupra excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii.
Avocat, pentru recurentul pârât, a solicitat, în principal, admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, iar pe fond respingerea acțiunii promovată de reclamant, apreciind că acțiunea are ca obiect de a lua apă din fântână, iar aceasta este inadmisibilă în condițiile în care reclamantul nu are titlu.
A precizat că reclamantul nu are calitate procesuală activă și nici interes în promovarea cererii, întrucât reclamantul nu se învecinează cu pârâtul, astfel că nu poate să ceară încetarea unui pretins abuz din moment ce acesta nu se exercită asupra sa și, de asemenea, reclamantul nu ia apă din fântâna respectivă.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de noi probatorii; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii, a precizat că nu s-a făcut dovada lipsei de interes în exercitarea acțiunii, întrucât reclamantul împreună cu familia sa a folosit în permanență acea fântână și dorește să o folosească în continuare în lipsa unei alte surse de apă corespunzătoare; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat acesta să înceteze exercitarea abuzivă a dreptului sau de a folosi fântâna publică ce se află parțial amplasată pe terenul său, precum și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pe terenul proprietatea sa, unde are amplasată gospodăria în satul, la limita cu hotarul despărțitor al proprietății pârâtului, se află o fântână publică, care de-a lungul timpului a fost folosită de mai mulți cetățeni ai satului, această fântână având vechime mare și se află în folosința comună atât a părților, cât și a vecinilor lor, întrucât sursele de apă din sat sunt tot mai rare.
Reclamantul a arătat că pârâtul își exercită abuziv dreptul a se alimenta cu apă de la fântână,montând o conductă prin care își aduce apa în gospodăria sa, lăsând atât pe ceilalți cetățeni, cât și pe reclamant fără cantitatea minimă de apă în gospodărie.
Prin sentința civilă nr. 2888/28.11.2007 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, fiind obligat pârâtul să înceteze exercitarea abuzivă a dreptului său de a folosi fântâna amplasată în fața imobilului - casă de locuit aparținând pârâtului și să demonteze instalația artizanală montată în fântână.
A fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională privind acordarea de daune morale, fiind totodată obligat pârâtul la plata sumei de 10,3 lei RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că fântâna în litigiu are o vechime foarte mare, aproximativ 100 de ani și a fost construită de mai multe familii din localitate, pe o suprafață de teren pe care familia a pus-o la dispoziție în acest scop, ulterior pârâtul a dobândit acest teren de la familia.
S-a mai reținut că, pârâtul a montat în fântână o instalație artizanală cu un furtun, sub nivelul apei, astfel încât apa se scurge prin cădere liberă, fântâna fiind situată într-o zonă mai ridicată față de restul gospodăriei pârâtului, până în zona curții gospodăriei acestuia, la un jgheab pentru adăpat animale.
A reținut instanța de fond că actele de folosință efectuate de proprietar nu trebuie să depășească limitele normale ale exercițiului dreptului de proprietate, or, prin montarea furtunului de către pârât în această fântână, a adus o vătămare atât reclamantului, cât și celorlalți vecini cu privire la dreptul lor de a se alimenta cu apă din fântână.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a susținut că greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, arătând că cel ce are un izvor pe terenul său, poate face orice întrebuințare cu acesta, instanța de fond nestabilind corect că fântâna se află la limita dintre proprietăți, ci aceasta se află pe terenul său, pentru care i s-a emis și titlu de proprietate.
A arătat apelantul că nu există pericolul de a seca apa din fântână prin montarea furtunului, prin care se asigură adăparea animalelor sale, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 622 Cod civil.
A mai susținut de asemenea, că cererea reclamantului constituie un abuz de drept, la pronunțarea sentinței instanța de fond trebuia să aibă în vedere și titlul său de proprietate.
Prin decizia civilă nr.153 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 2888/28.11.2007 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul pârât la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că aspectele invocate de apelant nu sunt întemeiate. Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că pârâta a montat în fântâna ce se află în litigiu un furtun, sub nivelul apei, astfel încât apa se scurge prin cădere liberă până în curtea pârâtului, la un jgheab pentru adăpostul animalelor.
Că din procesul - verbal de cercetare la fața locului s-a constatat că aceasta se află în afara gardului edificat de reclamant, iar în zona fântânei înspre curtea pârâtului nu există gard despărțitor, dar între cele două garduri există amplasat un gard de aproximativ 60-70 cm înălțime, prevăzut cu portiță de acces.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, pârâtul a susținut că:
- instanța de apel nu a pus în discuție lipsa calității procesuale active a reclamantului care nu locuiește în imobilul ce se învecinează cu pârâtul;
- reclamantul nu are interes în promovarea cererii deoarece el nu ia apă din fântână;
- că instanțele trebuiau să soluționeze cererea în raport de dispozițiile art. 622 cod civil ce reglementează servituțiile continue și necontinue și art. 624 și art. 628 Cod civil privind modurile de dobândire ale servituții și nu ca servitute de izvor;
- că dând dovadă de lipsă de rol activ, ambele instanțe au dat o altă interpretare cererii deduse judecății și nu s-a intrat în cercetarea fondului.
Deși nu este încadrat în drept, prin modul cum este argumentat, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Instanțele au fost învestite de reclamantul cu o acțiune pentru obligarea pârâtului la încetarea exercitării abuzive a dreptului său de a folosi fântâna publică, ce pretinde reclamantul că se află parțial pe terenul său.
Instanțele au aplicat corect dispozițiile art. 579 Cod civil, potrivit cărora "C ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuințare cu dânsul, fără însă a vătăma dreptul ce proprietarul fondului inferior are dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescripție asupra acelui izvor".
Servitutea izvorului reglementată de dispozițiile mai sus citate introduce o restricție proprietarului fondului, în folosința sa, adică acesta nu va putea face nimic de a-i lipsi pe locuitori, de folosința apei.
Cu probele administrate, respectiv declarații de martori, cercetare locală efectuată de instanță s-a dovedit împiedicarea reclamantului de a lua apă din fântână prin montarea de către pârât a unui furtun, situație în care apa din fântână îi profită doar pârâtului.
Instanța de fond a perceput în mod direct că fântâna se află la limita dintre proprietățile litigante.
Instanțele au cercetat acțiunea în limitele investirii și au interpretat corect actul dedus judecății, așa încât este nefondată critica privind analiza greșită a dispozițiilor privind servitutea de izvor.
Critica recurentului pârât privind incidența excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată atâta vreme cât intimatul reclamant are interes în cauză, respectiv de a i se permite să ia apă din fântână.
Critica privind interpretarea înscrisurilor depuse în recurs de pârât, respectiv un raport de expertiză extrajudiciară, o adeverință emisă de Consiliul Local, o schiță a terenului pe care este amplasată fântâna, titlul definitiv de proprietate al pârâtului nu pot face obiectul analizei în recurs prin abrogarea art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, text din vechea reglementare a recursului care permitea analiza probelor.
Instanțele au manifestat rol activ tocmai prin deplasarea la fața locului pentru a percepe în mod direct amplasamentul fântânii și au intrat în cercetarea fondului prin analiza dispozițiilor art. 579 Cod civil.
Față de considerentele mai sus expuse, cum în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligat recurentul pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 153 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2888 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
Grefier,
Red.Judec.-
Tehn./2 ex. 21.11.2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
