Anulare act. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 94
Sedința publică din 8 februarie 2010
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurginca
GREFIER:
La ordine fiind pronunțarea privind recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.716/A/20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate in Încheierea de ședința din 25 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata succesiv la data de 1 februarie 2010, respectiv la data de 8 februarie 2010.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 10055/2003 la data de 02.09.2003, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună constatarea nulității certificatelor de moștenitor nr. 53/3 mai 2000, eliberat în dosarul succesoral nr. 61/200 al defunctului de BNP " ", nr. 55/3 mai 2000 eliberat în dosarul succesoral nr. 63/2000 al defunctului de BNP " " și nr. 56/3 mai 2000 eliberat în dosarul succesoral nr. 64/2000 al defunctului de BNP " ".
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâta s-a prezentat la BNP " " T fără a indica și fără a depune la dosarul succesoral actele de stare civilă din care să rezulte raporturile de rudenie dintre pârâtă și defuncți, mai mult actele de stare civilă prezentate notarului nu au respectat condițiile prevăzute de art. 162 din Legea nr. 105/1992, iar înscrisurile prezentate de către pârâtă în fața notarului se referă la numele unor persoane care nu corespund cu numele antecesorilor pârâtei.
Reclamanții au învederat că au aflat de existența certificatelor de moștenitor în primăvara anului 2001, când pârâta le-a folosit într-un proces civil, fără a depune acte de stare civilă, iar ulterior au aflat că asemenea acte nu există în dosarele succesorale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 162 din Legea nr. 105/1992, art. 77 din Legea nr. 36/1995 și art. 18 din nr. 31/1954.
În considerentele întâmpinării, pârâta a arătat că certificatele de moștenitor au fost întocmite potrivit cerințelor legale, în temeiul unor acte de stare civilă valabile, eliberate de autoritățile competente ale țării unde au trăit și unde au decedat defuncții. A precizat că defuncții,; și sunt frații mamei pârâtei, pe nume ( căsătorită ), în prezent decedată.
Pârâta a menționat ca cerință legală prevăzută de Legea nr. 105/1992, cu privire la supralegalizarea actelor emise de o autoritate străină, nu este solicitată sub sancțiunea nulității absolute, considerând acțiunea reclamanților ca fiind inadmisibilă. A invocat, totodată, excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților precum și excepția lipsei de interes.
Prin sentința civilă nr.2190/23.02.2005 pronunțată în dosar nr.1005/2003 al Judecătoriei Timișoara, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și s-a respins cererea formulată.
Apelul împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 1326/31 mai 2005.
Reclamanții au formulat recurs împotriva deciziei civile nr.1326/2005 iar prin decizia civilă nr. 4003/05.12.2005 s-a admis recursul declarat de către reclamanții, și, s-a casat în totalitate decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, apreciindu-se că reclamanții dovedesc interes și calitate procesuală activă.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 4169/18.04.2006 s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților; inadmisibilității acțiunii; autorității de lucru judecat și lipsei de interes a reclamanților și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și.
Și această hotărâre a fost atacată cu apel, apoi cu recurs iar prin decizia civilă nr. 928/27.09.2007 s-a admis recursul declarat și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, considerându-se că în cauză este necesară administrarea de probe noi.
Prin sentința civilă nr.4512/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta.
S-a constatat nulitatea absolută a certificatelor de calitate de moștenitor nr.53/03.05.2000 eliberat în dosar succesoral nr.61/2000 al BNP -T, nr.55 /03.05.2000 eliberat în dosar succesoral nr.63/2000 al BNP -T și nr.56/03.05.2000 eliberat în dosar succesoral nr.64/2000 al BNP -
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții manifestă interes în exercitarea acțiunii de față, întrucât certificatele de moștenitor au stat la baza anulării contractelor lor de vânzare-cumpărare, iar potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, "cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii". Ca urmare reclamanții au atât interes, cât și calitate procesuală activă în exercitarea acțiunii, cu atât mai mult cu cât, nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, s-a reținut că aceasta nu poate opera în lipsa îndeplinirii triplei identități: părți, obiect, cauză, or, în cazul de față, această condiție nu este îndeplinită, întrucât decizia nr.410/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARAa fost pronunțată într-un litigiu purtat între aceleași părți, însă având obiect și cauză diferite.
