Obligație de a face. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.90/
Ședința publică din 03 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții -,. și, împotriva deciziei civile nr.349 din 22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant -.- asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.121 din 20.02.2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, care răspunde și pentru recurenții-reclamanți lipsă -, -, și, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.84 din 01.02.2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, pentru intimații-pârâți -.G și L- prin G și consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru intimatul-pârât Comisariatul Regional A din cadrul Gărzii Naționale de Mediu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, conform chitanței de la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, susține oral recursul așa cum a fost motivat și întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 6,7 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că instanța de apel, reținând în favoarea intimatului dobândirea prin uzucapiune a servituților continue și aparente, a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât uzucapiunea trebuie cerută și nu numai constatată de instanță. De asemenea, apreciază că soluția pronunțată de instanța de apel este și contradictorie, întrucât pe de o parte s-a constatat că recurenții nu au făcut dovada dobândirii dreptului de uzufruct deși au produs aceste dovezi, iar pe de altă parte s-a constatat că în favoarea intimatului a operat prescripția achizitivă în privința servituților continue și aparente, deși nu a invocat disp.art.1837 și următoarele Cod civil, referitoare la uzucapiune.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârâți -.G și L, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședință, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că recurenții-reclamanți invocă un lucru nou, pe care nu l-au mai invocat, în sensul că intimații-pârâți nu s-au apărat cu privire la prescripția achizitivă. Pe aceste apărări intimații-pârâți au formulat precizări și au fost administrate și probe, respectiv interogatorii și martori, din care rezultă că, din anul 1969, fost edificată construcția și că de atunci și până în prezent nu s-au făcut modificări, situație față de care instanța de apel în mod corect a făcut aplicarea acestor dispoziții referitoare la uzucapiune. este adevăratul proprietar, recurenții-reclamanți fiind doar simpli posesori.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul-pârât Comisariatul Regional A din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale și respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Curtea d Argeș, la data de 11.01.2007, -, -. - și au chemat în judecată pe G, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul să închidă cele 3 ferestre care au vedere directă asupra fondului reclamanților, să repare gardul despărțitor, să schimbe panta acoperișului locuinței sale, astfel ca apele pluviale să nu mai cadă pe terenul proprietatea reclamanților și să-și modifice coșurile pentru ca fumul să nu mai fie direcționat spre gospodăria acestora dinainte.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul și-a construit ferestre de vedere la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege, refuză repararea gardului despărțitor, și a edificat un acoperiș la casă astfel că apele pluviale nu cad pe terenul său iar fumul este îndreptat datorită coșurilor spre gospodăria reclamanților.
Prin sentința civilă nr.717 din 21.06.2007, a fost respinsă acțiunea reclamanților ca fiind formulată de către persoane fără calitate procesuală activă, de asemenea și pentru motivul că s-a prescris dreptul material la acțiune.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții -, și nu pot invoca un drept de proprietate asupra imobilului în cauză întrucât aceștia nu au calitate de moștenitori ai, a cărei moștenire nu s-a deschis încă, iar -. - nu este proprietarul exclusiv ca să poată promova împotriva pârâtului o acțiune reală.
Judecătoria a mai reținut că obligația de a face se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, dreptul de a solicita desființarea lucrărilor născându-se la data la care acestea au fost executate astfel că acest termen a fost împlinit.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.349, pronunțată la 22.11.2007 a respins apelul ca nefondat pentru argumentul că au calitate de proprietari ai terenului -. - și. Ceilalți reclamanți au invocat un drept de uzufruct pe care nu și l-au dovedit în cauză nefiind suficientă pentru conturarea acestuia simpla folosință a imobilului.
Cât privește dreptul de prescripție, instanța de apel a apreciat că deși s-ar putea reține neîmplinirea lui având în vedere că depozitarea deșeurilor lângă gardul despărțitor reprezintă o acțiune continuă, obligația de a face respectiv de a le ridica putând fi invocată, nu s-a făcut dovada distanței la care deșeurile au fost depozitate.
Decizia a fost criticată de către reclamanți pe calea recursului pentru motivele prevăzute de art.304 pct.6,7 și 9 Cod proc.civilă, în dezvoltarea cărora s-a arătat că în mod greșit a fost soluționată cauza pe excepția lipsei calității procesuale active și a prescripției dreptului material la acțiune.
