Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 89/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE

DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA NR. 89

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Rodica Duboșaru

JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin

- - -

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de petenții domiciliată în comuna, județ D, domiciliată în comuna sat, județ și domiciliat în comuna, sat, județ P, împotriva decizie civile nr. 448 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimata domiciliată în B,-, sector 5.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 7 din 29.01.2008, lipsind recurenții petenți, și

Procedura îndeplinită.

Recursul recurentei petente este timbrat cu suma de 4,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. 34260/25.01.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate la dosar.

Recursul recurenților petenți și G este timbrat cu 8,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,60 lei timbre judiciare, din care a fost anulată la dosar numai suma de 4,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. 34258 /25.01.2008 și 0,30 lei timbre judiciare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus din partea petenților cereri pentru amânarea judecării cauzei întrucât doresc să-și angajeze apărători, iar din partea intimatei s-a depus întâmpinare.

Curtea respinge ca neîntemeiate cererile de amânare formulate de petenți, deoarece aceștia au primit citațiile în termenul procedural de 15 zile, respectiv la 28.12.2008, astfel că au avut timp suficient pentru a-și angaja apărători și lasă cauza la ordine.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns intimata reprezentată de avocat, lipsind recurenții petenți, și

Avocat pentru intimata arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei în combaterea recursurilor petenților.

Avocat pentru intimata solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, în cauză s-a pronunțat o decizie legală și temeinică.

Astfel, prin decizia susmenționată s-a respins ca tardiv apelul formulat de petenții și ca nefondat apelului declarat de petenta.Instanța de apel a apreciat în mod corect că primii doi apelanți nu sunt părți interesate în sensul Legii nr.7/1996, aceștia trebuiau să atace încheierea de intabulare atunci când au luat cunoștință despre aceasta.

În ce privește apelul declarat de petenta, în cauză s-au respectat prevederile art.50 din Legea nr.7/1996,așa cum era în vigoare la data pronunțării încheierii respective, astfel că au fost respectate cerințele de validitate ale actului juridic, are deplină putere doveditoare, indică numele părților, iar imobilul este individualizat cu număr parcelar.

Solicită respingerea recursurilor potrivit întâmpinării depusă la dosar. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursurilor civile de față;

Prin adresa nr. 3413/25.01.2007 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Daf ost înaintată Judecătoriei Târgoviște plângerea formulată de către petiționarii, G și împotriva încheierii de întabulare dată în data de 5.02.2003 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 422/22.01.2003, în motivarea acesteia arătând că, în fapt, ei consideră netemeinică și nelegală această încheiere pentru mai multe considerente, urmând să depună motivele de apel după comunicarea încheierii de întabulare care nu le-a fost comunicată până în prezent.

Prin adresa de înaintare, Oficiul de cadastru și publicitate Imobiliară Daa rătat că, în temeiul art. 331-339 Cod pr.civilă, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, pentru soluționarea acesteia fiind aplicabile dispozițiile generale privitoare la procedura necontencioasă.

Prin sentința civilă nr. 1030/9.03.2007 Judecătoria Târgoviștea admis excepția de necompetență materială și și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind apelul formulat împotriva încheierii de întabulare în cartea funciară formulată de către apelanții, G și în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că încheierea atacată este pronunțată de Judecătoria Târgoviște, nu o încheiere dată de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, calea de atac împotriva acestei fiind apelul conform dispozițiilor art.52 alin.2 din Legea nr. 7/1996, așa cum era în vigoare la momentul pronunțării și cum potrivit disp.art. 2 pct.2 din Codul d e procedură civilă tribunalele judecă, ca instanțe de apel apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, se impune admiterea excepției de necompetență materială, declinarea competenței de soluționare a cauzei privind apelul formulat împotriva încheierii de întabulare în cartea funciară formulată de către apelanții în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

S-a lăsat nesoluționată excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece ea se examinează de către instanța care este competentă material să judece prezenta cauză.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-.