S-a apreciat că în decizia nr.3829/2003 a Curtii Supreme de Justitie, nu a fost pusă în discuție calitatea de moștenitor a pârâtei, instanțele apreciind că pârâta are calitate procesuală activă în raport de obiectul acțiunii, respectiv, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, nulitate ce putea fi invocată de către oricine ar fi avut interes.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a admis acțiunea, având în vedere următoarele considerente:
În dosarul succesoral nr.61/2000 al BNP, privind pe defunctul, a fost emis certificatul de calitate de mostenitor nr.53/03.05.2000, in dosar nr.63/2000 al BNP privind pe defunctul a fost emis certificatul de calitate de mostenitor nr.55/03.05.2000, iar în dosar succesoral nr.64/2000 al aceluiași BNP, cu referire la defunctul, a fost emis certificatul de calitate de moștenitor nr.56/03.05.2000, toate cele trei certificate stabilind în favoarea pârâtei calitatea de moștenitor, în calitate de nepoată de soră.
Întrucât nulitatea este sancțiunea care intervine pentru nerespectarea cerințelor imperative ale legii la momentul încheierii actului juridic, cu consecința desființării actului în tot sau în parte, instanța este obligată, având în vedere obiectul acțiunii să analizeze motivele de nulitate existente la momentul încheierii actului contestat, nefiind relevant faptul că, ulterior emiterii certificatelor de calitate de moștenitor, au mai fost depuse acte de stare civilă din partea pârâtei. La baza emiterii certificatelor de calitate de moștenitor au stat, așa cum reiese din conținutul dosarelor succesorale, traduceri legalizate din limba spaniola a unor adeverințe emise de către ofițeri ai stării civile din și copii ale certificatului de naștere și de căsătorie ale pârâtei, acte din conținutul cărora nu rezultă legătura de rudenie dintre pârâtă și defuncți, notarul procedând la eliberarea certificatelor fără respectarea dispozițiilor art.77 din Legea nr. 36/1995 și ale art.654-658 Cod civil. Pârâta, la data decesului defunctului, in anul 1930, nu avea capacitate succesorală, aceasta fiind născută ulterior, nefăcându-se, în aceste condiții, dovada faptului că antecesorii pârâtei îndeplineau condițiile pentru a-l moșteni pe defunctul, că au acceptat moștenirea după acesta și că pârâta, la rândul său, îndeplinea condițiile pentru a-i moșteni pe antecesorii săi și că a acceptat succesiunea după aceștia.
Astfel, apreciind că notarul a procedat la eliberarea certificatelor de calitate de moștenitor fără respectarea cerințelor legale, instanța de fond a considerat întemeiată acțiunea, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.654-658 Cod civil, dispoziții legale imperative, ce atrag nulitatea absolută a certificatelor de calitate de moștenitor nr.53/03.05.2000 eliberat în dosar succesoral nr.61/2000 al BNP, nr.55 /03.05.2000 eliberat în dosar succesoral nr.63/2000 al BNP și nr.56/03.05.2000 eliberat în dosar succesoral nr.64/2000 al BNP.
Împotriva sentinței civile nr.4512/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a declarat apel pârâta, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 02.06.2008, solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților intimați, excepției autorității lucrului judecat și în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților intimați, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că sentința este criticabilă întrucât reține în mod greșit aplicabilitatea art. 88 din Legea nr. 36/1995 care se referă la alte persoane cu drepturi succesorale eventual lezate prin emiterea unui certificat de moștenitor. Or, în speță este vorba în primul rând despre certificate de calitate de moștenitor care atestă doar calitatea pârâtei de a fi moștenitoarea defuncților săi unchi.
Fiind vorba despre persoane care au calitatea de terți în raporturile succesorale dintre apelantă și antecesorii săi, trebuie admisă excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților intimați, în timp ce calitatea de succesor a pârâtei a fost stabilită cu putere de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel încât aceasta nu mai poate fi luată în discuție de o altă instanță, în cadrul unei alte proceduri judecătorești.
invocate de către instanța ca afectând certificatele de calitate de moștenitor nu conduc la constatarea nulității absolute a acestor acte juridice, nefiind precizat motivul de nulitate absolută.
În drept, apelanta pârâtă a invocat dispozițiile art. 282, 296.proc.civ.
Prin întâmpinare intimații reclamanți, și au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că nulitatea absolută a celor trei certificate de calitate de moștenitor poate fi solicitată de oricine are interes, este imprescriptibilă și se poate invoca în orice fază procesuală. Intimații reclamanți au precizat că prin actul penal încheiat de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA a fost stabilită nevalabilitatea emiterii celor trei certificate de calitate de moștenitor.
stabilite de organul de urmărire penală nu pot fi apreciate ca minore întrucât fapta unui notar de a elibera certificat de calitate de moștenitor unei persoane fără a avea la dosar nici un act de stare civilă care să stabilească relația de rudenie dintre pretendent și defuncți, fără a avea la dosar certificatele de deces ale persoanelor a căror succesiune o dezbate, reprezintă o ilegalitate evidentă.
Intimați reclamanți nu au indicat temeiul de drept al apărărilor formulate.
Prin decizia civilă nr.125/A/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admis apelul declarat de pârâta apelantă, împotriva sentinței civile nr.4512/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și.
A fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea.
A fost obligat fiecare intimat la câte 875 lei către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat, prin raportare la cele două decizii de casare pronunțate în cauză de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, și anume decizia nr. 410 din 21.02.2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA prin care a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta și în consecință, a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare cu nr. 20/R/J din 25.06.1997 pentru apartamentul nr. 1, 13298/13.06.1997 privind apartamentul nr. 2 și 813/R/15.07.1997 pentru apartamentul nr. 3, dispunând restabilirea situației anterioare de carte funciară, că pârâții, și nu au invocat nici un moment faptul că reclamanta nu ar fi moștenitorul legal al proprietarilor tabulari, astfel că aspectul menționat a intrat în puterea lucrului judecat.
Cu toate că, lipsa interesului reținută în primul ciclu procesual a fost înlăturată cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 4003 din 05.12.2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA cu ocazia controlului judiciar, totuși tribunalul a concluzionat că acțiunea promovată de reclamanți nu putea fi admisă, pentru că și în cazul constatării nulității certificatelor de moștenitor aceștia s-ar fi aflat în aceeași situație, de a nu putea redobândi dreptul de proprietate pierdut prin hotărâre judecătorească irevocabilă. În acest sens, a fost puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 410/21.02.2001, lipsa folosului practic determinată de lipsa unei posibilități de valorificare a unei hotărâre de anulare a certificatelor de calitate moștenitor.
În consecință, în baza art. 296.proc.civ. tribunalul a admis apelul declarat de pârâta, a schimbat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea.
Împotriva deciziei civile nr.125/A/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs reclamanții, și, înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.5406/30/15.04.2009.
Prin decizia civilă nr.508/R/13.05.2009, a fost admis recursul declarat de reclamanții, și, a fost casată decizia recurată, cauza fiind trimisă la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.4512/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție B a avut în vedere dispozițiile art.322 pct.2 cod procedură civilă, că, la acea dată, certificatele de calitate de moștenitor nu fuseseră contestate iar actele pretins a fi noi, în sensul art. 322 pct.5 cod procedură civilă, au fost - după cum s-a arătat- cele referitoare la un schimb de locuință.
Conchizând, decizia civilă nr.410/2001 a fost dată pornind de la prezumția că actele de moștenitor sunt valabile (or, tocmai această prezumție se dorește a fi combătută de reclamanți pe calea prezentei acțiuni), iar irevocabil s-a reținut doar lipsa de incidență în cauză a dispozițiilor art.211 pct.2 cod procedură civilă.
Actele de proprietate ale reclamanților au fost anulate ca urmare a demersului judiciar declanșat de o persoană a cărei calitate de moștenitor a foștilor proprietari tabulari a fost reținută ca rezultând din certificatele de calitate de moștenitor. Or, contrar celor avute în vedere de instanța de apel, reclamanții au interesul de a obține -pe calea prezentei acțiuni - recunoașterea lipsei acestei calități pentru a putea solicita, ulterior, o repunere în situația anterioară contractelor.
In consecință, reclamanții au justificat interesul în promovarea cererii și au avut calitate procesuală activă să solicite constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor eliberate pe numele pârâtei.
In baza dispozițiilor art.312 alin.1, 2, 3, 5 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat reclamanții, și, împotriva deciziei civile nr.125/A/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a casat decizia recurată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta.
La Tribunalul Timiș cauza a fost reînregistrată sub nr.5406.1/30/16.05.2009.
În rejudecare, tribunalul a constatat că excepțiile lipsei calității procesuale active și autorității lucrului judecat au fost corect respinse prin sentința apelată. Astfel, instanța de recurs a impus soluționarea apelului de față pe fond, iar dezlegările date cu privire la problemele de drept sunt obligatorii pentru tribunalul care rejudecă apelul.
Excepția lipsei interesului a fost înlăturată prin decizia cu nr. 508/R/13.05.2009, care a statuat că "reclamanții au interes în promovarea cererii prin prisma posibilității de revizuire a deciziei civile nr.410/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA " și "reclamanții justifică interesul în promovarea cererii și au calitate procesuală activă să solicite constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor eliberate pe numele pârâtei". În acest sens, s-a invocat decizia civilă nr. 4003/05.12.2005, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în primul ciclu procesual.
