Anulare act. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.86/
Ședința publică din 03 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții și, domiciliați în Pitești, strada - -, -.3,.C,.12, județul A, împotriva deciziei civile nr.312/A din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât - și intimatul-reclamant, lipsind recurenta-pârâtă, intimata-reclamantă și intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,75 lei, precum și chitanța nr.50417 din 21.02.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, din partea intimaților-reclamanți, întâmpinare și un set de acte.
Recurentul-pârât - și intimatul-reclamant, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia, punând în vedere părților să facă referiri și cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, față de aprecierea dacă schița din 29.10.1991 este sau nu un act juridic.
Recurentul-pârât -, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, apreciind că a fost făcut ilegal contractul de vânzare-cumpărare, situație față de care solicită anularea acestuia.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție și solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 25 aprilie 2005, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, - și pentru a se constata nulitatea absolută a schiței vizată de V la data de 29.10.1991, ce face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cu - și, autentificat sub nr.8291/1991, pentru terenul de 800. situat în punctul " casei", comuna, județul
Reclamanții au arătat în esență că schița s-a întocmit în mod eronat de către topometristul, constând în aceea că în partea de est s-a precizat că terenul se învecinează cu numitul -, pe când în realitate vecinii terenului erau chiar reclamanții.
Pârâții au înstrăinat terenul cumpărat către o altă persoană, ocazie cu care din cauza schiței greșite s-a vândut o bucată de teren proprietatea reclamanților în suprafață de 150.
S-a mai precizat că ulterior, în cadrul unei judecăți s-a anulat în parte contractul de vânzare-cumpărare nr.1558/2002 prin care pârâții au vândut terenul și s-a constatat nulă schița nr.7716/30.10.2000, motiv pentru care reclamanții apreciază că se impune constatarea nulității și a schiței ce face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare nr.8291/1991.
Prin sentința civilă nr.5011 din 30 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților, - și și s-a constatat nulitatea schiței din data de 29.10.1991 care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare nr.8291/1991 prin care pârâta a înstrăinat pârâților terenul de 800. din comuna.
S-a mai statuat cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată de către pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul tehnic, schița care însoțește contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâta a vândut terenul de 800. pârâților - și nu corespunde cu suprafața vândută prin contract, în sensul că vecinul de la est nu este -, ci restul proprietății vânzătoarei.
A mai reținut că există o suprapunere între terenul vândut de pârâta soților - și peste terenul dobândit prin cumpărare de la aceeași pârâtă, de către reclamanții pentru suprafața de 142,12.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat apel pârâții - și, apel admis prin decizia civilă nr.18/A din 25 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, urmare excepției ridicată din oficiu de către instanță, privind nesemnarea încheierii de dezbateri de către judecător - președintele completului de judecată, încheiere aflată la fila 90 dosar fond.
S-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Râmnicu Vâlcea, județul
În rejudecare, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa pronunțat sentința civilă nr.4315 din 10 septembrie 2007, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților, - și.
S-a constatat nulitatea schiței din data de 29.10.1991 care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare nr.8291/1991 prin care pârâta a înstrăinat pârâților terenul de 800. din comuna.
S-a mai statuat cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată de către pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.8291 din 26 noiembrie 1991, vânzătoarea a înstrăinat numiților - și suprafața de 800. teren situat în comuna, sat Linia, punctul " casei", însă schița care însoțește acest contract nu corespunde cu suprafața vândută în sensul că vecinul de pe latura de est nu este -, ci restul proprietății vânzătoarei.
Instanța de fond a avut în vedere constatările expertului din care rezultă că după ce a înstrăinat terenul menționat, vânzătoarei i-a rămas o diferență de teren în suprafață de 1209,81. iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr.925/2000, aceasta a vândut numiților și terenul în suprafață de 969,12. cu vecinii precizați în acest contract.
În consecință s-a reținut că schița vizată de V la data de 29.10.1991, ce a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare nr.8291/1991 a fost întocmită în mod eronat, întrucât în partea de est terenul vândut se învecinează cu restul proprietății vânzătoarei și nu cu -.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții - și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont în rejudecare de îndrumările date de Tribunalul Vâlcea, în sensul ca la soluționarea pricinii să fie luate în considerare și celelalte motive invocate de pârâți în fața instanței de control judiciar.
De aceea, prima instanță nu a făcut altceva decât să reia în întregime considerentele primei sentințe pronunțată în cauză, respectiv pe cele din sentința civilă nr.5011/30 octombrie 2006.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a observat faptul că în mod irevocabil s-a statuat faptul că în schiță, în partea de est se află vecinul - și nu vânzătoarea.
