Anulare act. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR. 224,- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 87
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Duboșaru
JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației formulate de contestatorii și -, domiciliați în Câmpina,-,.3,..1,.27, județ împotriva deciziei nr. 1070/23.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimatul în contestație R, domiciliat în Câmpina,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea - personal, lipsind contestatorul și intimatul în contestație R.
Procedura îndeplinită.
Contestația este timbrată cu suma de 10,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 13.12.2007 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, atașate și anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței prin serviciul registratură s-a depus din partea intimatului R cerere prin care solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui avocat și un set de acte în copie, respectiv citația dosar nr.224,- emisă de Curtea de Apel Ploiești și Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 17.01.2008 a Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, dosar nr.92/P/2007.
Contestatoarea - având cuvântul solicită respingerea cererii de amânare formulată de intimat.
Curtea analizând cererea de amânare formulată de intimatul în contestație Ror espinge ca neîntemeiată, potrivit art.156 Cod pr.civilă, deoarece acesta a primit citația în termenul procedural de 15 zile, astfel că a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul contestatoarei în susținerea contestației.
Contestatoarea - solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată prin motivele depuse la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra prezentei contestații în anulare;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr.4054/2005 reclamantul Rac hemat în judecată pe pârâții și - pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.174/14.01.2005 de BNP - și, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că apartamentul respectiv a fost inițial proprietatea concubinei sale, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.555-C din 21.01.2000 încheiat cu SC SA, iar în anul 2002, datorită faptului că avea mare nevoie de bani pentru a călători în străinătate, pârâții au fost de acord să-i împrumute această sumă, însă i-au cerut ca o garanție a restituirii împrumutului să le vândă un imobil.
A mai arătat reclamantul că a dat pârâților garsoniera proprietatea concubinei sale până la momentul în care le va restitui împrumutul, încheindu-se primul act autentic, respectiv cel din februarie 2002, iar la restituirea acestuia pârâții i-au revândut lui și concubinei sale garsoniera, conform contractului autentificat sub nr. 1400/18.04.2002, vânzările și revânzările între părți pentru diverse împrumuturi, succedându-se până în anul 2005, prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3557/6.11.2002, 1661/24.06.2003 și 174/14.01.2005 prin care a revândut pârâților garsoniera proprietatea lor.
De asemenea, s-a mai arătat de către reclamant că la momentul în care a dorit restituirea sumei de 2000 RON pârâților pentru a-și redobândi în proprietate garsoniera, aceștia i-au pretins suma de 10.000 dolari SUA pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare pe numele său, dar neavând o sumă așa de mare la dispoziție pentru aoî nmâna pârâților, a realizat că probabil aceștia au urmărit acest scop încă de la început și de aceea au recurs la această manieră de garantare a împrumutului.
A precizat reclamantul că, în speță, a fost încheiat un act fictiv, scopul acestuia nefiind de vânzare-cumpărare efectivă a unui bun, deoarece, în fapt nu a avut loc transferul efectiv al proprietății garsonierei de la ei la pârâți și totodată prețul de 2000 RON, trecut în toate contractele, este un preț neserios, deoarece nu există un echivalent sau o proporție reală între cuantumul prețului și valoarea reală a bunului vândut.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 966 raportat la art.948 pct.4 cod civil și art.1303 Cod civil.
Pârâții au depus întâmpinare-cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât susținerile reclamantului din cuprinsul acesteia sunt nereale.
Au arătat în acest sens pârâții că prin contractul autentificat sub nr. 174/14.01.2005 s-a consfințit adevărata convenție între părți, în sensul că s-au înțeles ca imobilul să le fie vândut pentru suma de 20.000.000 lei ROL inserată în contract, pârâții precizând că au dorit să devină proprietarii acestei garsoniere, sens în care prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3557/2002 au cumpărat imobilul de la reclamant și concubina acestuia,.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâții au solicitat evacuarea reclamantului din imobilul în litigiu, proprietatea lor, situat în Câmpina,-, județul P, precizând că nu au întreprins până în prezent demersuri legale de evacuare, întrucât urma să se încheie și acte de vânzare-cumpărare pentru camera alăturat acestui imobil, însă din atitudinea reclamantului rezultă că acesta nu dorește să respecte convenția părților.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Câmpina, prin sentința civilă nr.2098/26.10.2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea, a admis cererea reconvențională formulată de pârâți, a dispus evacuarea reclamantului din imobilul proprietatea pârâților, obligându-l la plata către aceștia a sumei de 1210,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.262 din 13 aprilie 2007 admis apelul declarat de reclamantul R, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.174 din 14 ianuarie 2005 de către Biroul Notarului Public și, respingând cererea reconvențională formulată de pârâții -intimați ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și -, criticând-o pentru nelegalitate.
O primă critică a fost aceea că instanța de apel în mod greșit a admis apelul și acțiunea introductivă, constatând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 174/ 14.01.2005 de BNP și, motivat de faptul că acest act ar avea o cauză ilicită, iar argumentele cu care justifică această soluție rezultă din interpretarea trunchiată a probelor administrate și conțin elemente contradictorii.
Au susținut recurenții că din probele administrate în cauză a rezultat o cu totul altă situație decât cea reținută de Tribunalul Prahova, iar din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că scopul urmărit la încheierea actului în litigiu a fost vânzarea-cumpărarea garsonierei și nu garantarea unui împrumut.
Recurenții au mai arătat că în situația în care ar fi încheiat contracte succesive care să mascheze garantarea restituirii unor împrumuturi acordate apelantului, nu s-ar fi trecut în toate contractele același preț, ci s-ar fi trecut ca preț exact sumele care vor fi împrumutate.
Au motivat totodată recurenții că prețul vânzării a fost stabilit la 20.000.000 ROL, deoarece, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, la momentul cumpărării garsonierei alăturat acesteia se afla o încăpere, în care accesul se realiza din camera cumpărată de ei, care, deși era folosită de apelant, nu era proprietatea lui, iar înțelegerea a fost în sensul de a cumpăra și această cameră, după ce apelantul va merge în străinătate și va primi procură de vânzare de la proprietar.
Recurenții au făcut trimitere și la dispozițiile martorilor în legătură cu vânzarea-cumpărarea garsonierei, iar legat de prețul stabilit, urma să mai cumpere încă o cameră de la apelant.
De asemenea, recurenții critică și aspectul conform căruia, instanța de apel a interpretat greșit împrejurarea că ei nu au solicitat evacuarea reclamantului - intimat din imobil, însă ei au fost interesați să aibă o relație bună cu el pentru a cumpăra și camera respectivă și nu i-ar mai fi permis să folosească imobilul dacă nu ar mai fi plecat în străinătate pentru obținerea procurii.
Au menționat recurenții în ultimul rând că vânzarea-cumpărarea succesivă a imobilului s-a datorat imposibilității întocmirii documentelor cadastrale pentru acesta,
deoarece cadastrul nu a fost avizat pentru că din camera vândută se realiza accesul în camera rămasă în posesia reclamantului.
Prin decizia civilă nr.1070/13 octombrie 2007 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul declarat de pârâți, și a obligat recurenții să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că este nefondată prima critică în sensul că instanța de apel în mod greșit a admis apelul și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.174/14.01.2005 de și, deoarece din toate probele administrate în cauză rezultă că în realitate între părți nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare ci un contract de împrumut, ținând cont de faptul că scopul unui astfel de contract este obținerea bunului în schimbul unui preț, iar faptul că reclamantul a continuat să locuiască în imobil și după ce s-au încheiat contracte succesive de vânzare-cumpărare, rezultă că intenția nu a fost să-l cumpere ci să-l primească ca garanție a restituirii unui împrumut.
Referitor la critica recurenților că instanța de apel a apreciat în mod eronat depozițiile martorilor, Curtea a reținut că rezultă o altă situație de fapt ce urmează a fi respinsă întrucât această critică se întemeiază pe disp.art.304 pct.11 Cod pr.civilă ce a fost abrogat prin OUG nr.138/2000.