Apelanții au solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, având în vedere disp.art. 52 din Legea nr.7/1996 și împrejurarea că încheierea apelată nu a fost comunicată.

În susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, apelanții au arătat că potrivit dispozițiilor legale invocate anterior precum și potrivit art.52 pct.1 din Ordinul Ministerului Justiției nr.2371/1997 încheierea de întabulare se comunică obligatoriu atât celui care a solicitat înscrierea, cât și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, inclusiv debitorului, or în cauza de față, deși imobilul figura pe numele lui și nu pe numele debitoarei, apelanții și nu au putut lua la cunoștință de cererea privind întabularea imobilului proprietatea lor, în termen legal, pentru a formula apel.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții au precizat că,greșit prima instanță a admis cererea de întabulare formulată de pentru imobilul din comuna, având în vedere faptul că este coproprietatea tuturor apelanților, că apelanta este proprietara exclusivă a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 7500 mp. din care 1250 mp. teren extravilan, situat în comuna, terenul fiind corp comun moștenit de la defunctul său soț, dreptul fiindu-i reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 pentru care i-a fost eliberat titlul de proprietate nr.13225/22.08.2003 și că executorul judecătoresc a întocmit un proces-verbal de identificare a imobilului teren de 330 mp. și a construcției edificate pe aceste ca aparținând apelantei, fără să verifice dacă aceste bunuri aparțin acesteia, care nu are bunuri în proprietate.

Se mai susține că nu a figurat înscrisă în evidențele agricole ale Comunei cu bunuri în proprietate, iar adresa nr. 3302/2005 confirmă această susținere, apelanta figurând în registrul agricole, cu imobile în proprietate inclusiv cu cel în litigiu, dar și cu întreaga suprafață de teren de 7500 mp. din care 1254 mp. curți construcții, conform adeverinței nr. 2899/2005 a Primăriei, că la data de 29.10.1995 apelanta a încheiat un contract de ipotecă cu SC SA Filiala B pentru, reprezentată de defunctul său ginere pentru ca acesta să poată contracta un împrumut bancar împreună cu apelanta, din acest contract rezultând că este titulara exclusivă a dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu, nu apelanta și că prin sentința civilă nr. 1689/30.03.2001 Judecătoria Târgoviștea dispus partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului potrivit tranzacției încheiate între părți și în urma căreia a primit terenul de 7500 mp. și construcțiile, inclusiv imobilul în litigiu.

În final se mai arată că executorul judecătoresc, dar și creditoarea au avut cunoștință de faptul că imobilul în litigiu este proprietatea lui și cu rea credință creditoarea a formulat cerere de întabulare.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat tardivitatea formulării apelului,motivat de faptul că apelanții și G au avut cunoștință de încheierea apelată, întrucât în dosarul nr. 5003/2004 al Judecătoriei Târgoviște intimata a fost chemată în judecată de m, ceilalți doi apelanți fiind introduși în cauză pentru opozabilitate, în acest dosar fiind depuse toate documentele ce atestă că intimata este proprietara imobilelor în litigiu, inclusiv încheierea atacată cu apel.

Intimata mai susține că în dosarul nr. 5003/2004 s-a constatat că terenul și construcțiile în litigiu nu aparțin lui și nici nu au aparținut defunctului său soț, iar sentința civilă nr. 1689 este ulterioară actului său de adjudecare, nefiindu-i opozabilă.

Examinând cererea de repunere în termenul de declarare a apelului,tribunalul a reținut că apelanții au solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului împotriva încheierii de întabulare dată în data de 5.02.2003 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 422/22.01.2003, motivat de faptul că încheierea apelată nu le-a fost comunicată, ei având calitatea de persoane interesate.

Prin încheierea menționată, Judecătoria Târgoviștea admis cererea petiționarei privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la imobilul teren și construcții, având în vedere sentința civilă nr. 7938/28.11.2000 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.1413/2000 prin care s-a admis cererea de executare silită prin comandament formulată de creditoarea, debitor fiind și s-a adjudecat definitiv în favoarea creditoarei construcția tip magazin compusă din 2 camere și hol, împrejmuirea și terenul de 330 mp. situate în intravilanul localității, comuna, județ D,în vederea recuperării creanței, bunuri ce au aparținut debitoarei.

