Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 57/
Ședința publică din 03 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Judecător: --- -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile civile declarate de pârâtele SC SA, cu sediul în Municipiul D, str.-, nr.373, --parter, județul V, și SC SA D - prin lichidator, domiciliat în Rm.V,-, -/1, scara A,.9, județul V, împotriva sentinței civile nr.397 din 02 iulie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.471/2003, venit în rejudecare, după casare.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că dezbaterile asupra apelului, s-au desfășurat în ședința publică din data de 25 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată, astăzi 03 martie 2008, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față:
Constată că prin notificarea nr.231 din 14.08.2001 în temeiul art.1 și 2 din Legea nr.10/2001 petiționarul - a solicitat Primăriei Municipiului D, județul V și D, restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.008,60 mp. situat în D, str.- nr.15 (fostă str.-.-), județul V și a imobilelor construcții nr.1 și nr.2 preluate abuziv în baza Decretului nr.92/1950; pentru construcții s-au solicitat despăgubiri în echivalent bănesc, în cazul nerestituirii în natură.
În notificare s-a arătat că, imobilele solicitate au fost naționalizate în baza Decretului nr.92/1950 și au fost proprietatea părinților săi, - și, pe care i-a moștenit; mai arătat că imobilul nr.1 este ocupat în prezent de D, iar cel de-al doilea imobil este situat pe aceeași suprafață de teren și este ocupat de Primăria Municipiului
Prin decizia nr.3462 din 25.10.2001 SA Dar espins notificarea pentru imobilul situat în str. - nr.13, cu motivarea că imobilul construcție este nou, edificat în anul 1965; SA a fost constituită în anul 1995, prin hotărârea Consiliului Local D ca societate comercială pe acțiuni; pentru terenul revendicat deține certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Prin acțiunea înregistrată la data de 20.01.2002, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V, Consiliul Popular Județean V, Primăria D, D și D pentru a fi obligați în solidar să-i restituie în natură imobilele situate în D, str. - nr.13, județul
În motivarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, reclamantul a arătat că, autorul său - a fost deposedat abuziv de imobilele construite din cărămidă, acoperite cu fier, situate pe un teren în suprafață de 1008,60 mp în baza procesului verbal de predare-primire întocmit la 15.07.1947 de Poliția D, iar prin Decretul nr.92/1950 imobilele au fost naționalizate și trecute în proprietatea Statului Român.
S-a arătat că în anul 1953, prin defalcare de bilanț, aceste imobile au fost preluate de fostul Consiliu Popular D și date în folosință Gospodăriei Locale D și Biroului Forței de Muncă, care aparțineau de Consiliul Județean Consiliul Local D prin Hotărârea nr.14/1995 prin restructurarea regiilor de interes local a înființat ca societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în unul din imobilele proprietatea autorului său.
Întrucât este unicul moștenitor al autorului - a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, atât la D cât și la Primăria Municipiului D, însă cele două unități au refuzat restituirea imobilelor preluate abuziv, încălcând disp. art.1, 2 și 9 din Legea nr.10/2001.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Județean Vas olicitat respingerea acțiunii față de acesta, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece imobilul a cărui restituire în natură se solicită nu se află în proprietatea și nici în administrarea sa.
Și pârâtul Municipiul Das olicitat respingerea acțiunii față de acesta invocând lipsa calității procesuale pasive, întrucât imobilele sunt evidențiate în patrimoniul, iar notificarea trebuia adresată instituției publice care a efectuat privatizarea - APAPS - precizând că notificarea a fost înaintată de către acesta la APAPS la data de 13.12.2002.
Pârâta Das olicitat respingerea acțiunii numai în ceea ce privește restituirea în natură imobilului situat în str.- nr.13B, cu motivarea că nu are calitate procesuală. S-a arătat că asociația salariaților IGO D se află în derularea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni cu nr./1999 în calitate de cumpărător, vânzător fiind APAPS B care deține valoarea imobilului și a terenului aferent convertite în acțiuni de
Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii față de acesta invocând excepția calității procesuale pasive, deoarece nu poate fi obligat la restituire decât deținătorul imobilelor. A mai invocat de asemenea excepția prematurității introducerii cererii, cu motivarea că nu s-a emis o decizie în urma notificării făcute de reclamant.
La data de 14.02.2003 reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului seria - nr.0024/1996 privitor la dreptul de proprietate asupra terenului de 2008,6 mp proprietate exclusivă a D, precum și a deciziei nr.3462/25.10.2001 prin care această societate a respins cererea de restituire a imobilului construcție și teren.
În motivarea completării cererii, reclamantul a susținut că certificatul și decizia sunt lovite de nulitate absolută, deoarece imobilele au fost preluate de la autorii săi fără despăgubiri, în mod abuziv.
Ulterior, reclamantul a renunțat la judecata capătului de acțiune privind constatarea nulității absolute a certificatului de atestare nr.0024 din 11.04.1996.
Prin sentința civilă nr.397 din 2.07.2003 Tribunalul Vâlceaa admis în parte acțiunea precizată, a respins excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de Ministerul Finanțelor Publice și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Județean V și Consiliul Local D și pe cale de consecință a respins acțiunea față de acești pârâți, precum și față de pârâta APAPS
S-a luat act că reclamantul a renunțat la primul capăt din cererea precizatoare privind constatarea nulității absolute a certificatului seria - nr.0024 din 11.04.1996.
S-a anulat decizia nr.3462 din 25.10.2001 emisă de Canal Termoficare
Au fost obligate pârâtele și D, în solidar, să restituie reclamantului în natură imobilele situate în D, str.- nr.13: teren în suprafață de 1.412,01 mp. cu lățimea de 26,1/26,54 metri și lungimea de 55/52,5 metri, astfel cum a fost identificat în schița anexă la raportul de expertiză tehnică, două construcții situate pe acest teren, din cărămidă acoperite cu tablă, formate din trei camere și coridor și respectiv două camere și beci.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel și D - prin lichidator.
Apelanta susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- prima instanță a admis acțiunea fără a intra în cercetarea fondului, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre prin aplicarea greșită a legii, respectiv a disp. art.261 pct.5 Cod procedură civilă, pentru că nu a arătat în cuprinsul hotărârii motivul de fapt și de drept care a format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;
- tribunalul nu a stabilit prin probe certe și concludente care este imobilul ce formează obiectul acțiunii de restituire, situat în str. - nr.13 din Municipiul D și nu s-a avut în vedere că această pârâtă este succesoarea a două persoane juridice care au reconstruit imobilul, impunându-se administrarea de probe în acest sens;
- nu s-a stabilit dacă imobilul revendicat a fost preluat de stat cu sau fără titlu;
- acțiunea trebuia să fie soluționată în condițiile art.27-31 din Legea nr.10/2001;
- reclamantul nu a folosit procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001;
- nu s-a avut în vedere că acțiunea reclamantului este o acțiune civilă în revendicare, acțiune ce este inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Apelanta prin lichidator a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a dispus restituirea terenului și a construcției compusă din două camere și beci, deși acest imobil nu se identifică cu imobilul deținut în prezent de apelantă, care este format din 12 camere și anexe.
Totodată s-a susținut că societatea nu a fost legal citată la nici un termen de judecată.