Prin ultima critică, recurenții susțin că expertiza întocmită în cauză pe care instanța a avut-o în vedere la pronunțarea soluției este nelegală, deoarece expertul nu a făcut dovada convocării părților.
Prin decizia civilă nr.312/A din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții - și, împotriva sentinței civile nr.4315 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel în ședința publică din data de 11 decembrie 2007, în temeiul art.282 Cod procedură civilă a calificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul, raportându-se la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatare nulitate absolută a schiței OCOT din 29 octombrie 1991.
La calificarea căii de atac, instanța de apel a observat că acțiunea are un caracter nepatrimonial și în consecință nu se impune calificarea căii de atac potrivit criteriului valoric al cererii introductive.
Trecând la analiza apelului, instanța a reținut că acesta nu este fondat, întrucât în mod corect instanța de fond, în baza materialului probatoriu administrat în cauză, precum și a expertizei efectuate, a reținut că schița OCOT care însoțește contractul de vânzare-cumpărare nr.8291/1991 este neconformă cu realitatea, întrucât în partea de est a terenului cumpărat în anul 1991, vecinătatea o constituie restul proprietății vânzătoarei.
Această chestiune rezultă din toate expertizele întocmite în cauză, experții recomandând de fiecare dată refacerea schiței din anul 1991.
Dacă s-ar neglija acest aspect, ar continua să existe suprapunere între terenul vândut de pârâta soților - și, peste terenul dobândit prin cumpărare de la această pârâtă de către reclamanții, suprapunerea fiind de 142,12. situație inadmisibilă.
S-a mai reținut că expertiza întocmită în cauză s-a realizat în mod legal, întrucât s-a făcut dovada că părțile au fost înștiințate prin telegrame pentru prezența lor la expertiză și de aceea nu se poate susține că lucrarea este nelegală.
Apreciind că instanța de fond, în rejudecare s-a conformat întocmai celor dispuse de instanța superioară, pronunțând o soluție legală și temeinică, instanța de apel a pronunțat soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs recurenții-pârâți - și pentru următoarele motive:
1) C prevăzut de dispozițiile art.304 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, în sensul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenții susțin că prin dispozitivul sentinței pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlceas -a precizat drept cale de atac cea a recursului.
La ribunalul Vâlcea dosarul a fost repartizat la un complet de recurs, însă după două termene de judecată, respectiv la 11 decembrie 2007, instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul, încălcându-se principiul contradictorialității procesului civil, părțile fiind în imposibilitate de a uza de dispozițiile legale privind apelul, în sensul de a solicita o prelungire de probatoriu și de a pune în discuție o serie de aspecte juridice ce trebuiau clarificate.
Dosarul trebuia repartizat la un complet specializat de apel.
2) C prevăzut de dispozițiile art.304 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, constând în aceea că prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin acest motiv se susține că experta titulară nu a făcut dovada convocării legale a părților la expertiză, iar borderoul prezentat în instanță nu are ștampila și data poștei, ci numai o datare ce aparține expertei, iar copiile unor convocări prin poștă nu au nici un nume.
Apreciază că este un caz de nulitate sancționat de art.208 și următoarele Cod procedură civilă, la care instanța de apel nu a făcut nici o referire.
3) C prevăzut de dispozițiile art.304 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă, constând în aceea că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Referindu-se la schița vizată de OCOT V în data de 29.10.1991, arată că instanța de apel trebuia să observe dacă există motiv de nulitate a acestei schițe invocat de reclamanți, întrucât părțile s-au mai judecat, existând în acest sens o hotărâre a Curții de APEL PITEȘTI, pronunțată în dosarul nr.10220/2003, în care se arată că potrivit expertizei întocmite, vecinul la est este -.
Pornind de la această motivare, reclamanții au declanșat toate procesele pentru a obține ce nu au reușit până acum prin acele soluții pronunțate.
Cazul de nulitate invocat de reclamanți nu are o susținere legală, ei fiind terți față de părțile din contract, nedovedind că acesta este încheiat în frauda lor și cu rea-credință. ca prin vecinătatea terenului în partea de est să obțină mai mult teren decât au, respectiv reclamanții au cumpărat 969. pe care îl au, iar pârâții au avut 800. și tot atât au vândut, nimic mai mult.
Dacă reclamanții pretind că există o suprapunere de teren, atunci trebuie avut în vedere că aceștia au promovat un proces de revendicare și care în prezent este suspendat.
Numai în acel proces se poate stabili dacă există sau nu o suprapunere de teren, ci nu prin invocarea unui motiv de nulitate neexistent, motiv de nulitate pe care nici instanța nu-l motivează.
Se solicită admiterea recursului și pe fond casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în sensul celor susținute prin motivele de recurs.
Recursul urmează să fie soluționat pe cale de excepție, respectiv excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pusă în discuție din oficiu în ședința publică din 3 martie 2008, sub aspectul dacă schița din 29.10.1991 este sau nu act juridic.
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii ridicată din oficiu de către C, se verifică pentru considerentele ce urmează:
Obiectul excepției de față constă în contestarea posibilității reclamanților și de a sesiza instanța cu acțiunea de față, având ca obiect "constatarea nulității absolute a schiței vizate de OCOT V la data de 29.10.1991 ce face parte integrantă a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cu - și, autentificat sub nr.8291 din 26.11.1991, pentru terenul de 800. situat în pct." casei", având ca vecini: la - restul proprietății autoarei, la -, la Nord - drumul național și la Sud - teren arabil și râul, capăt de cerere unic din acțiunea introductivă (1 dosar nr.3609/2005).
Față de obiectul procesului determinat astfel cum s-a arătat mai sus și asupra căruia s-au pronunțat anterior instanțele de judecată, Curtea constată că schița din 29.10.1991 nu constituie un act juridic, ci configurația grafică a terenului transpus în această schiță, deținut de din comuna, județul V, propus pentru înstrăinare (7 dosar nr.3609/2005), schiță care în sine nu produce efecte juridice între părți.
Reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a acestei schițe, cu motivarea că "a fost întocmită eronat", neținându-se cont că în partea de terenul de 800. se învecinează cu restul proprietății vânzătoarei, trecându-se însă eronat vecinul -.
Or, accepțiunea expresiei "nulitatea actului juridic civil" este primitoare de două înțelesuri: în primul rând ca sancțiunea care intervine în cazul nerespectării de către actul juridic a condițiilor sale de valabilitate, iar în al doilea rând desemnează calitatea de instituție juridică a dreptului civil ce privește totalitatea normelor juridice care reglementează sancțiunea nulității actului juridic civil.
Deși nu există o definiție legală a nulității, atât în literatura juridică, cât și în practica judiciară, nulitatea este privită ca o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea lor valabilă.
Prin urmare, sfera de acțiune a nulității este circumscrisă actului juridic civil ca manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic - efecte care se produc numai dacă, potrivit legii, civile, o asemenea intenție a existat.
Termenului de "act" sau "act juridic", i se dau două înțelesuri deosebite.
Într-un prim sens prin "act" se înțelege tocmai manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică operațiunea juridică "negotium juris", sens folosit de Codul civil (art.729, 801, 802, 957 etc.).
În C de-al doilea sens, prin "act" se înțelege înscrisul constatator al operațiunii juridice, adică mijlocul probator al operației juridice, care este înscrisul.
din acest punct de vedere schița vizată de OCOT V la data de 29.10.1991, se constată că această schiță nu întrunește nici unul din cele două sensuri ale "actului juridic".
Aceasta pentru că respectiva schiță nu constituie o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, - adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic, motiv pentru care implicit nu poate constitui nici mijloc de probă atâta timp cât nu este un înscris constatator al unei asemenea operațiuni juridice.
Nefiind un act juridic, schița din 29.10.1991, nu poate face obiectul constatării nulității absolute, ca sancțiune care intervine în cazul nerespectării de către actul juridic a condițiilor sale de valabilitate, acțiunea reclamanților fiind deci inadmisibilă.
Cum art.137 Cod procedură civilă vorbește numai de excepții de procedură și excepții de fond și cum inadmisibilitatea de față nu poate fi privită ca o instituție distinctă deoarece prin acceptarea unei alte clasificări s-ar încălca nu numai litera, dar și spiritul legii, urmează ca în baza acestui text de lege, combinat cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să fie admis recursul formulat de recurenții-pârâți - și, împotriva deciziei civile pronunțată de Tribunalul Vâlcea, modificată această decizie și pe fond respinsă acțiunea formulată de intimații-reclamanți și, ca inadmisibilă.
Față de modalitatea de soluționare a recursului pe cale de excepție, nu vor mai fi analizate pe fond motivele de recurs formulate de recurenții-pârâți, pronunțarea asupra acestora ar fi evident de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.312/A pronunțată la data de 11 decembrie 2007 de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, în dosarul nr-, intimați-reclamanți fiind și, iar intimată-pârâtă fiind .
Modifică decizia civilă și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților, - și, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/21.03.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca
