Anulare act. Decizia 861/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 861
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com. jud.B, împotriva deciziei civile nr.212/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com., jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 11 dosar și intimatul-pârât -, reprezentat de avocat din Baroul Baroul B, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă solicită instanței comunicarea întâmpinării formulată de intimatul-pârât, declarând că nu dorește amânarea pricinii pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia și nici lăsarea cauzei la a doua strigare, ci judecarea recursului.
Avocat pentru intimatul-pârât -, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, ținând cont de motivele dezvoltate în scris la dosar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și a sentinței și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, fiind incident cazul de casare prev.de art. 304 pct.7 Cod proc.civilă, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea orală a căii de atac exercitate, avocat pentru recurenta-reclamantă învederează instanței că prin acțiunea cu care a fost învestită instanța de fond s-a solicitat revocarea judecătorească a testamentului autentificat sub nr. 1904/2006, pentru nerespectarea de către legatar a sarcinii. Prin sentința pronunțată, acțiunea a fost respinsă, iar tribunalul a menținut această soluție cu o motivare lapidară, fără să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți, apreciind doar că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente și a materialului probator administrat.
Sub un alt motiv, critică decizia pentru faptul că în cauză nu s-a făcut o corectă interpretare a probelor, instanța de fond reținând că intimatul-pârât a îndeplinit condițiile impuse de testator, fără a se avea însă în vedere că nu pârâtul, ci tatăl său a fost acela care s-a achitat de sarcinile instituite prin legat, martorii audiați inducând la reținerea unei situații de fapt nereale. De asemenea, învederează că testamentul impune anumite obligații și sarcini la momentul deschiderii succesiunii, când intimatul a optat de altfel pentru acceptarea legatului. Totodată, arată că tatăl intimatului nici nu a avut sumele de bani necesare înmormântării testatorului, astfel cum au declarat martorii în cauză.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât -, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În combaterea căii de atac exercitată, susține că decizia tribunalului este motivată în fapt și în drept, instanțele constatând justificat că nu există niciun motiv de revocare judecătorească a testamentului. Aceasta, deoarece, în opinia sa, intimatul-pârât și-a îndeplinit obligațiile morale instituite în sarcina sa, din probatoriul administrat rezultând că pârâtul l-a întreținut pe testator, asigurându-i pomenirile creștinești ulterioare înmormântării, realizându-se totodată o corectă apreciere a probelor în raport de dispozițiile legale incidente în speță.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul -, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună revocarea testamentului autentificat sub nr. 1904/9.08.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 9.08.2006 soțul său (în prezent decedat) a testat întreaga avere pârâtului, acesta din urmă având obligația de a-i asigura testatorului cele necesare existenței, asistență medicală în caz de boală, iar după încetarea din viață, suportarea cuvenitelor cheltuieli de înmormânare și pomeniri creștinești.
Având în vedere că pârâtul nu și-a respectat aceste obligații, a învederat reclamanta că s-a impus formularea acțiunii de față, invocând în drept prevederile art. 830-930 Cod civil.
În baza art. 115 Cod proc.civilă, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe considerentul că, în timpul vieții testatorului, el împreună cu părinții i-au asigurat acestuia întreținerea, iar după deces s-a ocupat împreună cu familia sa și cu reclamanta de înmormântarea defunctului și de efectuarea pomenirilor până în urmă cu trei luni, când reclamanta a refuzat să-i mai primească.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 77/15 ianuarie 2009, Judecătoria Par espins ca neîntemeiată acțiunea formulată, reținând că în baza testamentului autentificat sub nr. 1904/9.08.2006 de BNP, defunctul a testat în favoarea pârâtului întreaga sa avere mobilă și imobilă, cu că beneficiarul liberalității îi va da de bunăvoie cele necesare existenței
când va ajunge în stare de nevoie, îi va asigura asistență medicală în caz de boală, iar după încetarea din viață îl va înmormânta și îi va face pomenirile creștinești.
A conchis instanța că revocarea judecătorească a legatului poate interveni, potrivit dispozițiilor legale, atunci când nu este îndeplinită sarcina de care este afectat acesta și care obligă pe legatarul acceptant al liberalității să o execute, însă această situație nu este aplicabilă în speță.
Totodată, s-a considerat că nu există nici motive pentru a se dispune revocarea judecătorească a legatului, situație în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel reclamanta, în cuprinsul căruia a învederat că instanța de fond a făcut abstracție de faptul că un testament trebuie să conțină, printre altele, și sarcini impuse legatarilor, iar odată acceptat legatul, sarcinile instituite de testator devin obligații pentru legatar.
În acest sens, a subliniat că neîndeplinirea sarcinilor atrage revocarea legatului doar în cazul în care aceasta este culpabilă, deci imputabilă legatarului, nu și atunci când se datorează unui caz fortuit sau de forță majoră.
A precizat apelanta că prima instanță nu a dat o corectă interpretare probatoriului administrat, din care rezulta că pârâtul nu a respectat sarcinile impuse de testator.
Ținând cont că martorii propuși de ea au confirmat că aceasta împreună cu rudele sale au efectuat demersurile necesare precum și cheltuielile aferente vizând înmormântarea și pomenirea defunctului, reclamanta a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate iar pe fond admiterea acțiunii, pe considerentul că în cauză sunt incidente prevederile art. 830 Cod civil.
Având în vedere că pe rolul Tribunalului Buzău cauza a fost înregistrată ca recurs, la termenul de judecată din 3 iunie 2009, instanța a dispus repunerea dosarului pe rol în vederea recalificării căii de atac, pe care a apreciat-o ca fiind apel, dispunând soluționarea acesteia în complet legal de doi judecători.
Prin decizia civilă nr. 212/17 iunie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză și a materialului probator administrat.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că hotărârea instanței de apel nu este motivată, întrucât instanța a argumentat soluția într-un mod lapidar, făcând o singură mențiune, fără a răspunde argumentelor invocate prin motivele de apel.
O altă nemulțumire a vizat împrejurarea că instanța a ignorat faptul că testamentul trebuie să conțină și sarcini impuse legatarilor, iar în cazul de față ea a solicitat revocarea judecătorească a acestui înscris pentru neîndeplinirea sarcinilor.
A învederat recurenta că probele administrate în cauză fac dovada neîndeplinirii obligațiilor de către legatar, tatăl său fiind cel care s-a ocupat de îngrijirea testatorului și respectiv de înmormântarea și pomenirea acestuia ulterior decesului.
În drept, s-au invocat disp.art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civilă și s-a solicitat de către recurentă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea unui nou probatoriu, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii și pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În baza art. 308 alin.2 Cod proc.civilă, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale în materie, hotărârea sa fiind motivată.
Pe fondul propriu-zis al pricinii, s-a învederat că, în ceea ce îl privește, împreună cu familia sa, a acordat testatorului întreținere pe tot timpul vieții și a îndeplinit obligațiile creștinești după moarte, iar probele administrate în cauză au făcut dovada acestor împrejurări.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, Curtea reține următoarele:
O primă critică formulată de recurentă prin calea de atac promovată vizează împrejurarea că decizia instanței de apel este nemotivată.
Potrivit art. 261 pct.5 Cod proc.civilă, hotărârea se dă în numele legii și, printre altele, trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea deciziei reprezintă o puternică garanție a imparțialității judecătorului, a calității actului de justiție, oferind posibilitate justițiabililor de a cunoaște conținutul argumentelor ce au determinat pronunțareea unei anumite hotărâri judecătorești.Ținând cont că scopul motivării este acela de fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță, ea trebuie să fie completă, convingătoare și accesibilă.
Sub aspectul motivării hotărârii, atât în Cauza Virgil Ionescu contra României, cât și în Cauza Albina contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că, în condițiile în care Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură ale tribunalului sesizat.
Conform jurisprudenței comunitare, art. 6 impune instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de apărare și argumentelor părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
În speța dedusă judecății, instanța de apel, cu ocazia soluționării căii de atac declarată de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, a procedat la respingerea acesteia ca nefondată, reținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor legale incidente și a materialului probator administrat .
În condițiile în care decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conform art. 261 alin.1 pct.5 Cod proc.civilă, nu se poate exercita controlul judiciar asupra acesteia, deoarece nemotivarea echivalează în fapt cu o necercetare a fondului pricinii.
Prin urmare, o atare modalitate de soluționare a cauzei reprezintă și o încălcare a dreptului reclamantei la un proces echitabil, dat fiind faptul că Tribunalul Buzău nu a examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, ci doar a reluat pe scurt, pur și simplu, concluziile primei instanțe.
În raport de considerentele expuse anterior, având în vedere că prin nemotivarea deciziei instanța de apel nu a intrat practic în cercetarea fondului,
Curtea, în baza art. 312 alin.3 Cod proc.civilă, apreciază că recursul formulat este fondat, motiv pentru care îl va admite, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău.
Cu ocazia rejudecării, instanța urmează să procedeze la o analiză a criticilor formulate de reclamantă prin apelul declarat, precum și a excepțiilor invocate de partea adversă expunând în considerente, printr-o înlănțuire logică, faptele și regulile de drept pe baza cărora se pronunță soluția.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în com. jud.B, împotriva deciziei civile nr.212/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com., jud.B și în consecință:
Casează decizia civilă nr. 212/17.06.2009 și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
--- - - - -- -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC
5 ex/12.11.2009
nr- Judecătoria
nr- Tribunalul Buzău
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina
