Anulare act. Decizia 925/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 925/R/2009
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Laura
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 4 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr- privind și pe pârâta intimată B, având ca obiect litigiu de muncă - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată a transmis prin fax la dosarul cauzei "Note explicative" comunicându-i-se reclamantului un exemplar și pentru a i se da posibilitatea să lectureze cuprinsul acestui înscris, este lăsată cauza la o strigare ulterioară.
La reluarea cauzei, reclamantul arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă reclamantului cuvântul în susținerea recursului pe care l-a declarat.
Reclamantul susține oral motivele de recurs expuse în scris solicitând admiterea lui așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare transport, sens în care depune la dosar un bon de benzină.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr- s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata B, și în consecință:
- s-a dispus anularea adeverinței nr. 4304/2006 privitoare la perioada 1.04.2001-26.09.2003;
- a fost obligată intimata B să elibereze contestatorului o adeverință care să ateste că pe perioada 1.04.2001-1.02.2003 contestatorul a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut de intimată și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv de spor pentru condiții nocive de muncă de 10% calculate la salariul realizat, iar pe perioada 1.02.2003-26.09.2003 contestatorul a beneficiat numai de sporul de vechime în procent de 25%,
- a fost obligată intimata să elibereze contestatorului o adeverință din care să rezulte că în anul 1996 contestatorul a prestat 58 ore suplimentare.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile contestatorului de anulare a adeverințelor nr. 4771/2006 și nr. 447/2007, de menținere a adeverinței nr. 4764/2006 sau de modificarea a acesteia în sensul schimbării condițiilor speciale de muncă cu grupa I de muncă și implicit de anulare a adeverinței nr. 447/2007, de obligare a intimatei B la eliberarea unei adeverințe cuprinzând sporul de vechime și de muncă grea de 10% pe perioada 1.01.1999 - 31.06.2000, respectiv sporul de muncă grea de 12% pe perioada 1.08.2000 - 1.09.2001; de eliberare a unei adeverințe cu orele suplimentare lucrate în grupa I de muncă, cu sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, cu sporul sistematic peste programul normal în cuantum de 25% din salarul tarifar pe perioada 1.03.1986 - 31.12.1996, conform programului de punere în funcțiune a utilajelor din cadrul secției și a deciziei nr. 266/26 martie 1986, cu vechimea de 3,8 ani rezultată din orele suplimentare efectuate după orele normale de program pentru punerea în funcțiune a utilajelor din secția, conform deciziei nr. 266/1986, activitate prestată în grupa I de muncă, cererea de obligare a intimatei să elibereze contestatorului o adeverință care să ateste că potrivit deciziei nr. 230/2006 contestatorul a fost numit în funcția de inginer principal cu un salariu de 5117 lei pe perioada 1.03.1991-1.05.1991, precum și cererea de reparare a prejudiciului cauzat.
A fost disjunsă cererea având ca obiect anularea adeverințelor nr. 177/19.01.2006 și nr. 5449/19.07.2006 eliberate de Casa județeană de Pensii B-N, anularea deciziei nr. 5306/21.02.2007 de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, respectiv alte pretenții decurgând din aceasta (despăgubiri pentru prejudiciul suferit, plată actualizată a pensiei restante) formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa județeană de Pensii B-N, cu sediul în B, bulevardul, nr. 22, județul B- și s-a dispus formarea unui nou dosar cu obiect contestație la decizia de pensionare (litigiu de asigurări sociale), în care părți vor fi contestatorul și intimata Casa județeană de Pensii B-N, cu termen de judecată la același complet, la data de 28 ianuarie 2009, orele 8,30, termen pentru care se vor cita ambele părți.
Noul dosar conține copia prezentei hotărâri, dosarele nr- și nr-, ambele ale Tribunalului Bistrița -N, precum și adresa către Tribunalul Cluj pentru a asigura participarea în cauză pentru termenul de judecată stabilit a 2 asistenți judiciari, în vederea legalei constituiri a completului de judecată.
A fost obligată intimata B să plătească cheltuieli de judecată parțiale în favoarea contestatorului în cuantum de 68,6 lei, reprezentând cotă parte din onorariul de avocat și cheltuieli de transport.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
În ceea ce privește litigiul de muncă, așa cum rezultă din contestația formulată, din răspunsurile și notele de ședință depuse la diferitele termene de judecată, contestatorul a solicitat inițial anularea adeverințelor nr. 4304/11.07.2006, nr. 4771/28.07.2006, ambele eliberate de
Ulterior, pe parcursul judecății, s-a contestat valabilitatea adeverinței nr. 447/2007 de anulare a adeverinței nr. 4764/2006, provenind tot de la intimata
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 18 iulie 2007 s-a solicitat obligarea intimatei B să elibereze o adeverință cuprinzând sporul de vechime, de muncă grea de 10% pe perioada 1.01.1999 - 31.06.2000, sporul de muncă grea de 12% pe perioada 1.08.2000 - 1.09.2001; o adeverință cuprinzând sporul sistematic peste programul normal în cuantum de 25% din salarul tarifar pe perioada 1.03.1986 - 31.12.1996, conform programului de punere în funcțiune a utilajelor din cadrul secției și a deciziei nr. 266/26 martie 1986; o adeverință cu vechimea de 3,8 ani rezultată din orele suplimentare efectuate după orele normale de program pentru punerea în funcțiune a utilajelor din secția, conform deciziei nr. 266/1986, activitate prestată în grupa I de muncă; o adeverință cu salariul de 5.117 lei ca inginer principal în perioada 1.03.1991 - 1.05.1991, conform deciziei nr. 230/5.04.1991.
Raportat la conținutul deciziei de casare, în care s-a reținut neefectuarea de instanța de fond de verificări în privința adeverințelor nr. 5449/2009, nr. 2811/2006, nr. 4395/2006, nr. 1028/2006, nr. 4305/2006, nr. 4764/2006 și nr. 177/2007, pretins contestate de recurent, instanța a pus în discuție acest aspect la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2009.
Conform poziției contestatorului, consemnată în încheierea de ședință din 15.01.2009, ceea ce se contestă sunt adeverințele nr. 4304 inițială din 11.07.2006 cu sporurile, adeverința nr. 4771 din 28.07.2006 privind acordarea sporului de noapte, nr. 447/2007 prin care se anulează adeverința nr. 4764/2006, nu și adeverințele indicate în decizia de casare a Curții de Apel Cluj care provin de la alte societăți respectiv: adeverințele nr. 2311/7.09.2006 emisă de societatea din T, nr. 4395/8.09.2006 emisă de, nr. 1028/2006 emisă de C, respectiv adeverința nr. 4305/11.07.2006 emisă de
Prin adeverința nr. 4305/11.07.2006 emisă de intimata B s-a recunoscut contestatorului o vechime în grupa I de muncă de 18 ani 6 luni și 9 zile, desfășurată în perioada 22.09.1982-1.04.2001. Această adeverință nu a fost contestată, fiind recunoscută de contestator că atestă realitatea, așa cum rezultă din poziția acestuia exprimată în cuprinsul notelor de ședință de la fila 203.
Adeverința nr. 2811/07.09.2006 este eliberată de CNCF "CFR" SA T - divizia linii. Aceasta atestă o perioadă lucrată de contestator în grupa I de muncă, anterior angajării sale la societatea intimată B, nefiind contestată în prezentul cadrul procesual, așa cum rezultă din ansamblul notelor depuse la dosar de contestator și din poziția acestuia exprimată la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2009.
Adeverința nr- provine de la 16 februarie C-N și atestă perioada lucrată de contestator în grupa I de muncă în anul 1976, anterior angajării sale la societatea intimată Nici această adeverință nu a fost contestată, împrejurare rezultată din poziția contestatorului exprimată oral și în scris pe tot parcursul judecării cauzei.
Adeverința nr. 4395/8.09.2006 emisă de Miniera - Exploatarea minieră cuprinde tot o perioadă lucrată de contestator în subteran, anterior angajării sale la Conținutul acestei adeverințe nu a fost contestat în prezentul cadrul procesual.
Adeverința nr. 4764/28.07.2006 emisă de intimata B ce atestă prestarea de contestator a unei activități în condiții speciale pe o durată de 2 ani 5 luni și 25 de zile în intervalul 1.04.2001 - 26.09.2003 a fost anulată de emitent prin adeverința nr. 447/23.01.2007.
Ca atare, sub aspectul litigiului de muncă, rămân de analizat adeverințele nr. 4304/11.07.2006, nr. 4771/28.07.2006, precum și adeverința nr. 447/2007, aceasta din urmă prin raportare la cuprinsul adeverinței nr. 4764/2006 al cărei conținut este acceptat de contestator.
În plus, constituie obiect al analizei și cererea contestatorului:
1. de eliberare a unei adeverințe cu orele suplimentare lucrate în grupa I de muncă;
2. de eliberare a unei adeverințe cu sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal (conform poziției exprimate în cuprinsul contestației inițiale;
3. de eliberare a unei adeverințe cuprinzând sporul de vechime, de muncă grea de 10% pe perioada 1.01.1999 - 31.06.2000, sporul de muncă grea de 12% pe perioada 1.08.2000 - 1.09.2001;
4. de eliberare a unei adeverințe cuprinzând sporul sistematic peste programul normal în cuantum de 25% din salarul tarifar pe perioada 1.03.1986 - 31.12.1996, conform programului de punere în funcțiune a utilajelor din cadrul secției și a deciziei nr. 266/26 martie 1986;
5. de eliberare a unei adeverințe cu vechimea de 3,8 ani rezultată din orele suplimentare efectuate după orele normale de program pentru punerea în funcțiune a utilajelor din secția, conform deciziei nr. 266/1986, activitate prestată în grupa I de muncă;
6. de eliberare a unei adeverințe cu salariul de 5.117 lei ca inginer principal în perioada 1.03.1991 - 1.05.1991, conform deciziei nr. 230/5.04.1991.
Prin adeverința nr. 4304/2006 al cărei conținut este contestat, se atestă faptul că în perioada 1.05.1991 - 26.09.2003 contestatorul, în calitate de inginer în cadrul secției, a beneficiat de sporuri de vechime, de muncă grea, pentru condiții nocive, altele, aplicate la salariul tarifar de încadrare.
Prin adeverința nr. 4771/2006, obiect al contestației formulate, se atestă faptul că în perioada 22.09.1982-26.09.2003 contestatorul a beneficiat de spor de noapte potrivit art. 72 din Legea nr. 57/1974, spor indicat în sumă și nu sub formă de număr de ore.
La data de 15 martie 2007 intimata Bae mis adeverința nr. 1766/2007 ce atestă sporurile de care a beneficiat contestatorul pe perioada 1.05.1991 - 1.04.2001. În partea finală a acestei adeverințe se face mențiunea că aceasta înlocuiește adeverința nr. 4304/2006 cu privire la sporurile aplicate la încadrare și adeverința cu privire la sporul acordat pentru orele lucrate în timpul nopții, adică adeverința nr. 4771/2006.
Adeverința nr. 1766/2007 nu a fost contestată în prezentul cadru procesual. Prin aceasta practic s-au revocat adeverințele nr. 4304/2006 și nr. 4771/2006 în ceea ce privește perioada 1.05.1991-1.04.2001, astfel că problema anulării acestor adeverințe referitor la perioada mai sus amintită (1.05.1991-1.04.2001) nu mai poate fi pusă, deoarece prin emiterea adeverinței nr. 1766/2007 necontestate adeverințele a căror anulare s-a solicitat nu mai există.
Cererea de anulare a adeverințelor nr. 4304/2006 și nr. 4771/2006 se poate examina numai pentru perioada 22.09.1982-1.05.1991, respectiv 1.04.2001-26.09.2003 în ce privește adeverința nr. 4771/2006 și numai pentru perioada 1.04.2001-26.09.2003 în ce privește adeverința nr. 4304/2006.
Sub acest aspect, privitor la adeverința nr. 4304/2006, s-a reținut faptul că începând cu data de 22.09.1982 contestatorul a fost angajatul fostei B, conform contractului individual de muncă nr. 14509/1982 până la data de 1.05.1991 când devine angajatul intimatei B, desprinsă din fosta.
La data de 1.05.1991 contestatorul este angajat al intimatei pe postul de inginer în cadrul atelierului, conform contractului individual de muncă nr. 1240/1991, beneficiind de la încadrare și până la 1.06.1993, potrivit contractului acceptat de contestator, de un spor de vechime de 6%, spor de condiții grele de 7% și de suma de 200 lei spor pentru condiții nocive.
Din 1.06.1993 și până la 1.07.1996 contestatorul a beneficiat de spor de vechime de 15% și spor de condiții grele de 10%, conform contractelor individuale de muncă semnate de contestator. Pe perioada 1.06.1993-31.05.1994 contestatorul a beneficiat și de 8 zile spor pentru condiții grele.
Prin decizia nr-, contestatorul este angajat ca șef de atelier în cadrul sectorului începând din 1.01.1996 cu un spor de vechime de 15% și un spor pentru condiții grele de 10%.
Din 1.07.1996 și până la 1.07.1998 contestatorul, în calitate de șef atelier în cadrul sectorului, a beneficiat de 15% spor de vechime, 10% spor condiții grele și 10% alte sporuri, așa cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar, necontestat în cauză.
În perioada 1.07.1998-15.06.2000 contestatorul beneficiază conform contractului individual de muncă necontestat de un spor de vechime de 20% și un spor pentru condiții grele de muncă de 5%.
Începând cu 15.06.2000 și până la 1.09.2000 contestatorul beneficiază, conform deciziei nr. 569/19.06.2000, de un spor de vechime de 20%, un spor de condiții grele de 8% și un spor pentru condiții nocive de 7%, în condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă pentru activitatea de tehnolog normare lansare, tarifare și tehnologie piese forjate desfășurată conform fișei postului.
Din 1.09.2000 și până la 1.02.2003 contestatorul beneficiază potrivit actului adițional la contractul de muncă de spor de vechime de 20%, spor pentru condiții grele de muncă de 10% și de spor pentru condiții nocive de muncă în procent de 10%.
Din 1.02.2003 și până la încetarea raporturilor de muncă la data de 26.09.2003 contestatorul a beneficiat de un spor de vechime de 25%, conform actului adițional la contractul de muncă.
Raportat la cuprinsul tuturor actelor mai sus amintite, necontestate de vreuna dintre părți, rezultă faptul că pe perioada 1.04.2001-26.09.2003 (pe care poate fi analizată adeverința nr. 4304/2006, datorită necontestării adeverinței nr. 1766/2007 emisă pe parcursul judecății, care privește perioada 1.05.1991-1.04.2001) adeverința nr. 4304/2006 este într-adevăr greșită.
Aceasta deoarece, așa cum rezultă din actele adiționale la contractul individual de muncă, acceptate de ambele părți prin semnătură, începând din 1.09.2000 și până la 1.02.2003, contestatorul a beneficiat de un spor de 10% pentru condiții grele de muncă și de 10% pentru condiții nocive de muncă, iar între 1.02.2003-26.09.2003 a beneficiat numai de spor de vechime de 25%, în toată această perioadă contestatorul desfășurând activitate de tehnolog normare lansare, tarifare și tehnologie piese forjate, conform fișei postului.
La dosarul cauzei nu s-a depus de vreuna dintre părți vreun alt document care să ateste o altă situație a sporurilor, astfel că s-a impus anularea adeverinței nr. 4304/2006 privitoare la perioada 1.04.2001-26.09.2003 și obligarea intimatei B să elibereze contestatorului o adeverință care să ateste că pe perioada 1.04.2001-1.02.2003 contestatorul a beneficiat pe lângă sporul de vechime recunoscut de intimată și de spor de condiții grele de muncă în procent de 10%, respectiv de spor pentru condiții nocive de muncă de 10% calculate la salariul realizat, iar pe perioada 1.02.2003-26.09.2003 contestatorul a beneficiat numai de sporul de vechime în procent de 25%.
Existența sporului pentru muncă grea în procent de 10% este recunoscut și de intimată prin notele depuse la dosar, în cuprinsul cărora, la pct. 1 lit. c se atestă negocierea sporului pentru muncă grea în procent de 10%.
Nu poate fi reținută apărarea intimatei formulată în cuprinsul întâmpinării în sensul că din 1.09.2001 sporurile s-au inclus în salariul tarifar, cu excepția sporului de vechime. Aceasta întrucât, din simpla comparație a salariului tarifar din luna august 2001 cu salariul tarifar din luna septembrie 2001, nu rezultă o creștere a salariului tarifar în luna septembrie 2001 cu un 20% de care beneficia contestatorul (spor condiții grele de 10% și spor condiții nocive 10%).
Așa cum rezultă din statele de plată, în luna august 2001 salariul tarifar al contestatorului era de 11.250 lei, în timp ce în lunile septembrie și octombrie 2001 salariul tarifar este de 12560 lei, adică mai mare cu 1310 lei decât în luna august, ceea ce nu reprezintă o majorare cu 20% cât ar reprezenta sporurile pentru condiții grele și nocive.
Salariul tarifar al contestatorului crește în noiembrie 2001 la 14130 lei, fără însă ca această creștere să reprezinte 20% din salariul tarifar aferent lunii octombrie 2001, pentru a se putea reține includerea sporurilor de condiții grele și condiții nocive în salariul tarifar.
Așa cum rezultă din carnetul de muncă, modificarea salariului tarifar se datorează indexărilor salariale și nicidecum includerii anumitor sporuri.
În condițiile în care, potrivit actelor adiționale mai sus amintite, s-au stabilit salariul, respectiv s-au negociat sporurile în procentele indicate în cuprinsul acestora, contestatorul nu poate beneficia de spor în alt cuantum decât cel stabilit și acceptat prin semnarea actului.
Din acest punct de vedere, al acceptării cuantumului negociat al sporurilor, este neîntemeiată cererea contestatorului de la fila 672 din dosarul de fond de obligare a intimatei la eliberarea unei adeverințe cuprinzând sporul de muncă grea de 12% pe perioada 1.08.2000 - 1.09.2001 (acesta fiind conform negocierii de 8% pe perioada 15.06.2000 - 1.09.2000 și de 10% pe perioada 1.09.2000-1.02.2003), respectiv sporul de muncă grea de 10% pe perioada 1.01.1999 - 31.06.2000 (acesta fiind conform negocierii părților de 5%).
În ceea ce privește cererea de eliberare a unei adeverințe cuprinzând sporul de vechime pe perioada 1.01.1999 - 31.06.2000, formulată prin notele de la fila 672 dosar fond, tribunalul considerat-o neîntemeiată, deoarece, așa cum rezultă din adeverința nr. 1766/2007, pe perioada 1.01.1999 - 31.06.2000 sporul de vechime de 20% negociat de părți conform contractului individual de muncă din 1.07.1998, deciziei nr. 569/2000 și actului adițional din 1.09.2000, a fost menționat în cuprinsul adeverinței (printr-un simplu calcul matematic rezultă că sumele trecute în coloana 3 la fila 186 dosar fond reprezintă un procent de 20% din salariul realizat trecut în coloana 2).
Referitor la adeverința nr. 4771/2006 contestată în prezentul litigiu s-a reținut că, parțial, pe perioada 1.05.1991-1.04.2001, aceasta a fost revocată prin adeverința nr. 1766/2007 necontestată de contestator.
Pentru perioada 22.09.1982 - 1.04.2001, respectiv 1.04.2001-26.09.2003 nu se impune acordarea sporului de noapte, întrucât până în anul 1986 la dosarul cauzei nu s-a depus niciun document sau vreo altă dovadă care să ateste faptul că de la data angajării și până în anul 1986 contestatorul a prestat ore de noapte și a fost remunerat pentru acestea.
Din 1986 și până la încetarea raporturilor de muncă, din examinarea pontajelor depuse la dosar (vol. II și III dosar nr-) a rezultat că s-au prestat ore de noapte de contestator în următoarele perioade: 48 ore în luna august 1986, 48 ore în septembrie 1986, 64 ore în ianuarie 1989, 80 ore în februarie 1989, 88 ore în martie 1989, 16 ore în aprilie 1989, 72 ore în iunie 1989, 88 ore în august 1989, 48 ore în decembrie 1989, 40 ore în octombrie 1994, 40 ore în noiembrie 1994 și 40 ore în aprilie 1995.
În restul lunilor din intervalul examinat, mai sus amintit, nu există vreo dovadă că s-au prestat ore de noapte de contestator, pontajele întocmite neconținând vreo mențiune în acest sens.
Conform art. 72 din Legea nr. 57/1974, în vigoare până la data de 8 martie 1991, când s-a abrogat prin anexa 1 la Legea nr. 14/1991 (intrată în vigoare în 30 de zile de la publicarea în Monitorul oficial, conform art. 11), sporul pentru munca în timpul nopții era acordat numai dacă timpul lucrat noaptea reprezenta cel puțin J din programul de lucru. Desigur, procentul de J din timpul de lucru se raportează la numărul de ore lucrate lunar. Din cuprinsul pontajelor în care se menționează prestarea muncii în timpul nopții rezultă că în niciuna din lunile în care contestatorul a prestat activitate în timpul nopții, munca lucrată noaptea nu a fost de cel puțin J din totalul orelor lucrate lunar, astfel că sporul pentru munca de noapte nu putea fi acordat în baza art. 72 din Legea nr. 54/1974.
Prin art. 1 alin. 5 din Legea nr. 14/1991 s-a prevăzut dreptul la luarea în calcul a sporurilor la salariul de bază pentru stabilirea drepturilor care se determină în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege, sintagma "lege" trebuind a fi înțeleasă în sensul ei general, acela de orice act normativ ce stabilește dreptul la sporuri.
Odată cu Legea salarizării nr. 14/1991, stabilirea salariilor se realiza pe baza negocierii, prin contractul individual de muncă.
Din niciun contract individual de muncă încheiat de contestator, act adițional sau decizie a conducătorului unității nu rezultă că s-a negociat plata vreunui spor pentru orele suplimentare.
De asemenea, din statele de plată depuse la dosar nu rezultă plata vreunor ore suplimentare.
Adeverința nr. 1766/2007 ce înlocuiește adeverința nr. 4771/2006 privește numai perioada 1.05.1991-1.04.2001, ceea ce înseamnă că înlocuirea adeverinței nu s-a realizat în totalitate, aceasta rămânând pe perioada 22.09.1982 - 1.05.1991, respectiv 1.04.2001-26.09.2003.
Reținând însă faptul că, așa cum s-a justificat mai sus, în baza Legii nr. 57/1974 sporul pentru munca de noapte nu putea fi acordat contestatorului (care nu a prestat activitate în timpul nopții cel puțin J din programul de lucru), iar din anul 1991 nu s-a prevăzut în contractele individuale de muncă, în actele adiționale sau deciziile conducerii unității acordarea vreunui spor pentru munca de noapte, deși contractul individual de muncă cuprinde o asemenea rubrică "spor pentru lucru de noapte", anularea adeverinței nr. 4771/2006 nu putut fi dispusă, întrucât prin anularea ei s-ar agrava situația contestatorului în propria contestație, în condițiile în care intimata B nu a emis vreo altă adeverință pentru perioadele 22.09.1982 - 1.05.1991, respectiv 1.04.2001-26.09.2003, necuprinse în adeverința nr. 1766/2007.
Referitor la adeverința nr. 4764/2006 tribunalul a reținut faptul că aceasta a fost anulată prin adeverința nr. 447/2007.
Soluția anulării este corectă, deoarece adeverința nr. 4764/2006 contravine dispozițiilor Legii nr. 226/2006.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, începând din 1.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1 la lege.
Locurile de muncă sunt, conform alin. 2 al art. 1, cele din unitățile prevăzute în anexa 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, conform nr.HG 1025/2003.
Din cuprinsul anexei 2 se poate constata faptul că societatea intimată Bao bținut avizul pentru încadrare în condiții speciale numai pentru activitatea din turnătorie indicată la pct. 24 din anexa 1, nu și pentru activitatea de forjare indicată la pct. 26 din anexa 1.
Ca atare, raportat la dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 226/2001, la cuprinsul poziției 20 din anexa 2, în mod corect s-a revenit asupra adeverinței nr. 4764/2006, reținându-se că activitatea prestată de contestator nu se încadrează în condițiile de muncă speciale.
Activitatea prestată de contestator până la data de 1.04.2001, conform adeverinței nr. 4305/2006 necontestată, ea s-a încadrat în grupa I de muncă.
Ulterior acestei date, în perioada 1.04.2001-26.09.2003, când au încetat raporturile de muncă, munca prestată de contestator nu poate fi încadrată în condiții speciale, întrucât potrivit Legii nr. 226/2006, cu începere din 1 aprilie 2001 activitatea din sectorul prestată până la vânzarea activului în iulie 2003, nu a fost considerată ca desfășurată în condiții speciale.
Pe de altă parte, în dosarul nr. 4189/2003 al Tribunalului Bistrița -N în care s-a contestat decizia de concediere, contestatorul a recunoscut prin notele depuse faptul că din 1 iunie 2000 fost transferat de la sectorul Mecanico-Energetic la compartimentul pe postul de proiectant -uri și tehnolog piese forjate, normare, lansare, tarifare piese forjate, desfășurând practic activitate de proiectare ce nu se încadrează în grupa I de muncă sau în condiții speciale.
Așa cum s-a reținut și prin sentința civilă nr. 18/F/2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr. 4189/2003, în baza fișei postului și a deciziei nr. 569/2000, începând din 15 iunie 2000 și până la momentul concedierii sale, contestatorul și-a desfășurat activitatea în cadrul atelierului de proiectare sectoare calde și nu efectiv în secția.
Ca atare, activitatea contestatorului nu poate fi considerată ca prestată în condiții speciale, neregăsindu-se în lista activităților indicate în cuprinsul anexei 1 din Legea nr. 226/2006.
însă prezentului cadru procesual examinarea obligației conducerii B și a președintelui sindicatului de a declanșa procedura de încadrare a fostelor locuri de muncă în grupa I în locuri de muncă în condiții speciale și în ceea ce privește secția, așa cum s-a realizat pentru secția.
În aceste condiții, s- constatat că adeverința nr. 4764/2006 contravine Legii nr. 226/2006, astfel că în mod corect s-a revenit asupra acesteia, cererea contestatorului de menținere a adeverinței nr. 4764/2006 ori de modificare a acesteia în sensul schimbării condițiilor speciale de muncă cu grupa I de muncă și implicit de anulare a adeverinței nr. 447/2007 nu poate fi soluționată favorabil, urmând a fi respinsă.
Cu privire la celelalte cereri formulate de contestator prin notele de la fila 672 dosar fond, s-au reținut punctual următoarele:
1. Cererile de eliberare a unei adeverințe cu orele suplimentare lucrate în grupa I de muncă, cu sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, cu sporul sistematic peste programul normal în cuantum de 25% din salarul tarifar pe perioada 1.03.1986 - 31.12.1996, conform programului de punere în funcțiune a utilajelor din cadrul secției și a deciziei nr. 266/26 martie 1986, respectiv cu vechimea de 3,8 ani rezultată din orele suplimentare efectuate după orele normale de program pentru punerea în funcțiune a utilajelor din secția, conform deciziei nr. 266/1986, activitate prestată în grupa I de muncă nu sunt întemeiate.
Din cuprinsul adeverinței nr. 511/2007 emisă în cursul judecării cauzei, rezultă orele suplimentare prestate de contestator în perioada 1986-2003.
Este fără îndoială că atâta timp cât prin adeverința nr. 4305/2006, necontestată de contestator, s-a recunoscut munca prestată în perioada 22.09.1982-1.04.2001 ca fiind desfășurată în grupa I de muncă, sporurile pentru orele suplimentare aferente acestei perioade atestă munca desfășurată peste programul normal de lucru în grupa I de muncă.
Pentru anii 1982-1986 nu există la dosarul cauzei vreo dovadă a faptului că s-a prestat de contestator muncă peste programul normal de lucru.
Pe perioada 1986 și până la încetarea raporturilor de muncă, din cuprinsul pontajelor depuse la dosar, care au stat și la baza adeverinței nr. 511/2007 rezultă că s-a prestat de contestator orele suplimentare în numărul indicat în adeverința amintită, exceptând anul 1996 unde s-a strecurat o eroare de calcul, în sensul că s-au menționat a fi prestate 48 de ore, în timp ce din pontaje rezultă prestate un număr de 58 de ore (8 ore în luna ianuarie, 16 ore în februarie, 8 ore în martie, 8 ore în mai, 10 ore în iunie și 8 ore în iulie 1996.
Raportat la pontajele întocmite în anul 1996 poate fi obligată intimata B să elibereze contestatorului o adeverință din care să rezulte că în anul 1996 contestatorul a prestat 58 ore suplimentare și nu 48 de ore așa cum greșit s-a menționat în adeverința nr. 511/2007.
Din cuprinsul deciziei nr. 266/1986 nu rezultă decât sarcinile ce trebuiau îndeplinite de contestator, fără a se preciza însă că activitatea se realizează peste programul normal de lucru.
În afara pontajelor depuse la dosar nu există vreo altă dovadă a prestării de muncă peste programul normal efectuată pentru punerea în funcțiune a utilajelor din secția.
Foile de prezență colectivă depuse de contestator, aferente lunilor martie și aprilie 1986 nu dovedesc prestarea unei activități suplimentare desfășurată în scopul indicat de contestator.
Pe de altă parte, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, înregistrat la B-N sub nr. 34/6/11.02.2003, art. 20, personalul care prin natura muncii lucrează sistematic peste programul de lucru și aceste ore nu pot fi evidențiate în pontaje datorită naturii muncii prestate, primește în funcție de timpul prestat în medie pe lună un spor la salariu în cuantum de minim 15% din salariul tarifar negociat prin contractul individual de muncă.
Din cuprinsul statelor de plată depuse la dosar nu rezultă plata unui asemenea spor în beneficiu contestatorului, ceea ce denotă faptul că acesta nu a prestat muncă în mod sistematic peste programul de lucru.
2. Cererea de obligare a intimatei la eliberarea unei adeverințe cuprinzând sporul de vechime, de muncă grea de 10% pe perioada 1.01.1999 - 31.06.2000, sporul de muncă grea de 12% pe perioada 1.08.2000 - 1.09.2001 nu a fost considerată întemeiată, așa cum s-a arătat atunci când s-a examinat adeverința nr. 4304/2006.
În condițiile în care, potrivit contractelor individuale de muncă, a actelor adiționale s-a stabilit salariul, respectiv s-au negociat sporurile în procentele indicate în cuprinsul acestora, contestatorul nu poate beneficia de spor în alt cuantum decât cel stabilit și acceptat prin semnarea actului.
Conform contractelor individuale de muncă, a actelor adiționale, sporul pentru condiții grele de muncă a fost conform negocierii de 8% pe perioada 15.06.2000 - 1.09.2000 și de 10% pe perioada 1.09.2000-1.02.2003, respectiv de 5% pe perioada 1.07.1998 - 15.06.2000.
Sporul de vechime pe perioada 1.01.1999 - 31.06.2000 de 20% negociat de părți conform contractului individual de muncă din 1.07.1998, deciziei nr. 569/2000 și actului adițional din 1.09.2000, a fost menționat în cuprinsul adeverinței nr. 1766/2007.
3. Cererea de eliberare a unei adeverințe cu salariul de 5.117 lei ca inginer principal în perioada 1.03.1991 - 1.05.1991, conform deciziei nr. 230/5.04.1991 a fost considerată neîntemeiată.
Potrivit deciziei nr. 230/5.04.1991 emisă de consiliul de administrație al intimatei B, începând din data de 1 martie 1991 (dată la care s-a desprins intimata din fosta B) contestatorul a fost numit în funcția de inginer principal cu un salariu de 5117 lei.
Din examinarea carnetului de muncă s- constatat că această decizie nu a fost operată de intimată.
Totodată, din cuprinsul statelor de plată întocmite pe perioada martie-mai 1991 nu a rezultat că s-ar fi încasat de contestator salariul de 5117 lei stabilit prin decizia invocată, astfel că un asemenea salariu nefiind plătit nu poate fi eliberată nici adeverința care să ateste că în perioada 1.03.1991-1.05.2001 activitatea prestată de contestator a fost aceea de inginer principal, neexistând nicio dovadă în acest sens.
Întrucât în cauză nu s-a putut reține cauzarea de intimată a vreunui prejudiciu în dauna contestatorului, s-a impus respingerea ca neîntemeiată a cererii în reparație formulată în acest sens.
Celelalte considerente din cuprinsul sentinței vizează litigiul de asigurări sociale care nu face obiectul recursului declarat de reclamant, astfel încât menționarea acestora se omite.
Prin recursul promovat de reclamant împotriva acestei sentințe, s- solicitat modificarea, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul invocat în esență următoarele:
Instanța, cu ocazia rejudecării, nu s- conformat celor statuate prin decizia de casare.
Nu s-a dat curs cererii reclamantului de a se solicita fostei angajatoare SC SA B să depună o copie xerox integrală CCM la nivel de unitate pentru perioada 1998 - 1999 și 2001-2003.
Recurentul învederat pe larg aspecte vizând atribuțiile sale de serviciu, în baza cărora activitatea prestă de el se încadrează în grupa I de muncă - a desfășurat activitate în Secția, fiind singurul inginer cu specializarea " ".
Instanța omis să ia în considerare concluziile expertizei efectuate în cauză, deși aceasta luat în considerare întreg materialul probator, iar pârâta nu a formulat obiecțiuni.
Recurentul făcut o serie de referiri la contractul de vânzare-cumpărare încheiat de SC SA, având ca obiect activul din cadrul societății, subliniind că - istica nu făcut obiectul acestei tranzacții.
În continuarea motivelor de recurs, reclamantul a făcut o comparație între fișa postului angajatei și fișa postului său și o paralelă între calificativele obținute de această angajată și cele obținute de el în anul 2002.
Sentința este nelegală, pentru că, prima instanță nu ținut seama de perioadele în care i s-au eliberat documente greșite privitoare la condițiile de muncă și la cuantumul sporului de muncă grea și pentru condiții nocive, în realitate, perioada fiind 1.04.2001 - 26.09.2003.
În perioada 5.10.2001 - 26.09.2003 postul ocupat de recurent era acela de proiectant -uri și tehnologie piese forjate și nu acela de tehnolog normare, lansare, tarifare și tehnologie piese forjate, cum greșit a reținut instanța și cum greșit menționează adeverința nr. 4764/2006.
Instanța nu ținut seama de prev. art. 206 din CCM.
Nu există nici un act adițional la contractul său de muncă, în baza căruia recurentul să piardă grupa I de muncă.
În ce privește adeverința nr. 4771/28.07.2006, instanța de fond trebuia să impună angajatorului refacerea sa conform Ordonanței nr. 687/2006, în sensul că, sporul de noapte trebuia exprimat în procente și nu în sumă.
În fine, recurentul critică nelegala respingere de către instanța de fond a probei cu martori și a cererii de obligare pârâtei să depună la dosar CCM la nivel de unitate pe anii 2001 - 2004.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Cu ocazia rejudecării litigiului pe fond, instanța de rejudecare ținut seama de cele stabilite prin decizia nr. 1670/R/2008 Curții de Apel, supunând analizei detaliate și punctuale toate adeverințele emise de SC SA B, contestate de reclamant.
Critica recurentului vizând menținerea adeverinței nr. 4771/2006 nu este fondată. În mod corect, instanța de rejudecare a reținut că, prin adeverința nr. 1776/2007 se atestă sporurile de care beneficiat contestatorul în perioada 1 mai 1991 - 1.04.2001, inclusiv și sporul de noapte atestat inițial prin adeverința nr. 4771/2006.
Corect s- reținut că, adeverința nr. 1776/2007 a revocat-o pe cea cu nr. 4771/2006, cu privire la sporul de noapte pe perioada 1 mai 1991 - 1.04.2001, iar pentru perioada 1.04.2001 - 26.09.2003 acordarea sporului de noapte nu se impune, neexistând dovezi care să ateste desfășurarea activității pe timpul nopții.
Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză au fost valorificate în măsura în care s-au coroborat cu celelalte probe administrate, sens în care adeverința nr. 4304/2006 a fost anulată, iar fosta angajatoare fost obligată să emită adeverință care să ateste că în perioada 1.04.2001 - 1.02.2003 contestatorul beneficiat și de spor de condiții grele de muncă și spor pentru condiții nocive.
Valorificarea concluziilor raportului de expertiză s- concretizat și în obligarea angajatoarei să elibereze adeverință care să ateste orele suplimentare lucrate de reclamant.
În ce privește declarațiile de martori solicitate de reclamant, acestea au fost apreciate ca nepertinente, pretențiile formulate în cuprinsul acțiunii fiind susceptibile de a fi dovedite prin înscrisuri emise de unitatea angajatoare și expertiza care fost efectuată cu ocazia primei judecări cauzei.
Obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC SA, precum și comparația între fișa postului recurentului și cea a angajatei, nu au nicio legătură cu pretențiile deduse judecății, astfel încât motivele întemeiate pe aceste susțineri vor fi înlăturate.
Valabilitatea și veridicitatea unor adeverințe de serviciu nu poate fi combătută prin invocarea unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect o parte din activele unității angajatoare și nici prin invocarea comparativă a fișei postului și evaluarea unui alt angajat.
Critica vizând obligarea pârâtei să elibereze adeverință care să ateste sporul de noapte exprimat în procente și nu în sumă nu este fondată, procentul acordat pentru acest tip de activitate fiind stabilit în baza CCM și concretizat în suma stabilită prin aplicarea procentului la salariul de bază.
Întrucât prin hotărârea primei instanțe au fost analizate separat și punctual toate adeverințele ce formează obiectul contestației, indicându-se pentru fiecare dintre ele temeiurile ce justifică înlăturarea sau menținerea lor, pe baza întregului material probator administrat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 4 din 21 ianuarie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red. MV dact. GC
2 ex/16.04.2009
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja, Laura
