Anulare act. Decizia 901/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.901/2008-R
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Lazăr
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de pârâtele domiciliată în Aleșd,-, județul B și de către - - ALEȘD,-, județul B, în contradictoriu cu intimatele reclamante și -ambele cu domiciliul ales în O, - -, nr.7,.I,.2.județul B și cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, strada -, nr.3. județul și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,-, sector 5,B, împotriva deciziei civile nr.1025/A din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 367 din 10 mai 2007 2007, pronunțată de Judecătoria Aleșd, în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta pârâtă - - ALEȘD-prin consilier juridic, în baza delegației speciale nr.627 din 27.05.2008, emisă de recurentă și pentru recurenta pârâtă -lipsă, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.45 din 28.05.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, pentru intimatele reclamante și -ambele lipsă, reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.233 din 24.03.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual și intimații pârâți B și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin consilier juridic, în baza delegației nr.91/D din 29.05.2008, emisă de părțile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt legal timbrate, respectiv recursul formulat de recurenta 1, cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr.-/7.08.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar recursul pârâtei de rând 2, cu suma de 202,46 lei, achitată prin chitanțele seria - nr.22-1-98/22.01.2008 și seria - nr.88-1-16 din 03.2008 plus timbru judiciar în valoare de 5 lei, precum și faptul că, recurenta pârâtă - - Aleșd a depus la dosar note de ședință, upă care:
Reprezentantul intimatelor reclamante și, învederează instanței că prin notele de ședință depuse la dosar de către recurenta pârâtă - - Aleșd s-a mai invocat un nou motiv de recurs, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentei pârâte - - ALEȘD susține recursul său și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal,casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în consecință să fie respinsă acțiunea reclamantelor ca prescrisă, iar pe fond ca neântemeiată, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului lor și respingerea apelului declarat de părțile reclamante și de către pârâte Ministerul Finanțelor și DGFP B,iar în cazul în care vor cade în pretenții să fie admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru. Reprezentantul recurentei pârâte învederează instanței că cele invocate în notele scrise nu sunt motive noi, ce nu pot fi luate în considerare, câtă vreme, în apel, cu toate că timbrajul nu a fost achitat s-a trecut la judecarea pe fond a cauzei, acordându-se și cheltuieli de judecată în valoare de 4500 RON și 5500 RON, deși singurele documente justificative, sunt cele de fond în valoare de aproximativ 400 RON. De asemenea precizează că cererea este inadmisibilă, lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, în temeiul art.281/1 Cod procedură civilă, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea, în speță Tribunalul Bihor și Curtea de APEL ORADEA și nicidecum Judecătoriei Aleșd. Precizează totodată că, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției prevăzute de art.297 Cod procedură civilă, față de împrejurarea că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra întabulării dreptului de proprietate pe numele apelantelor; hotărârea nr.364/2000 a devenit obligatorie din 16 mai 2000, cu aproape un an înainte de a intra în vigoare Legea nr.10/2001, încheierea contractului de vânzare-cumpărare este punerea în aplicare a unei hotărâri judecătorești irevocabile și nu o încălcare a prevederilor Legii nr.10/2001, cum greșit au reținut cele două instanțe,potrivit concluziilor scrise depuse la dosar. Referitor la recursul formulat de către recurenta, nu se opune la admiterea lui.
Reprezentanta recurentei pârâte susține recursul său și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă, solicită respingerea acțiunii ca prescrisă, iar pe fond neântemeiată; în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului formulat de pârâtă și respingerea apelurilor declarate de reclamante și pârâți, cu cheltuieli de judecată, cu precizarea că solicită acordarea unui termen de pronunțare pentru a depune concluzii scrise. În concluzie consideră că, acțiunea introdusă de reclamante, este o acțiune în realizarea dreptului de proprietate, acțiune ce trebuia să fie timbrată la valoarea imobilului obiect al contractului și nu cu o taxă fixă, specifică unei acțiune în constatare, motiv pentru care, apreciază că, acțiunea reclamantelor este insuficient timbrată, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond. Arată totodată că s-a făcut o greșită aplicare a legii, instanța apreciind ca nefiind aplicabile dispozițiile legii speciale nr.10/2001 și că acțiunea nu ar fi prescrisă, fiind aplicabile dispozițiile legii generale, potrivit căreia acțiunea în constatare ar fi imprescriptibilă. Referitor la recursul formulat de pârâta - - Aleșd, solicită admiterea acestuia.