Din cuprinsul încheierii rezultă că aceasta a fost comunicată doar petiționarei.

Tribunalul a mai reținut că procedura de înscriere în cartea funciară este reglementată de Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, în art. 49 - 57.

Potrivit art.52, așa cum era în vigoare la data pronunțării încheierii atacate, încheierea prin care judecătorul de la biroul de carte funciară admite sau respinge cererea de înscriere se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea uni act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 30 de zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data înregistrării cererii.

Încheierea este supusă căilor ordinare de atac, cererea de apel se depune la biroul de carte funciară și se înscrie în cartea funciară.

Rezultă din dispozițiile legale precitate că încheierea judecătorului de carte funciară nr.422/2003 dată de Judecătoria Târgoviște prin Biroul de Carte Funciară acesteia în dosarul nr. 422/2003, prin care s-a admis cererea petiționarei, este producătoare de efecte juridice numai dacă celelalte părți interesate cărora trebuia să li se comunice încheierea nu au exercitat căile de atac prevăzute de lege sau, exercitate fiind, acestea au fost definitiv respinse.

În cauză, care era persoană interesată, în sensul legii, întrucât așa cum rezultă din sentința civilă nr. 7938/28.11.2000 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 1413/2000, sentință definitivă și irevocabilă, era proprietara imobilelor ce au fost adjudecate definitiv în favoarea creditoarei, nu a primit comunicarea pretinsă de lege.

Ca urmare, față de aceste considerente și în baza dispozițiilor de drept invocate, tribunalul a considerat demersul judiciar al numitei ca o cale de atac exercitată în termen, admițând cererea acesteia de repunere în termenul de declarare a apelului.

Nu același lucru poate fi reținut și cu privire la ceilalți doi apelanți, care nu pot fi considerate persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară în sensul legii.

Astfel, prin persoană interesată se înțelege orice persoană care justifică un interes în aflarea soluției pronunțate, interes care se apreciază în funcție de mențiunile cuprinse în cartea funciară privind imobilul în cauză, pentru ca în ipoteza în care aceste persoane apreciază că sunt vătămate în drepturile lor, să poată declara căi de atac împotriva încheierii sau să poată recurge la alte acțiuni judiciare, expres prevăzute de lege.

Nedovedind împrejurarea că sunt persoane interesate, tribunalul a apreciat că se impune respingerea cererii formulată de apelanții și G, de repunere în termenul de declarare a apelului, apel formulat de aceștia urmând să fie respins ca tardiv formulat.

Urmare examinării motivelor de apel, tribunalul prin decizia civilă nr. 448 din 18 octombrie 2007, respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de apelanții G și și a respins ca tardiv formulat, apelul acestora.

Tot prin aceeași decizia a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de apelanta și a respins ca nefondat apelul declarat de aceasta.

A respins încheierea atacată și a obligat apelanții la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata.

Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că s-a adjudecat definitiv în favoarea creditoarei construcția tip magazin compusă din două camere și hol, împrejmuirea și terenul de 330 mp. situate în localitatea, județ D în vederea recuperării creanței, bunuri ce au aparținut debitoarei.

S-a apreciat că s-au respectat prevederile art.50 alin.1 din Legea nr.7/1996.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs petenții, și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:

În recursul său petenta critică decizia pentru netemeinicie și nelegalitate, incidente fiind dispozițiile art. 304 pct.7 și 8 Cod pr.civilă.

Arată recurenta că în mod greșit tribunalul a apreciat că apelanții și G nu justificau nici un interes în a li se comunica încheierea de întabulare, întrucât înscrisurile existente la dosarul cauzei dovedesc o altă împrejurare decât ce reținută de instanța de apel deoarece imobilul din comuna, sat, județ D era coproprietatea apelanților, în calitate de moștenitori ai defunctului.

Mai susține recurenta că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că imobilul în litigiu ce în mod greșit a fost întabulat pe numele creditoarei, dovedesc că terenul în suprafață de 330 mp. și construcția tip magazin compusă din 2 camere și hol nu aparțineau recurentei ci proprietari erau petenții și

În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe fond respingerea cererii promovate de creditoarea intimată ca neîntemeiată.

Prin recursul declarat petenții și G critică decizia tribunalului potrivit disp.art. 304.pct.7 și 8 Cod pr.civilă.

Susțin recurenții că instanța de apel a reținut în mod greșit că nu ar fi părți interesate cărora trebuia a li se comunica încheierea conform art.52 din Legea nr.7/1996, deoarece justificau un interes legitim în aflarea soluției de întabulare a imobilului în litigiu ai cărui proprietari erau.

Astfel, tribunalul a interpretat în mod eronat înscrisurile aflate la dosar și fără a emite o motivație corectă, a respins cererea de repunere în termenul de apel a petenților, apreciind că nu ar justifica un interes, deși toate înscrisurile dovedesc cu prisosință interesul acestora de se opune la intabularea unui imobil care era proprietatea lor și a respins apelul ca tardiv formulat.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea cererii de repunere în termen și pe cale de consecință, admiterea apelului și respingerea cererii de întabulare formulată de creditoarea intimată.

Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prevederilor art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate pentru următoarele considerente:

Din lecturarea deciziei se observă că apelul declarat de a fost respins ca nefondat, întrucât tribunalul a apreciat în speță o justă aplicare a prevederilor art.50 din Legea nr. 7/1996.

Curtea va reține că într-adevăr sentința civilă nr. 7938/28 noiembrie 2000 Judecătoriei Târgoviște este definitivă și irevocabilă, astfel că la cererea creditoarei, împotriva debitoarei s-a adjudecat definitiv construcția din litigiu.

Înscrisul intabulat conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 50 din Legea nr.7/1996, adică are deplină putere doveditoare, indică numele părților, imobilul este individualizat cu număr parcelar.

În atare condiții recursul debitoarei recurente este nefondat, urmând a fi respins conform art. 304 rap.la art.312 alin.1 Cod pr.civilă.

Referitor la recursul petenților și G, Curtea va reține că în conformitate cu prevederile art.52 din Legea nr.7/1996, încheierea de intabulare se comunică celui care a solicitat întabularea cât și persoanelor interesate potrivit mențiunilor din Cartea funciară.

Din actele de la dosar, rezultă că cei doi recurenți nu au fost menționați în cartea funciară, motiv pentru care documentul nu a fost comunicat acestora.

Nici celelalte motive de recurs nu vor fi primite de curte întrucât criticile aduse vizează dreptul de proprietate invocând documente care au stat la baza hotărârii din dosarul nr. 5003/2004 al Judecătoriei Târgoviște, soluția fiind definitivă și irevocabilă.

Solicitarea nu poate fi soluționată fiind inadmisibilă, pe de o parte, iar pe de altă parte, într-o astfel de acțiune nu se poate constata existența sau inexistența unui drept.

Concluzionând, pentru considerentele expuse mai sus, conform prevederilor art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri.

Conform prevederilor art. 274 Cod pr.civilă, cererea privind cheltuielile de judecată se va respinge ca fiind nedovedită, neexistând la dosar acte din care să rezulte cuantumul onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate, ambele recursuri declarate de petenții domiciliată în comuna, județ D, domiciliată în comuna sat, județ și domiciliat în comuna, sat, județ P, împotriva decizie civile nr. 448 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimata domiciliată în B,-, sector 5.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată ca nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red.EG/BA

2 ex./4.02.2008

422/2003 Jud.Târgoviște

a- Trib.

Operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Președinte:Rodica Duboșaru
Judecători:Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 89/2008. Curtea de Apel Ploiesti