Instanța a considerat că ste cert că o dată ce ai dobândit un imobil prin cumpărare să dorești să intri în posesia acestuia, nu se justifică încheierea ulterioară a contractelor de vânzare cumpărare pentru același imobil.
Însăși contractele de împrumut depuse de către reclamanți la dosar, respectiv contractele de împrumut autentificate la nr.626/2003, nr.1365/2004, nr.255/2003, nr.1518/2002, nr.2521/1999, nr.2309/1999, nr.3406/2001 și nr.1416/2001, arată că recurenții practicau împrumuturi chiar dacă ele erau intitulate fără dobândă, unele erau încheiate cu garantare de ipotecă, iar altele erau fără dobândă și care era practica recurenților de a împrumuta diverse sume de bani.
Astfel, după cum s-a mai arătat, nu se justifică din punct de vedere legal vânzarea succesivă de la recurenți la pârâți și invers a aceluiași imobil, dacă această operație nu ar ascunde o altă operațiune, respectiv un împrumut cu dobândă, ținând cont și de faptul că din anul 1999 și până în anul 2005 prețul imobilelor a crescut, iar în contracte prețul a rămas același de 20.000.000 ROL.
De asemenea, curtea a apreciat că nu poate fi reținută nici critica recurenților în sensul că prețul vânzării cumpărării imobilului cuprinde și contravaloarea unei camere pe care reclamantul nu putea să o vândă pentru că nu era proprietar, ținând cont de faptul că părțile aveau posibilități să încheie contracte de vânzare cumpărare și pentru camera respectivă și mai mult, contractul de vânzare cumpărare din litigiu se referă doar la vânzarea cumpărarea construcției prevăzută în contract.
S-a mai reținut că recurenții nu au putut dovedi cu martori în contra și peste ceea ce cuprinde un act autentic pentru că s-ar încălca dispozițiile art.1191 Cod civil.
A fost respinsă și critica potrivit căreia, instanța de apel a interpretat greșit că nu s-a solicitat evacuarea din imobil pentru că ei doreau să aibă o relație bună cu reclamantul, întrucât între părți nu a avut loc o vânzare-cumpărare ci un contract de împrumut cu dobândă.
De asemenea, recurenții nu au dovedit că au efectuat demersurile pentru intabularea imobilului, motiv pentru care s-a respins susținerea acestora că, vânzarea succesivă s-ar datora imposibilității întocmirii documentației cadastrale.
Curtea a reținut că nu sunt incidente disp.art.304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă deoarece instanța a interpretat corect raporturile dintre părți, situația de fapt existentă între acestea, precum și dispozițiile legale incidente, dispozițiile art.966 Cod civil, art.968 Cod civil, dar și jurisprudența în materie conform căreia actul juridic este lovit de nulitate absolută când obiectul sau cauza contractuală încalcă dispozițiile legale imperative, ori sunt contrare ordinii sociale și regulilor de conviețuire socială.
În ceea ce privește precizările și dezvoltările motivelor de recurs, acestea nu au fost analizate în amănunt, ținând cont că nu au fost depuse în termenul prevăzut de disp. art.303 al.1 și 2 Cod pr.civilă.
Împotriva deciziei civile nr.1070/23.10.2007 a Curții de Apel Ploiești au formulat contestație în anulare pârâții și -, înregistrată la această instanță sub nr. 224,-, întemeiată pe dispozițiile art. 318 și urm.Cod pr.civilă.
În motivarea contestației, aceștia învederează că decizia respectivă este rezultatul unor greșeli materiale.
Astfel, instanța de recurs a confundat motivele de recurs cu argumentele pe care le-au adus în sprijinul criticilor acestora, conducând la neanalizarea lor.