Reprezentanta intimaților pârâți solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, dat fiind petitul acțiunii, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici un fel de calitate în prezenta cauză.
Reprezentantul intimatelor reclamante solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinările depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația de la dosar. Referitor la recursul formulat de pârâta - - Aleșd, precizează că, criticile formulate sunt nefondate, nu constituie un motiv de nelegalitate ci doar de netemeinicie, de apreciere, ceea ce în calea extraordinară de atac a recursului nu se discută, astfel, problema timbrajului nu este a recurentei ci a instanțelor, ea neavând nici o calitate și interes în a cenzura acțiunile ori omisiunile acestora, în acest sens, cu atât mai mult cu cât consideră că este un litigiu generat de Legea nr.10/2001, care este scutită de plata taxei de timbru. Referitor la cheltuielile de judecată, arată că acestea au fost acordate parțial, în conformitate cu art.274 Cod procedură civilă, iar faptul că instanța de apel a amânat pronunțarea de mai multe ori, nu duce la nulitatea hotărârii. De altfel apreciază că, sentința civilă nr.364/2000 nu are caracterul puterii lucrului judecat față de acțiunea reclamantelor și în consecință, în mod corect instanța de fond a anulat vânzarea frauduloasă, iar în respectarea dreptului de proprietate restituit, a dat eficiență deciziei civile nr.530/2006 a Curții de APEL ORADEA, susținerea recurentei cum că acțiunea ar fi inadmisibilă, nu numai că îngrădește dreptul la justiție, dar și este o părere inedită. În ceea ce privește recursul formulat de către pârâta, arată că criticile acesteia sunt aceleași ca și în recursul formulat de către - - Aleșd, însă sunt redate sub o altă formă, motive pentru care apreciază că, hotărârea atacată este legală și temeinică, instanța de apel interpretând în mod corect actul dedus judecății. Pe fond, menționează că, recurenta nu este cumpărător de bună credință și chiar dacă ar fi așa, desființându-se titlu în baza căruia apartamentul în litigiu a ieșit din patrimoniul unității deținătoare, urmează a se desființa și titlul său, neexistând nici un impediment la ducerea la îndeplinire a dispozițiilor deciziei nr.530/2005 a Curții de APEL ORADEA, privind restituirea în natură a întregului imobil. Mai mult decât atât menționează că, recurenta - - Aleșd a vândut ceea ce nu avea, așa cum rezultă din înscrierile de CF nr.459 Aleșd, aceasta nu a avut nici odată în proprietate acest imobil, nici terenul și nici construcțiile, recursul nefiind fondat nici asupra acuzației că instanța de fond ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.367 din 10 mai 2007 Judecătoria Aleșd a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâtelor -. - ALEȘD, chematele în garanție MINISTERUL FINANȚELOR și DGFP B; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de rândul 1 - -. - ALEȘD împotriva chematei în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP B și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.25/16 mai 2001 încheiat între pârâta de rândul 1 -. - ALEȘD în calitate de vânzătoare și pârâta de rândul 2 în calitate de cumpărătoare cu privire la apartamentul situat în Aleșd,-, compus din 2 camere, înscris în CF 4112 Aleșd cu nr.. 456/2 și teren aferent în supraf. de 89,01 mp. așa cum acesta a fost înscris în CF 459 Aleșd; a înscris radierea înscrierilor de CF mai sus indicate, efectuate în baza contr. De vânzare-cumpărare nr.25/16 mai 2001; a respins restul pretențiilor formulate de reclamante, a respins excepțiile invocate în cauză cu privire la tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată invocate de pârâta de rândul 1 -. - ALEȘD; a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta de rândul 2 - și a obligat pârâta de rândiul1 la plata unor cheltuieli de jud. parțiale în cuantum de 3.500 RON în favoarea reclamantelor de rândul 1 și 2.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a apreciat că contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16 mai 2001 și întabulat la 11 decembrie 2001 este lovit de nulitate absolută deoarece a fost încheiat după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, care interzice înstrăinarea imobilelor revendicate în baza 10/2001 care interzice înstrăinarea imobilelor revendicare în baza acestei legi câtă vreme părțile contractului știau că acest imobil urmează a se restitui și au fost notificate în acest sens.
A reținut că prin hotărârile judecătorești depuse la dosar și prin decizia civilă nr.3192/2006 pronunțată de Instanța Supremă s-a stabilit în mod irevocabil că reclamantelor li se cuvine în calitate de moștenitoare, în întregime, imobilul din litigiu - format din 2 apartamente.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită contravaloarea reactualizată a chiriei percepute pentru J de spațiu închiriat, a constatat că reclamantele nu au probat cuantumul pretențiilor.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională formulate verbal de, a constatat că aceasta nu și-a precizat în concret cuantumul pretențiilor iar în raport de art. 3 din 147/1996 a apreciat că se impune anularea ca netimbrată a cererii reconvenționale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal atât reclamantele cât și pârâtele -. - ALEȘD, precum și chemații în garanție MINISTERUL FINANȚELOR și DGFP
Prin apelul lor reclamantele ȘI au solicitat admiterea acestuia în conformitate cu art.295, 296 Cod proc. civilă, modificarea în parte a sentinței, respectiv pronunțarea în întregime asupra celui de-al treilea capăt de acțiune în sensul că după radierea din CF 4112 Aleșd al cărui nr.. 456/2 a fost transcris în CF 459 Aleșd să se dispună întabularea pe numele reclamantelor a dreptului de proprietate stabilit prin decizia nr.530/2005 a Curții de APEL ORADEA precum și admiterea capătului completării de acțiune în sensul obligării intimatei pârâte -. - la plata în favoarea reclamantelor a sumei de 5361,15 RON reprezentând chirie încasată pe nedrept, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Prin apelul său, pârâta a solicitat casarea și desființarea sentinței apelate și respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată și nedovedită, cu cheltuieli de judecată.
Ministerul Finanțelor Publice și DGFP B prin apelul formulat, au invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice față de dispoz. art.28 alin.3 din Legea 10/2001 și Titlul VII capit.2, art.13 alin.1 din Legea 247/2005.
Prin apelul său pârâta -. - ALEȘD a solicitat respingerea cererii reclamantelor, cu obligarea lor la plata tuturor cheltuielilor de judecată invocând faptul că la data pronunțării deciziei 530/2005 a Curții de APEL ORADEA prin care s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil în litigiu, apartamentul ocupat de numita nu mai forma proprietatea apelantei -. - ALEȘD, fiind vândut iar încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut înaintea notificării.
Prin decizia civilă nr.1025/A din 6 decembrie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondate apelurile civile formulate de apelanta -. - ALEȘD cu sediul în Aleșd,-, județul B și domiciliată în Aleșd,-, județul B în contradictoriu cu cu domiciliul ales în O,-,.,.2. cu același domiciliu ales, MINISTERUL FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 3 și B cu sediul în O,-, județul
A admis ca fondate apelurile civile formulate de apelantele și, precum și apelul civil formulat de apelanții MINSITERUL FINANȚELOR și B în contradictoriu cu -. - ALEȘD și împotriva sentinței civile nr.367 din 10 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A dispus restabilirea situației anterioare din 459 Aleșd cui nr.. 456/2 de sub B,8-10 și 9-11 și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantelor și asupra imobilului de sub 1.
A obligat pârâta -. - să achite în favoarea reclamantelor suma de 5.361,15 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului restituit.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de -. - ALEȘD împotriva chematei în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B -
A obligat pârâta -. - ALEȘD la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.500 RON în favoarea reclamantelor.
A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.
A obligat intimatele -. - ALEȘD și la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 5.500 RON în favoarea apelantelor și.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a apreciat nefondat apelul formulat de pârâta -. - ALEȘD, sub aspectul tuturor criticilor aduse hotărârii atacate, reținând că, în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.25/16 mai 2001, deoarece într-adevăr Legea 10/2001 instituie o interdicție de înstrăinare a imobilelor revendicate în temeiul acestei legi, până la soluționarea procedurilor administrative și judiciare și față de împrejurarea că, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, s-a constatat că temeiul juridic al convenției de vânzare-cumpărare dintre cele două părți -. - ALEȘD și, nu putea fi decât art.46 din Legea 10/2001 cu referire la dreptul comun, chiar dacă părțile au specificat în mod eronat în conținutul actului Legea 112/2005, situație în care, termenul de prescripție aplicabil acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi termenul special prevăzut de Legea 10/2001, în speță aplicându-se prevederile dreptului comun în materia nulității absolute referitoare la im prescriptibilitatea acțiunii în constatarea acesteia.
Or, desființându-se titlul în baza căruia apartamentul în litigiu a ieșit din patrimoniul unității deținătoare,instanța de apel a constatat că nu există nici un impediment pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor deciziei nr.530/A/2005 a Curții de APEL ORADEA, hotărâre irevocabilă și opozabilă apelantei -. - ALEȘD, în ceea ce privește restituirea în natură în favoarea reclamantelor a întregului imobil înscris inițial în CF 459 Aleșd de sub 1, inclusiv a apartamentului ocupat de pârâta.
În ceea ce privește susținerea apelantei - -, referitoare la faptul că ea a avut calitate de proprietar asupra apartamentului ocupat de pârâta sub durata soluționării litigiului finalizat prin Decizia sus arătată, sau că reclamantele în calitate de persoane îndreptățite nu ar fi solicitat în baza Legii 10/2001 apartamentul în discuție, s-a reținut de tribunal că, este inexact, deoarece notificarea se referă la întreg imobilul situat în S,-, s-a apreciat că aceste susțineri reprezintă apărări de fond, care câtă vreme nu au fost puse în discuție în litigiul respectiv, ele nu mai pot fi invocate în scopul înlăturării efectelor irevocabile a deciziei nr.530/A/2005 a Curții de APEL ORADEA.
Apelul formulat de pârâta s-a apreciat a fi nefondat, în condițiile în care aceasta nu a formulat în fața instanței de fond în scris o acțiune reconvențională cu respectarea dispozițiilor art.119 și 112 Cod proc. civilă s-a reținut că în mod corect a fost anulată cererea acesteia.
Sub acest aspect s-a reținut de instanța de apel că în ședința publică din 18 ianuarie 2007 pârâta a solicitat oral să fie despăgubită pentru reparațiile făcute la imobil, fără însă să arate persoana de la care pretinde despăgubirile, iar actul depus la fila 149 din dosarul de fond, nu poate fi interpretat ca o acțiune reconvențională, valoarea investițiilor pretinse nu rezultă în mod clar din acest act, astfel că, tribunalul a apreciat că nu se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, nefiind incidente dispozițiile art.297 Cod proc. civilă.
Apelul formulat de chematele în garanție Ministerul Finanțelor Publice și B, s-a apreciat de instanța de apel a fi fondat, față de împrejurarea că în cauză nu s-a formulat un capăt de cerere prin care să se solicite obligarea pârâtei -. - la plata prețului apartamentului achitat de pârâta și încasat de aceste instituții, s-a constatat că în mod greșit prima instanță, fără să fie investită cu acest capăt de cerere a dispus admiterea cererii de chemare în garanție.
Referitor la criticile aduse de apelantele reclamantele și, hotărârii atacate, instanța de apel a reținut că, prin acțiunea formulată acestea au solicitat întabularea pe numele lor a dreptului de proprietate restabilit conform deciziei nr.530/A/2005 a Curții de APEL ORADEA, respectiv asupra întregului imobil înscris în CF nr.459 Aleșd cu nr. 456/2 ce a constituit proprietatea numiților Ungar și Ungar înscris sub 8-10 și 9-11, însă instanța de fond prin dispozitivul hotărârii atacate a dispus radierea înscrierilor de CF doar în ceea ce privește apartamentul transcris în CF 459 ALEȘD fără să dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra întregului imobil ce a format inițial proprietatea antecesorilor lor, motiv pentru care în baza art.35 și următoarele din legea 7/1996 republicată s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF 459 Aleșd cu nr.. 456/2 și întabularea dreptului de proprietate al reclamantelor.