Prin decizia civilă nr.210/A din 26.11.2003 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI -Secția civilă s-a admis excepția invocată de apelanta pârâtă reprezentată prin lichidator, s-a anulat sentința și s-a reținut cauza spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr.1017/A din 19.05.2004 Curtea de APEL PITEȘTI în rejudecare a admis în parte acțiunea împotriva pârâților și, a anulat decizia nr.3462 din 25.10.2001 emisă de și a obligat-o pe aceasta să restituire reclamantului terenul în suprafață de 662,7 mp. identificat în schița anexă la raportul de expertiză (223 - 225 dosar apel) și construcțiile situate pe acesta, identificate potrivit raportului de expertiză tehnică. A obligat pe pârâta să restituie reclamantului suprafața de 717,23 mp identificată prin expertiza întocmită de expert (223-224) și construcțiile situate pe acest teren identificate prin expertiza (223 - 224).
S-a respins acțiunea față de pârâții Statul Român - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Județean V, Municipiul D și
Au fost obligate pârâtele și să plătească reclamantului în solidar suma de 5.600.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri pârâtele și au declarat recurs.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.5024 din 24.05.2006 a admis recursurile împotriva deciziei nr.1017/A din 19.05.2004 pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele deciziei de casare s-a statuat că, imobilul situat în D str.-.- nr.17 a trecut în mod abuziv în proprietatea statului prin procesul verbal de rechiziție din 10 iulie 1947 al fostului S Popular al Orașului D, iar din decizia nr.84 din 10.12.1950 emisă de fostul S Popular al Orașului D rezultă că au fost naționalizate imobilele ce au aparținut lui -, respectiv imobilul situat în str.- nr.15, compus din parter, imobilul situat în - nr.21 și cel din-, compus din parter și etaj, toate din orașul
Totodată, s-a reținut, din înscrisul aflat la fila 4 dosar fond, că era proprietarul unui imobil format din șapte apartamente situat în D,-, 15.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în acest mod imobilele teren și construcții nu au fost identificate și individualizate, întrucât nu s-a stabilit pe ce stradă și la ce număr sunt situate; de asemenea nu s-a stabilit regimul juridic al acestorimobile.
S-a reținut că nu s-a dovedit situația demolării clădirilor vechi și nici reconstruirea integrală sau parțială a imobilelor construcții, aceste aspecte fiind nelămurite prin expertiza efectuată în cauză; nu s-a administrat proba cu înscrisuri: autorizație de demolare, de construire, procese verbale de recepție a lucrărilor efectuate, acte de constituire a societăților comerciale înființate în baza Legii nr.31/1990 și înscrisuri privind fostele întreprinderi de stat vizând includerea imobilelor în patrimoniul acestora.
S-a dispus casarea cu trimitere pentru administrarea acestor probe în vederea stabilirii situației de fapt, în raport de care să se determine regimul juridic al terenului și al construcțiilor a căror restituire s-a cerut.
În rejudecarea apelului, s-a administrat proba cu înscrisuri, expertiză tehnică și cercetare locală, probe din a căror coroborare cu celelalte probatorii administrate în cauză rezultă următoarele:
Cu privire la modalitatea în care imobilele au trecut din patrimoniul autorului petiționarului în patrimoniul statului, prin decizia de casare s-a statuat că imobilele au fost preluate în mod abuziv de stat; astfel prin procesul verbal de rechiziție din 10 iulie 1947, fost preluat imobilul din D, str.-.- nr.17 (prin procesul-verbal din 15 iulie 1947 întocmit în baza ordinului de rechiziție a fost descris imobilul situat la această adresă); prin Decizia nr.84/10 decembrie 1950 emisă de Sfatul Popular al Orașului D s-a decis predarea imobilului naționalizat fost proprietatea lui, situat în-, alături de alte două imobile ale aceluiași proprietar situate în - nr.21 și respectiv-.
Referitor la identificarea imobilelor, prin probatoriile administrate în apel s-a dovedit că imobilele în litigiu sunt situate pe- și 13B, fosta str.-.- nr.17 și sunt cele care au făcut obiectul Ordinului de rechiziție din 10 iulie 1947.
Imobilele teren și construcții au fost identificate atât prin expertizele tehnice întocmite în cauză, cât și prin proba cu cercetare locală și proba înscrisul de la fila 121. S-a dovedit astfel că pe terenul în suprafață de 1.379,88 mp. ce a aparținut autorului sunt edificate două construcții, una care aparține deținătoarei pe un teren de 662,65 mp. și cealaltă deținută de pe un teren de 717,23 mp.
Imobilul deținut de D, este format din parter și etaj și din probele administrate rezultă că de la autorul petiționarului a fost preluată partea din clădire formată doar din parter compus din trei camere și un coridor, și un beci despărțit de acest corp de clădire, poziționat cu lungimea spre stradă, așa cum au fost identificate și de expertul prin schița de la fila 299. Această clădire, în prezent, este formată din parter și etaj și s-a putut identifica partea veche a clădirii, respectiv cea preluată de la autorul petentului, distinct de cea nou construită de către antecesoarea care a edificat o placă de ciment și o subzidire pe latura de est a clădirii, i-a adăugat etajul, la extremitatea sudică a alipit părții vechi un alt modul parter și etaj compus din casa scării și centrala termică.
Totodată, s-a constatat că partea veche a clădirii nu a suportat modificări în structura sa, cu excepția construirii unei plăci care a alipit cele două părți de construcție ce formează litera L pe schița de la fila 297 și cea de la fila 299.
De asemenea, a fost identificată și clădirea deținută de, construcție din cărămidă acoperită cu țiglă, cu pardoseli din lemn degradate și planșeu din beton.
nu prezentat autorizație de construire pentru partea de clădire pe care antecesoarea sa a edificat-o, adăugând astfel la construcția veche, așa cum a fost preluată de la autorul petentului.
a arătat că imobilul pe care-l deține nu este cel care a fost preluat de la autorul petentului; astfel s-a susținut că imobilul construcția veche era din lemn cu destinația de grajd, ( așa cum rezultă din fișa mijlocului fix nr.1041 din 31.03.1969), ce s-a demolat și din care s-a recuperat lemnăria care a fost transferată în str.- din D pentru construcția unei baze de producție, așa cum rezultă din înscrisul fișa mijlocului fix din 1969. Clădirea actuală a fost edificată începând cu anul 1959 și a fost evidențiată ca mijloc fix în patrimoniul fostului D, antecesoarea intimatei.
Această susținere a intimatei este dovedită atât cu înscrisul susmenționat, cât și cu procesul-verbal de rechiziție din care rezultă că autorului i-a fost rechiziționat un imobil compus din trei camere și coridor (adică imobilul deținut de ), precum și o altă clădire veche din curte, compusă din două camere și pivniță cu pereții sparți pe laturi, cu ușă lipsă la pivniță, deci o clădire deteriorată și veche.
Din coroborarea acestor probe rezultă că această din urmă clădire este de fapt grajdul despre care intimata susține că a fost demolat de antecesoarea sa și pe locul căruia s-a edificat construcția actuală; astfel încât aceste dovezi sunt de natură să înlăture constatarea expertului în sensul că imobilul clădire deținut de SC SA ar fi cel preluat în anul 1947 de la autorul petentului.
De altfel, din "Matricola nr.2, impozitul pe clădiri" (fila 220 dosar apel), rezultă că autorul petentului a avut în str.-.- nr.17 în anii 1942-1943 un corp de case, cu o curte de 1.200 mp. construcție de zid, acoperită cu tablă, sobă teracotă, instalație lumină electrică și pivniță, descriere ce corespunde parterului clădirii deținută de D întrucât, așa cum rezultă din capitolul "descrierea apartamentelor și încăperilor pe corpuri și etaje", clădirea era compusă din trei camere și două dependințe-locuință închiriată la 1.11.1947.