În ce privește autoritatea lucrului judecat, în realitate fiind vorba despre putere de lucru judecat, tot Curtea a stabilit că " decizia civilă nr.410/2001 a fost dată pornind de la prezumția că actele de moștenitor sunt valabile (or, tocmai această prezumție se dorește a fi combătută de reclamanți pe calea prezentei acțiuni)
S-a observat că actele de proprietate ale reclamanților au fost anulate ca urmare a demersului judiciar declanșat de o persoană a cărei calitate de moștenitor a foștilor proprietari tabulari a fost reținută ca rezultând din certificatele de calitate de moștenitor. Or, contrar celor avute în vedere de instanța de apel, reclamanții au interesul de a obține -pe calea prezentei acțiuni- recunoașterea lipsei acestei calități pentru a putea solicita, ulterior, o repunere în situația anterioară contractelor."
Pe fond, tribunalul a constatat că la întocmirea certificatelor de calitate de moștenitor cu nr. 53, 55 și 56 în anul 2000 notarul public nu a avut la dispoziție toate actele necesare pentru a dezbate succesiunea defuncților, -o, -. Este vorba în principal despre actele privind pe defuncții menționați, despre care se afirmă că au fost frații mamei pârâtei apelante, certificatul de naștere, din care ar fi rezultat legătura de rudenie și dreptul de moștenitor.
În ce privește actele emise în privind decesul unor persoane cu nume asemănătoare defuncților, acestea nu trebuiau supralegalizate pentru a fi luate în considerare de către notarul public din România, art. 162 din Legea nr. 105/1992 referindu-se la prezentarea actelor emise în străinătate în fața instanțelor române.
A rezultat că neîndeplinirea acestei cerințe nu a avut ca efect nulitatea absolută a certificatelor de calitate de moștenitor contestate în cauza de față, iar conținutul actelor respective poate fi considerat ca o dovadă a datelor cuprinse în legătură cu decesul autorilor apelantei.
Lipsa actelor cerute de lege în cazul stabilirii calității de moștenitor putea fi acoperită în fața instanței, dacă actele depuse ar fi permis stabilirea în mod cert a legăturii de rudenie, a deceselor înregistrate, a datei acestor fapte.
Actele emise de ofițerul stării civile din, nu îndeplinesc cerința supralegalizării, mai mult, acestea conțin neconcordanțe, cum este cazul extrasului din registrul de naștere al numitului, care în acest act apare cu un prenume în plus ce nu se regăsește în celelalte acte depuse în apărare de către pârâta apelantă.
În ce privește pe defunctul care ar fi decedat în anul 1930, în condițiile în care apelanta pârâtă s-a născut 12 ani mai târziu, notarul public nu a respectat ordinea de dezbatere a succesiunilor, pentru că moștenitorul direct al susnumitului nu putea fi decât autorul apelantei pârâte. Nu se putea emite în mod direct certificat de calitate de moștenitor cu nerespectarea ordinii legale a succesorilor. S-au încălcat astfel dispozițiile art. 654 și 659.civ.
Nu în ultimul rând, nici în fața notarului și nici în fața instanței de judecată nu s-au administrat probe pentru acceptarea în termen a succesiunii autorilor apelantei pârâte de către acesta din urmă.
Față de nerespectarea cerințelor legale cu ocazia întocmirii certificatelor de calitate de moștenitor și întrucât lipsurile constatate nu au fost acoperite în fața instanței de judecată, tribunalul a constatat că soluția judecătoriei a fost corectă, impunându-se respingerea apelului în temeiul art. 296.proc.civ.
În baza art. 274.proc.civ. tribunalul a respins cererea formulată de intimații reclamanți având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în apel, întrucât nu s-a dovedit achitarea vreunei sume cu acest titlu.
Împotriva deciziei civile nr. 716/20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termen legal, la data de 23.11.2009, pârâta, solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului a susținut că instanțele, în mod greșit, au concluzionat că excepția puterii lucrului judecat nu operează în cauză, întrucât decizia civilă nr. 410/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA nu ar fi statuat asupra calității reclamantei de succesoare a defuncților săi unchi.
A susținut că nu numai certificatele de calitate de moștenitor au stat la baza pronunțării deciziei civile nr.410/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA, ci o multitudine de alte probe care nu au fost contestate, instanțele ignorând instituția puterii lucrului judecat și principiul stabilității raporturilor juridice.
Ca urmare, recurenta solicită a se constata că în cauză este operantă excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr.410/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA, inclusiv cu privire la validitatea certificatelor de calitate de moștenitor.