Învederează contestatorii că recursul a fost declarat în termen, motivat prin cererea de recurs, au fost respectate disp.art. 303 Cod pr.civilă și la primul termen au dezvoltat motivele de recurs, întemeiat pe disp.pct.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel, motivează contestatorii, au adus argumente noi în sprijinul motivelor de nulitate invocate, fiind înlăturate de instanța de recurs, datorită unor greșeli a acesteia, potrivit filei 11 dosar.
O altă greșeală a instanței de recurs se referă la faptul că aceasta a respins parte din critici, invocând împrejurarea că dispozițiile art.304 pct.11 Cod pr.civilă au fost abrogate prin OUG nr.138/2000, or, instanța a respins, din eroare, un motiv de recurs, întemeiat pe dispoziția legală menționată, deși nu au formulat un astfel de motiv.
Astfel, contestatorii precizează că au arătat instanței de recurs că au fost încălcate dispozițiile art.966 și 968 Cod civil, care se referă la condițiile de valabilitate a actului juridic civil, având în vedere că scopul ilicit și imoral poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.
Ca atare, în loc ca instanța să aducă argumente în favoarea soluției date, pornind de la motivele de recurs, ca urmare a unei greșeli, a respins din susținerile acestora, invocând că dispozițiile art.304 pct.11 au fost abrogate.
Ulterior și anume la data de 29.01.2008 contestatorii au depus la dosar completări ale contestației în anulare, întemeiate tot pe dispozițiile art. 318 și urm. Cod pr. civilă, arătând că instanța de recurs nu a luat în considerație actele depuse la dosar.
Astfel, este vorba despre două rapoarte de expertiză, care au rezultate diferite, dându-se eficiență expertizei. De asemenea, s-au încălcat grav prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în construcții (numitul Rae xecutat lucrări în apartament fără autorizație), apartamentul constituind un potențial pericol pentru viața locatarilor.
Contestatorii motivează că numitul Ras upus vânzării un alt bun decât cel din actele de proprietate pe care le posedă și un alt motiv al încheierii actelor repetate de vânzare-cumpărare între părți a fost și acela al lipsei acordului pentru executarea lucrărilor pretins realizate de acesta, din partea celorlalți locatari ai imobilului.
Apoi, contestatorii fac referiri la domiciliul intimatului din contractul de vânzare-cumpărare și din Cartea funciară, prețul vânzării este prea mic, se pune problema legalității actelor de vânzare-cumpărare, solicitându-se în final anularea deciziei.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prezenta contestație în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod pr. civilă.
Potrivit acestui text de lege hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Analizând motivele prezentei contestații, Curtea constată că acestea nu se referă la greșeli materiale în sensul legii, ci la greșeli de judecată.
Astfel, greșelile materiale reprezintă simple erori și nu greșeli de judecată, în sensul existenței unor nelegalități sau a interpretării eronate a înscrisurilor.
O eroare materială în sensul legii poate să fie respingerea recursului ca tardiv formulat, deși el nu este tardiv, sau anularea ca netimbrat, deși timbrajul s-a achitat, nicidecum motivele sus menționate.
Cu privire la teza a II-a a art.318 din Codul d e procedură civilă, Curtea analizând motivele de recurs formulate, constată că instanța de recurs le-a cercetat pe toate, răspunzând la motivele formulate.
Ca atare, motivele invocate de contestatori și întemeiate pe disp.art.318 Cod pr.civilă sunt nefondate, în cauză neexistând erori materiale în sensul legii iar motivele de recurs au fost analizate de instanță astfel cum s-a precizat mai sus.
Referitor la precizările și dezvoltările motivelor de recurs depuse în instanță în data de 16 octombrie 2007, fiind înregistrate după aproximativ 3 luni de la data declarării termenului de recurs, nu mai puteau fi considerate de instanța de recurs decât concluzii scrise.
Văzând și dispozițiile art.318 și urm. Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii și -, domiciliați în Câmpina,-,.3,..1,.27, județ P împotriva deciziei nr. 1070/23.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimatul R, domiciliat în Câmpina,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - - - - -
GREFIER,
- -
RD/VM
2 ex/11.02.2008
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Rodica DuboșaruJudecători:Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