În aceeași fișă matricolă se mai precizează că în curte se mai află o clădire din zid, acoperită cu tablă, compusă dintr-o bucătărie și o sufragerie și din coroborarea acestui înscris cu înscrisul proces-verbal datat 15 iulie 1947 rezultă că este aceeași clădire indicată la nr.5 din procesul verbal de rechiziție despre care se menționează că este o clădire veche în curte, compusă din două camere și pivniță cu pereții sparți pe laturi și cu ușile lipsă la pivniță.
Din probele administrate rezultă deci că imobilele pentru care petentul a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, sunt cele două corpuri de clădire deținute de și și terenul aferent, astfel că ceilalți pârâți, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Județean V, Municipiul D, prin Primar și B nu au calitate procesuală pasivă, urmând a se respinge acțiunea față de acești pârâți.
Totodată, urmează să se ia act de renunțarea reclamantei -, moștenitoarea petentului, la judecata capătului de cerere prin care a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.0024 din 11 aprilie 1996.
Rezultă așadar, că din bunurile ce au fost inițial rechiziționate și care au fost proprietatea autorului petentului, în prezent există clădirea preluată la care s-au adăugat celelalte încăperi descrise mai sus, deținută de apelanta, iar clădirea pe care o deține cealaltă apelantă este o altă construcție edificată pe locul celei care a fost rechiziționată de la autor și care a fost demolată.
În prezent cele două societăți apelante au un alt sediu, una dintre ele fiind în procedură de lichidare, astfel că față de cele reținute anterior se constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru a se restitui în natură imobilul teren, precum și partea din clădirea pe care o deține compusă din parter, cu două camere, un antreu și un beci cu suprafața utilă de 64,08 mp. conform expertizei tehnice (fila 293), așa cum a fost preluat la data rechiziției-planșa nr.4 din raportul de expertiză tehnică.
În consecință, în temeiul art.2 și art.9 din Legea nr.10/2001 va fi obligată să restituie reclamantei terenul în suprafață de 662 mp. identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual, precum și partea din construcția edificată pe teren, așa cum a fost identificată prin expertiza.
În ceea ce privește pe apelanta, aceasta va fi obligată să restituie în natură, în temeiul art.2 și art.9 din Legea nr.10/2001, reclamantei, terenul în suprafață de 717,23 mp. identificați în expertiza. Aceeași apelantă va fi obligată în temeiul art.10 alin.1 din aceeași lege să plătească despăgubiri reclamantei pentru construcția ce a fost situată pe teren și demolată după actul rechiziției.
Pentru aceste considerente, urmează să se admită în parte acțiunea și să se anuleze decizia nr.3462/2001 și să fie obligate cele două pârâte-apelante în sensul celor arătate mai sus.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, vor fi obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul -, decedat, moștenitoare fiind, domiciliată în B, sector 2,-, împotriva pârâților, cu sediul în D, str.- nr.373, - parter, județul V, prin lichidator, cu sediul în Rm. V,-, -1,.A,.9, județul V, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -reprezentat de V, cu sediul în B, sector 5,-, CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, MUNICIPIUL D, cu sediul în D, str.- -, județul V și S, cu sediul în B, sector 1, str.-.-. nr.50.
Anulează decizia nr.3462/2001 și obligă pe D, să restituie reclamantei terenul în suprafață de 662,70. identificat în schița anexă la raportul de expertiză și construcția edificată pe teren, identificată prin raportul de expertiză, compusă din parter format din două camere, un antreu și beci, în suprafață utilă de 64,08. așa cum a fost preluată la data rechiziției-planșa nr.4 din raport.
Obligă pe pârâta D să restituie reclamantei terenul în suprafață de 717,23. identificat în raportul de expertiză, precum și despăgubiri pentru construcția grajd din lemn ce a fost situată pe teren și demolată după rechiziție.
Respinge acțiunea față de ceilalți pârâți.
Obligă pe pârâtele D și D, în solidar, la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de acțiune privind constatarea nulității absolute a contractului de atestare a dreptului de proprietate.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3.03.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
/2.04.2008
/GM/9 ex.
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