Un alt reproș adus instanțelor inferioare se referă la faptul că acestea nu și-au exercitat în mod corect rolul activ și nu au luat nici o măsură față de părți, în sensul de a le solicita lămurirea circumstanțelor succesiunii, nu au solicitat pârâtei să depună dovezi privind conținutul legislației uruguayene, nefiind administrate probe suficiente care să ducă la dezlegarea pricinii.
O ultimă critică se referă la faptul că instanțele i-au încălcat dreptul la un proces echitabil, prin numărul excesiv de cicluri procesuale, încălcându-se astfel și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod greșit, a susținut recurenta că în cauză ar fi operantă excepția puterii lucrului judecat, în raport de decizia civilă nr. 410/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Din analiza deciziei civile nr. 410/21.02.2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA, rezultă că prin această hotărâre a fost admis recursul reclamantei, au fost casate hotărârile pronunțate anterior și a fost admisă acțiunea, însă în acest dosar instanțele nu au analizat calitatea recurentei de moștenitor a foștilor proprietari ai imobilului în litigiu, instanța fiind preocupată de valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Statul Român cu chiriașii ( reclamanții din prezentul dosar), această instanță nu a supus analizei certificatele de calitate de moștenitor, cu atât mai mult cu cât acestea nici nu au fost contestate în respectivul ciclu procesual.
Ca urmare, decizia civilă nr. 410/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARAa fost pronunțată pornind de la prezumția că actele de moștenitor au fost valabil întocmite iar obiectul prezentului recurs îl reprezintă tocmai răsturnarea acestei prezumții, aceea de legalitate a certificatelor de calitate de moștenitor.
În consecință, în mod corect s-a stabilit că în prezenta speță nu operează excepția puterii de lucru judecat, în raport de decizia civilă nr. 410/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Critica referitoare la faptul că instanțele nu și-au exercitat rolul activ și nu au lămurit circumstanțele succesiunii este, de asemenea, neîntemeiată.
Astfel, atât prima instanță cât și instanța de apel au verificat, în limitele principiului disponibilității și a rolului activ, îndeplinirea condițiilor de valabilitate ale certificatelor de moștenitor, prin raportare la momentul întocmirii și emiterii acestora, și a constatat că singurele acte de stare civilă depuse de către pârâta în dosarele succesorale nr. 61, 63 și 64 din 2000 sunt niște traduceri legalizate din limba spaniolă ale unor adeverințe emise de ofițerii stării civile din din - din care rezultă moartea fraților - și copia certificatului de naștere și de căsătorie al pârâtei, înscrisuri prin care aceasta nu a dovedit legătura de rudenie și îndeplinirea condițiilor cerute de art. 654 - 658 Cod civil.
Cum nulitatea este sancțiunea care intervine pentru nerespectarea cerințelor imperative ale legii la momentul încheierii actului juridic, cu consecința desființării actului juridic în tot sau în parte și cum, la data emiterii certificatelor de calitate de moștenitor, notarul nu a verificat îndeplinirea cerințelor art. 654 Cod civil, rezultă că respectivele certificate de moștenitor nu îndeplinesc condițiile de legalitate cerute de Legea nr. 36/1995 și dispozițiile cuprinse în art. 654 -658 Cod civil.
Chiar dacă, ulterior emiterii certificatelor de calitate de moștenitor, a căror nulitate se solicită a fi constată în prezenta cauză, pârâta recurentă a mai produs acte de stare civilă în dovedirea vocației și calității sale de moștenitoare după defuncții, de remarcat că analiza legalității certificatelor se face în raport de înscrisurile care au stat la baza emiterii acestora, la data emiterii, respectiv în anul 2000.
De remarcat, totodată, că actele de stare civilă depuse la dosar conțin neconcordanțe cu privire la prenumele numitului, că defunctul a decedat în anul 1930, în condițiile în care pârâta s-a născut 12 ani mai târziu iar notarul public nu a respectat ordinea legală de dezbatere a succesiunii, nu s-a verificat acceptarea în termen a succesiunii autorilor recurentei, lipsuri care nu au fost acoperite pe parcursul soluționării litigiului, deși instanțele au manifestat un rol activ în acest sens.
Față de cele ce preced, Curtea stabilește că recursul declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr. 716 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- este neîntemeiat, că nu sunt incidente temeiurile de modificare sau casare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 6, 7,8 și 9 Cod procedură civilă, astfel că, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 716 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2010.
Pentru d-na Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Carmina
PROF.-.DR.- - - - -
aflată în concediu de odihnă
semnează d-na vicepreședinte
Curții de APEL TIMIȘOARA
Grefier
RED O/19.02.2010
DACT.B/2ex/19.02.2010
Inst.fond - - Judecătoria Timișoara
Inst.apel- -
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Marinela Giurginca, Carmina
