Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 186
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul, fiul lui și, ns. la 8.01.1962, deținut în Penitenciarul Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 968/5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, cu sediul în B,--10 jud.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant, reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit delegației aflată la fila 37 dosar, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, apărătorul din oficiu pentru apelantul-reclamant și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, declară că nu au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și în baza art. 137 Cod proc.civilă, art. 129 alin.5 Cod proc.civilă rap.la art. 159 alin.1 și 2 Cod proc.civilă, invocă și pune în discuție un motiv de nulitate de ordine publică, ce afectează sentința pronunțată de tribunal, constând în încălcarea normelor de competență materială imperative reglementate de art.1 alin.1 Cod pr.civilă, împrejurare stabilită în raport de obiectul pricinii- pretenții în sumă de 17.000 lei și de motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul-reclamant, declară că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei de nulitate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea motivului de nulitate de ordine publică, invocat din oficiu de către C, apreciind că în cauză este vorba despre o acțiune de drept comun, nefiind încălcate disp.art.504 Cod pr.civilă.
Pe fondul cauzei, avocat, având cuvântul pentru apelantul-reclamant, învederează instanței că acesta se consideră prejudiciat prin întocmirea de către pârâtul IJP Bau nui raport în care se precizează că acesta ar fi avut intenția de a evada, situație ce nu este reală și care ulterior i-a adus de altfel grave prejudicii, deoarece împotriva sa au fost luate măsuri penitenciare de siguranță speciale, fără a se observa că la data de 29.09.1999 reclamantul se afla la Penitenciarul, iar nu în cadrul IJP B, raportul fiind așadar întocmit în fals. Pe cale de consecință, apreciază că sentința pronunțată este nelegală, fiind în mod greșit respinsă acțiunea formulată de reclamant pe considerentul că susținerile sale nu au suport probator, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de reclamant, ca nefondat, apreciind că sentința pronunțată de tribunal este legală și temeinică, probele administrate nefăcând dovada vreunei culpe a pârâtului și în atare situație nu se poate justifica plata daunelor solicitate. Totodată, apreciază că în speță nu sunt aplicabile disp.art. 504 Cod proc.civilă, deoarece în cauză nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, în sensul textului de lege menționat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrata inițial pe rolul Tribunalului B- Sectia III- Civila la data de 16.11.2007 sub nr- reclamantul a chemat in judecata pe paratul Inspectoratul de Politie al Judetului P, solicitând să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 50.000.000 euro ce reprezintă prejudiciu cauzat de pârât.
Reclamantul nu a indicat temeiul de drept in baza căruia formulata prezenta acțiune.
La termenul din 12.12.2007 paratul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicitat respingerea cererii reclamantului.
Tribunalul București, prin sentința civila nr.1701/20.12.2007 a admis excepția de necompetenta teritoriala a instanței invocată din oficiu si a declinat competenta soluționării cererii in favoarea Tribunalului Buzău.
Împotriva sentinței civile nr. 1701/20.12.2007 a Tribunalului București reclamantul a declarat recurs, iar prin decizia nr. 476 R /15.11.2008 Curtea de Apel Bucureștia respins ca nefondat recursul, reținând ca în mod corect s-a făcut aplicarea disp. art. 5 Cod pr. civila, întrucât domiciliul paratului se afla în B, norma având caracter imperativ în litigiile privitoare la persoane și atrăgând o competență teritorială absolută si exclusiva ce poate fi invocată și din oficiu.
Cauza fost înregistrata la Tribunalul Buzău sub nr- si prin încheierea de ședința din 07.05.2008 s-a dispus suspendarea cauzei in baza art. 155/1 cod pr. civila pana când reclamantul se va conforma dispozițiilor instanței de a preciza acțiunea în fapt si în drept în sensul disp. art. 112 cod pr. civila.
Reclamantul aflat in detenție la Penitenciarul Rahova nu a fost prezent la niciunul din termenele de judecata.
Reclamantul a precizat cuantumul pretențiilor solicitate ca fiind de 170.000.000 lei noi.
Prin încheierea nr. 5352/01.10.2008, pronunțata de ÎCCJ, s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Prahova.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr-.
Reclamantul nu a depus înscrisuri doveditoare in susținerea acțiunii.
La data de 5.05.2009 Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă, nr.968 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că în speță nu sunt incidente nici disp.art.998 - 999 Cod pr.civilă și nici cele reglementate de art.504 Cod pr.civilă, susținerile reclamantului neavând nici un suport probator.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de art.284 alin.1 Cod pr.civilă, reclamantul, care a solicitat în cadrul cererii de apel " să i se facă dreptate în totalitate, așa cum este concepută cererea din dosar ".
Apelantul nu a depus alte motive de apel.
Apelul nu a fost motivat în drept.
La data de 6 octombrie 2009 apelantul a formulat cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar, prin asigurarea unui avocat numit.
Solicitarea apelantelor a fost încuviințată de instanță prin încheierea din camera de Consiliu din data de 2 noiembrie 2009, prin care a dispus, în conformitate cu art.6, 13 alin. 3 și 15 din OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, încuviințarea cererii formulate în forma achitării onorariului pentru asigurarea asistenței judiciare prin avocat numit.
La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2009, Curtea, din oficiu, în temeiul art.137 rap. la art. 159 al 1 și 2 Cod pr.civilă și art.1 alin.1 Cod pr.civilă, a invocat și a pus în discuția părților un motiv de nulitate de ordine publică ce afectează sentința pronunțată de tribunal, constând în încălcarea normelor imperative de competență materială.
Se constată, sub acest aspect că apelantul a investit instanța de fond cu soluționarea unei acțiuni în despăgubiri, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 17.000 lei, pentru prejudiciul cauzat prin adresa emisă de acesta, în care a comunicat Penitenciarului că intenționează să evadeze.
Raportat la cuantumul pretențiilor solicitate - 17.000 lei și la motivele de fapt, invocate în cererea de chemare în judecată, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente disp.art.504 Cod pr.civilă, care să atragă competența materială a tribunalului, întrucât nu s-a invocat acoperirea unui prejudiciu rezultat din condamnarea pe nedrept, respectiv din suportarea în cadrul unui proces penal a unei măsuri nelegale de privare sau de restrângere a libertății.
În această situație, Curtea constată că în cauză erau incidente disp.art. 1 alin.1 Cod pr.civilă, care reglementează competența materială a judecătoriei, ca instanță de drept comun, situație în care, hotărârea pronunțată de tribunal apare ca nelegală, fiind dată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe.
În raport de aceste considerente, Curtea urmează ca în baza disp.art.296 Cod pr.civilă, rap. la art.159 Cod pr.civilă și art.1 alin.1 Cod pr. Civilă să admită apelul și să desființeze sentința, trimițând cauza spre competentă soluționare, Judecătoriei Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, fiul lui și, ns. la 8.01.1962, deținut în Penitenciarul Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 968/5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, cu sediul în B,--10 jud.B și în consecință:
Desființează sentința civilă nr. 968/5 mai 2009 și trimite cauza Judecătoriei Ploiești, competentă să soluționeze pricina în primă instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
/VM
5 ex/24.11.2009
nr.983/- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