În ceea ce privește cererea reclamantelor apelante de a fi obligată pârâta -. - Aleșd la plata contravalorii chiriei percepute de la fosta chiriașă - cu titlu de despăgubiri pentru lipsa folosinței și posesiei imobilului, instanța de apel a reținut că, conform adresei nr.53/12 ianuarie 2007 emisă de -. - ALEȘD, intimata a perceput pentru spațiul comercial ocupat din imobilul restituit de la chiriașa -. SRL pentru perioada 6 mai 2004 - 30 iunie 2006- suma totală de 5.361,15 RON, cu titlu de chirie și deși pârâta -. - ALEȘD a fost obligată prin decizia civilă nr.530/A/2005 a Curții de APEL ORADEA - executorie, să restituie în natură imobilul revendicat, aceasta nu s-a conformat, astfel că, pentru cota parte din imobil ocupată de chiriașă și care putea fi restituită în natură, instanța de apel a apreciat că în conformitate cu art.998 cod civil se cuvine apelantelor o despăgubire egală cu suma încasată de pârâtă cu titlu de chirie, respectiv 5.361,15 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiului respectiv.
În raport de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.296 Cod proc. Civilă, tribunalul respins apelurile formulate de pârâtele -. - și iar apelurile formulate de reclamantă și chemații în garanție se vor admite, iar hotărârea atacată se va schimba, în parte în conformitate cu cele specificate în dispozitivul deciziei.
În baza dispozițiilor art.274 Cod proc. civil intimatele -. - și au fost obligate la plata sumei de 5.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantelor și.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs apelanta, solicitând admiterea acestuia, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, respingerea acțiunii ca prescrisă, iar pe fond ca neântemeiată, în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei, admiterea apelului său și respingerea apelurilor celorlalte părți, cu cheltuieli de judecată și apelanta - - ALEȘD, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs, a invocat că acțiunea trebuia timbrată la valoarea imobilului, în speță a fost insuficient timbrată, astfel că, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare. S-a interpretat greșit actul dedus judecății, ea este cumpărător de bună credință, a încheiat contractul în baza unei sentințe irevocabile, anterior obținerii de către reclamantă a dreptului de restituire a imobilului pe care ea îl deține din 1996, în baza unui contract de închiriere.
S-a apreciat greșit neincidența Legii nr.10/2001 și că nu ar fi prescrisă acțiunea, notificarea reclamantelor s-a depus tardiv, ulterior vânzării, concluzia corectă ar fi fost imposibilitatea restituirii în natură a imobilului.
În drept s-a invocat dispozițiile art.304 pct.5, 8, 9 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, - - ALEȘD a invocat că doar ea a achitat taxa de timbru în apel, reclamantelor cu toate acestea li s-au acordat cheltuieli de judecată nejustificate. S-a amânat pronunțarea de 4 ori fără a se arăta motivul, aspect ce atrage nulitatea hotărârii, termenul în care se putea anula contractul era de 1 an.
Nu s-a pronunțat instanța asupra excepției prevăzute de art.297 Cod procedură civilă, a întabulării titlului de proprietate pe numele apelantelor, motiv de casare. Există autoritate de lucru judecat, greșit s-a reținut că au specificat pe conținutul contractului Legea nr.112/1995 deși, prin sentința civilă nr.364 din 12 aprilie 2000 Judecătoriei Aleșd au fost obligați să vândă în baza acesteia; art.9, hotărârea devenind astfel obligatorie anterior Legii nr.10/2001, contractul este subsecvent sentinței a cărei nulitate nu s-a solicitat, iar anularea acesteia este inadmisibilă.
Este tardivă acțiunea în anulare, conform art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, practica în materie fiind constantă în acest sens, au fost respectate condițiile legale pentru vânzare, nici-o parte neputând fi acuzată de rea credință. Prin sentința civilă nr.367/2007 a Judecătoriei Aleșd s-a obținut o rejudecare la Legea nr.10/2001, lucru inadmisibil, președintele instanței de fond a aprobat în apel propria soluție. Nu s-a analizat capătul 1 al cererii și s-a trecut direct la anularea contractului ce se putea face doar dacă exista certitudinea restituirii în natură, greșit s-a soluționat litigiul fără a se analiza fondul cauzei.
La 11.12.2001, s-a înscris în CF nr.459 Aleșd, dreptul de proprietate al lui, în 2003 reclamantele au obținut anularea dispoziției sale și a restituit în natură imobilul, nu s-a solicitat însă restituirea apartamentului, hotărârile referindu-se la imobilul din CF nr.459 nu a apartamentului din CF nr.4112 Aleșd. În cursul soluționării cererii de restituire în baza Legii nr.10/2001 de către Tribunalul Bihor, reclamantele au obținut anularea ofertei de donație, fără a se face o analiză atentă a colii CF. Aveau posibilitatea în acel litigiu să solicite anularea contractului de vânzare cumpărare, dar nu au solicitat decât după 4 ani după ieșirea din termen, iar, întabularea reclamantelor era imposibilă atâta timp cât apartamentul în litigiu face obiectul Legii nr.10/2001, aspecte necercetate de instanțe.
Nu au probat reclamantele cuantumul pretențiilor lor cu privire la chirie și face obiectul altui proces. Este criticabilă decizia prin care s-a respins cererea de chemare în garanție, întrucât, sumele încasate din vânzare, conform art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995 sunt constituite într-un fond extrabugetar la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice, astfel că, erau incidente dispozițiile art.60 Cod procedură civilă. În situația în care s-ar respinge recursul, ea ar fi obligată să restituie prețul, iar acest minister ar beneficia de o sumă necuvenită, astfel că, se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale a acestuia.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.5,8,9, art.312, art.260, art.147 și 166 Cod procedură civilă, art.45(5) din Legea nr.10/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații și au solicitat respingerea ambelor recursuri, arătând că problema timbrajului este a instanței, ei s-au conformat dispozițiilor acesteia, cheltuielile de judecată au fost justificate, nu este restricționat numărul amânărilor de pronunțare, s-a pronunțat instanța asupra excepției, sentința civilă nr.364/2000 nu are caracterul puterii de lucru judecat față de ei, acțiunea nu este tardivă întrucât actul de înstrăinare s-a încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, nu există motive de casare, reaua credință a apelantei este evidentă, neanunțând că a vândut din casă, au cerut prin notificare restituirea întregii case, nu se putea vinde nefiind proprietar vânzătorul asupra acesteia, chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este prematură, câtă vreme nu s-a dovedit că suma obținută prin vânzare a fost încasată de chemata în garanție.
Contractul de vânzare-cumpărare nu este anterior nașterii dreptului lor la restituire, s-a încălcat art.20 alin.4 din Legea nr.10/2001, întrucât s-a încheiat anterior soluționării notificării, s-a vândut ceea ce - - nu a avut.
Prin notele de ședință depuse la dosar, recurenta - - Aleșd, invocă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Aleșd ce a soluționat cauza în primă instanță întrucât, acțiunea s-a fondat pe Legea nr.10/2001, excepția autorității de lucru judecat.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.430 din 6 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor, schimbată în parte prin decizia civilă nr.530/A din 13 octombrie 2005 Curții de APEL ORADEA, în contradictoriu cu - - ALEȘD, s-a dispus anularea dispoziției nr.1/27 martie 2003 emisă de această societate și restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.459 Aleșd, nr.456/2, în favoarea intimatelor reclamante și, reținându-se că imobilul a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil de la antecesorii acestora, decizia de acceptate a donației și a ofertei de donație, fiind anulate prin sentința civilă nr.722 din 20.11.2003 a Judecătoriei Aleșd.
Deși - - ALEȘD a fost parte în litigiile susmenționate, nu a adus la cunoștința instanțelor faptul că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.25 din 16 mai 2001 înstrăinat din imobilul susmenționat, către recurenta, în baza Legii nr.112/1995, două camere cu o suprafață de 89,01.
Acest contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat în baza sentinței civile nr.364 din 12.04.2000, pronunțată de Judecătoria Aleșd, litigiu în care, intimații reclamanți, nu au avut calitatea de părți, astfel că, aceasta nu le este opozabilă și nici nu există motive ce să atragă incidența dispozițiilor art.1201 Cod civil privind autoritatea de lucru judecat.
Conform art.15 alin.1, lit."r" din Legea nr.146/1997, cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau alte persoane juridice în perioada 6.03.1945-22.12.1989, precum și cererile accesorii, incidente sunt scutite de la plata taxelor de timbru, ori, în speță, imobilul asupra căruia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat, face parte din această categorie, astfel că, acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru, orice discuții în acest sens fiind de prisos, astfel că, criticile aduse fiind nefondate.
Se reține faptul că, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare contestat ulterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 (14.02.2001-data intrării în vigoare, 16.05.2001-data încheierii contractului), dar anterior soluționării notificărilor formulate de succesorii foștilor proprietari tabulari ori, conform art.20 alin.4 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005, era interzisă vânzarea sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor de restituire. Termenul de 1 an pentru promovarea litigiilor, având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare, instituite de art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001 se referă doar la actele de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare acestui act normativ, deci, inaplicabil în speță, contractul fiind încheiat ulterior, astfel că, termenul este cel prevăzut de norma generală în materie Decretul Lege nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, respectiv pentru nulitatea relativă 3 ani de la încheiere și imprescriptibil pentru nulitățile absolute. Este cert că, fiind invocate motive de nulitate absolută, acțiunea nu putea fi calificată ca tardiv formulată, criticile aduse în acest sens fiind nefondate.
Recurenta, într-adevăr deținea o hotărâre judecătorească în baza căreia i s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, însă, conform dispozițiilor legale expuse mai sus, această hotărâre devenea operantă doar după soluționarea irevocabilă a procedurii instituită de Legea nr.10/2001, respectiv a notificării formulate de succesorii foștilor proprietari tabulari, ori, întrucât s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil, implicit și a apartamentului înstrăinat, cu aplicarea corectă a art.20 alin.4 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005 s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare, buna credință invocată de recurentă fiind răsturnată, criticile aduse fiind nefondate, neoperând în speță nici excepția autorității de lucru judecat invocată de - - ALEȘD, foștii proprietari nefiind părți în acest litigiu.
Referitor că instanța de apel a amânat pronunțarea deciziei de mai multe ori câte 7 zile, acest aspect s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, norma face referire doar la termenul ce nu poate depăși 7 zile și nu la interdicția de-a nu se amâna de mai multe ori pronunțarea cu câte 7 zile, practica instanțelor fiind constantă în acest sens, motivarea amânării pronunțării a fost în sensul nevoii de mai mult timp pentru a se delibera asupra apelului.
Cât privește nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de întabulare al dreptului reclamanților în cartea funciară asupra imobilului, acest aspect nu atrage aplicarea dispozițiilor art.297 Cod procedură civilă, instanța de apel procedând corect la schimbarea sentinței în acest sens, mai mult, se putea dispune chiar completarea hotărârii conform art.281/2 Cod procedură civilă la cererea părților. Faptul că inițial s-a invocat din oficiu o excepție, iar ulterior nu s-a mai arătat expres ce s-a întâmplat cu aceasta, raportat la considerentele deciziei în care s-a consemnat că se impune schimbarea sentinței, s-a pronunțat implicit în sensul respingerii, criticile fiind nefondate.
Dispoziția instanței, cuprinsă în sentința civilă nr.364/2000 a Judecătoriei Aleșd s-a pronunțat în baza Legii nr.112/1995, art.9, dar, conform art.3 alin.5 din nr.HG11/1997 în cazul în care pe rolul instanțelor judecătorești se află litigii referitoare la imobilele ce fac obiectul Legii nr.112/1005, procedura de vânzare către chiriaș era suspendată, până la soluționarea irevocabilă a cererilor respective, ori, în speță, nu era soluționată procedura administrativă, judiciară, mai mult, notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 nu era la rândul ei soluționată astfel că, vânzătorul chiar dacă exista hotărâre de obligare la vânzare, cunoștea, trebuia să cunoască la fel ca și cumpărătorul, că efectul acesteia era suspendat, vânzarea fiind efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale enunțate, fiind lovită de nulitate absolută, criticile fiind nefondate.
Modul în care au dispus instanțele rejudecarea cauzei în baza Legii nr.10/2001, nu poate fi repus în discuție în acest litigiu, cât privește judecătorul ce a pronunțat sentința civilă nr.430/2004 a Tribunalului Bihor, se constată că în apel a fost un alt judecător ce a pronunțat decizia civilă nr.530/2005 a Curții de APEL ORADEA, criticile fiind neavenite. Prin această hotărâre s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil în litigiu, situat în localitatea Aleșd,-, deci, implicit și asupra apartamentului ce s-a înstrăinat recurentei. Este irelevantă data la care au solicitat reclamantele constatarea nulității absolute în speță a contractului de vânzare-cumpărare, câtă vreme s-a încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 numai ara aplicabil termenul de 1 an instituit de art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001, ci cel instituit de Decretul Lege nr.167/1958 cum s-a expus mai sus.
Sigur că, urmare a dispoziției prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, a fost posibilă dispunerea întabulării reclamantelor asupra imobilului, fără a fi încălcate dispozițiile Legii nr.10/2001 sau alte dispoziții legale în materie, criticile fiind nefondate, la fel și excepția inadmisibilității invocată de - - ALEȘD.
Cât privește chiria la care a fost obligată recurenta - - ALEȘD, aceasta reieșea din adresa nr.53 din 12.01.2007 emisă, conform căreia pentru perioada 6.05.2004-30.05.2006 a încasat de la - SRL, 5.361,15 RON, ori, această sumă se datora proprietarului imobilului ce în perioada expusă, conform hotărârii irevocabile sunt intimatele reclamante și. Prin încasarea chiriei, deși nu mai era în proprietatea Statului Român imobilul, - - ALEȘD a încasat o plată nedatorată, îmbogățindu-se fără justă cauză. Acest capăt de cerere, a fost formulat de reclamante cu ocazia judecării cauzei în fond, prin completarea de acțiune -fila 38 dosar fond. Criticile aduse în sensul că nu ar face obiectul litigiului, că nu ar fi probată câtimea chiriei, sunt neavenite, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.998 Cod civil în sarcina recurentei.
Recurenta cumpărătoare, are dreptul, urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia a devenit proprietar, să solicite despăgubiri de la vânzător, reprezentând prejudiciul suferit constând atât din prețul actualizat conform indicilor de inflație, cât și a eventualelor îmbunătățiri aduse imobilului conform art.49 din Legea nr.10/2001. În speță însă, nu există un capăt de cerere în acest sens, astfel că, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, într-adevăr este prematur formulată, corect fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție, critica fiind neavenită, apărările intimatelor reclamante fiind justificate.
Ca urmare a tuturor considerentelor expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Referitor la excepția de necompetență materială a Judecătoriei Aleșd, se reține faptul că, Legea nr.10/2001 a instituit o competență specială de soluționare a unor cauze de către Tribunal în primă instanță, ori, în speță, obiectul cauzei -anularea contractului de vânzare-cumpărare, rectificare CF, nu fac parte din această categorie, astfel că, excepția apare ca neavenită.
Întrucât s-a reținut culpa procesuală a recurenților, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să le plătească intimatelor reclamante și 5000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenta pârâtă domiciliată în Aleșd,-, județul B și de către recurenta pârâtă - - ALEȘD,-, județul B, în contradictoriu cu intimatele reclamante și -ambele cu domiciliul ales în O, - -, nr.7,.I,.2.județul B și cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, strada -, nr.3. județul și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,-, sector 5,B, împotriva deciziei civile nr.1025/A/2007 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate și suma de 5000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:2.06.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:13.06.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Lazăr