De asemenea, instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat, reținându-se în favoarea intimatului dobândirea servituților continue prin uzucapiune și a încălcat principiul disponibilității, motivând astfel contradictoriu hotărârea fiindcă nu pot fi soluționate simultan excepțiile lipsei calității procesuale și a prescrierii dreptului material la acțiune.
Analizând recursul în limita motivului invocat se apreciază ca fondat pentru argumentele ce urmează:
Reclamanții au formulat împotriva pârâtului o acțiune reală confesorie prin care și-au apărat dreptul de servitute de vedere și cel al picăturii streașinilor în sensul că au solicitat desființarea ferestrelor de vedere deschise spre proprietatea lor la o distanță mai mică decât aceea prevăzută de lege și efectuarea unor lucrări la acoperișul locuinței pentru ca apa rezultată din ploi să nu mai cadă pe terenul proprietatea acestora.
Titularul servituții pentru a-și apăra dreptul său are o acțiune petitorie reală ce poate să fie exercitată împotriva aceluia care-l contestă.
Pe lângă acțiunea petitorie, titularul servituții poate exercita și o acțiune posesorie în cazul în care tulburarea a fost adusă posesiei dreptului de servitute în cazurile prevăzute de art.1784 Cod civil, respectiv în cazul servituților aparente și continue.
Pentru legitimitatea calității procesuale active în acțiunile confesorii reclamanții trebuie să justifice dreptul de proprietate asupra fondului dominant ori dreptul de posesie atunci când servituțile ce sunt apărate sunt unele aparente și continue.
Cu privire la calitatea procesuală activă, instanța de apel a reținut că asupra terenului în cauză are un drept de proprietate indiviză și reclamantul -, imobilul fiind dobândit pe calea moștenirii legale de la autorul
Ceilalți reclamanți au invocat în justificarea calității procesuale active dreptul de uzufruct.
Instanța de fond a apreciat că - nu are un drept de proprietate exclusiv asupra imobilului și ca o consecință a lipsei acestei calități, singur nu poate să apere dreptul de servitute.
Acțiunea reclamantului - a avut ca scop preîntâmpinarea unei pagube ce s-ar putea crea prin exercitarea dreptului abuziv de proprietate de proprietarul suprafeței de teren limitrofe în sensul încălcării dreptului de servitute pe care acesta l-a dobândit pe calea moștenirii legale alături de celălalt moștenitor.
Caracterul acțiunii sale de act de conservare îi da posibilitatea reclamantului - să promoveze o acțiune în justiție și fără acordul celuilalt proprietar deoarece prin această acțiune se urmărea preîntâmpinarea unei pagube și nu recunoașterea în favoarea sa a dreptului exclusiv ca fond dominant.
În ceea ce privește pe ceilalți reclamanți, instanța de fond și aceea de apel, în baza rolului activ, trebuia să afle adevărul în sensul dovedirii dreptului de uzufruct pe care l-au invocat potrivit art.518 Cod civil, respectiv prin uzucapiune sau prin convenție, pentru apărarea acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate, titularul având posibilitatea promovării unei acțiuni reale confesorii.
Aprecierea asupra calității procesuale active a reclamanților în acțiunea reală petitorie presupune o cercetare judecătorească care să confirme titlul în baza căruia reclamanții invocă dreptul, astfel că, pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale se impune administrarea acelorași probe ca și pentru soluționarea litigiului, instanța putând să unească excepția cu fondul.
Fără a se cerceta dreptul de uzufruct al reclamanților, -. -, și ignorându-se caracterul acțiunii reclamantului - de act conservatoriu în mod greșit s-a soluționat cauza pe excepția lipsei calității procesuale active.
De asemenea, reclamanții, -. - și aveau posibilitatea să-și apere dreptul de servitute și pe calea unei acțiuni posesorii în măsura în care aceștia dovedeau că s-a adus o tulburare posesiei exercitate asupra unor servituți aparente și continuă susceptibile de o posesie reală și utilă și de dobândire a dreptului pe calea uzucapiunii.
Concomitent cu soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, instanța s-a pronunțat și asupra excepției prescrierii dreptului material la acțiune, prioritară fiind însă soluționarea celei dintâi, reținând că reclamanții nu mai pot solicita obligarea pârâtului să modifice coșurile casei și să ridice rezidurile depozitate lângă linia de hotar.
Instanța de apel a făcut aprecieri asupra excepției, considerând că depozitarea materialelor lângă linia de hotar presupune o faptă săvârșită într-o formă continuă de către pârât, astfel că termenul general de prescripție nu se poate considera îndeplinit.
Pe fond, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține în sarcina pârâtului o astfel de obligație deoarece nu s-a indicat distanța la care față de hotar rezidurile au fost depozitate.
Excepția calității procesuale active este o excepție de fond absolută și peremptorie asupra căreia instanța trebuie să se pronunțe cu prioritate față de excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Potrivit art.297 Cod pr.civilă, instanța de apel poate desființa hotărârea atacată dacă va aprecia că a fost judecat procesul fără a se cerceta fondul.
Tribunalul a apreciat că dreptul material la acțiune nu s-a prescris și a soluționat pe fond cauza cu privire la cererea reclamanților de a se ridica resturile menajere depozitate, fiind astfel ignorate dispozițiile textului de lege menționat care obligau la desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a soluționării greșite a litigiului pe excepție.
De asemenea, instanța de apel a motivat contradictoriu hotărârea în sensul că a reținut lipsa calității procesuale active a reclamanților și în același timp a făcut aprecieri asupra fondului dreptului intimatului-pârât reținând că acesta de pe urmă a dobândit dreptul de servitute prin uzucapiunea de lungă durată, casa fiind construită de peste 30 de ani, iar ferestrele de vedere au permis exercitarea unei servituți continue și aparente de vedere.
Pentru toate aceste argumente în baza art.315 alin. 5 Cod pr.civilă se va admite recursul și se va casa cu trimitere spre rejudecare cauza.
La rejudecarea cauzei, instanța de trimitere va lămuri titlul în baza căruia reclamanții, -. - și au promovat acțiunea confesorie, respectiv dacă acesta este dreptul de uzufruct sau dacă înțeleg să-și apere dreptul pe calea unei acțiuni posesorii.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului să repare gardul despărțitor se vor avea în vedere dispozițiile art.606 Cod civil, potrivit cărora gardul ce desparte două proprietăți este considerat a fi comun, proprietarii vecini având obligația să contribuie proporțional cu dreptul lor la întreținerea și repararea despărțiturii comune, această obligație fiind corelativă dreptului real nu poate să se prescrie în termenul general de prescripție, fiindcă oricând titularul dreptului poate să pretindă ca celălalt coproprietar să contribuie la cheltuieli de reparație a gardului.
Se poate prescrie doar dreptul de creanță pe care coproprietarul gardului comun l-a dobândit față de celălalt proprietar atunci când ar fi efectuat cheltuieli de întreținere exclusiv ce profită și acestuia de pe urmă.
De asemenea se va lămuri și capătul de cerere privind obligarea pârâtei SC SRL să ridice deșeurile depozitate lângă gardul despărțitor, întrucât acesta nu mai are ca scop apărarea unei servituți, respectiv aceleia a distanței lucrărilor și construcțiilor reglementate de art.610 Cod civil.
Cererea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art.1075, art.998, art.999 Cod civil, în sensul unei răspunderi civile delictuale pentru motivul că prin modul de depozitare al deșeurilor, reclamanților le-a fost cauzată o pagubă prin fapta pârâtului.
La aprecierea acestei pagube se va avea în vedere distanța la care au fost depozitate deșeurile dar nu în sensul art.610 cod civil ci în sensul dacă depozitarea la o distanță mică de gospodăria reclamanților este susceptibilă de cauzarea unui prejudiciu cert și nereparat încă.
Instanța de trimitere va administra dovezi și în legătură cu prejudiciul ce ar putea fi cauzat reclamanților prin modul de construire a coșurilor la casa pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamanții -,. și, împotriva deciziei civile nr.349 din 22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind -. G, SC SRL și Comisariatul Regional A din cadrul Gărzii Naționale de Mediu.
Casează decizia de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 03.03.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Șt.
Grefier,
Red.
/4ex/02.04.2008
Jud. apel;;
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca
