Anulare act. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 95/2008-
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți -, -, ambii cu domiciliul în lui nr. 19 județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât -, cu domiciliul în O-. 3 județul B, împotriva deciziei civile nr. 526/A/2007 din 31 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 3396 din 10 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 5689/2005, având ca obiect: anulare act,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenții reclamanți-, -, ambiilipsă, reprezentanta lor av. în baza împuternicirii avocațială din 24.01.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, iar pentru intimatul pârât-, de asemenea lipsă, reprezentanta sa av. în baza împuternicirii avocațială din 08.01.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Nefiind alte cereri sau probe de administrat, în baza articolului 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, schimbarea în totalitate a sentinței și admiterea cererii ca întemeiată și fondată, cu cheltuieli de judecată. Se arată că instanța de apel instanța de apel nu a făcut altceva decât a reluat ideile instanței de fond, nu a luat în considerare motivele de apel, a reținut greșit că nu s-a dovedit că actul de împrumut este lovit de nulitate absolută. Împrumutul nu s-a realizat în realitate, banii nu au ajuns niciodată la recurenți, au fost mințiți și li s-au prezentat fals condițiile de muncă, toate cheltuielile efectuate s-au făcut din banii proprii ai recurenților, astfel încât sunt întrunite cele două condiții ale nulității absolute, eroare și dolul.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În susținerea celor solicitate se arată că în mod corect au aplicat instanțele anterioare articolul 969 Cod civil, din probele administrate rezultă că părțile au cunoscut natura juridică și conținutul actului pe care l-au semnat, precum și faptul că în realitate suma a fost cheltuită anterior încheierii contractului. Nu a fost dovedit nici viciul de consimțământ.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3396 din 10 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 5689/2005, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții și împotriva pârâtului și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat la data de 30.12.2004, sub nr. 1901, contractul de împrumut cu garanție imobiliară, prin care pârâtul a împrumutat reclamanților suma de 3.200 USD, cu termen de restituire la data de 01.10.2005. În cuprinsul contractului, s-a prevăzut că reclamanții au primit întreaga sumă, iar pentru garantarea ei aceștia au constituit în favoarea pârâtului un drept de ipotecă asupra terenului intravilan situat în lui nr. top. 1273, înscris în CF 2201 lui. Reclamanții nu contestă că au cunoscut natura juridică și conținutul actului încheiat și pe care l-au semnat, invocă însă existența unei cauze false la încheierea lui, respectiv împrejurarea că actul încheiat nu reflectă adevărata intenție a părților, reaua credință a pârâtului, neremiterea sumei de către acesta, precum și utilizarea de mijloace viclene prin care i-a indus în eroare și împrejurarea că au fost presați de timp. Părțile nu au contestat că actul atacat este urmare a unei convenții încheiate între acestea, prin care pârâtul s-a angajat să efectueze în favoarea reclamanților, mai precis în favoarea mamei acestora, demersuri în vederea angajării acesteia în Israel. Reclamanții nu au invocat simulația, iar din probe nu a rezultat că reclamanții nu au cunoscut natura juridică și conținutul actului încheiat și nu s-a dovedit falsitatea cauzei sau caracterul său ilicit. Împrejurarea că un act juridic nu reflectă adevărata intenția a părților nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a actului, dacă nu se dovedește o fraudă la lege, încălcarea sau eludarea dispozițiilor imperative ale legii, a ordinii publice și bunelor moravuri. Nici reaua credință a pârâtului la încheierea actului nu este în măsură să conducă la nulitatea sa, în măsura în care nu s-a concretizat într-un viciu de consimțământ. Aspectele invocate de reclamanți, cum că mama lor nu a beneficiat de promisiunile făcute de pârât, fiind nevoită să se descurce singură în Israel, țin de neexecutarea angajamentului încheiat cu pârâtul, și nu de aprecierea condițiilor de valabilitate la încheierea contractului de împrumut. Reclamanții nu au dovedit însă în cauză întrunirea condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru nici unul din viciile de consimțământ, deși le revenea această sarcină în temeiul articolul 1169 Cod civil. Aceștia recunosc că pârâtul a avansat sumele necesare achiziționării biletului de avion, contestă celelalte sume pe care pârâtul pretinde că le-a cheltuit, deși nu contestă că mama lor sau ei, în numele ei, s-au întâlnit cu reprezentantul firmei în Israel.
Instanța a apreciat că actele de la dosar - acte medicale depuse de reclamanți - nu sunt în măsură să dovedească, prin ele însăși, că acele controale medicale s-au efectuat în vederea angajării și, chiar dacă ar fi așa, pârâtul invocă alte cheltuieli în numele și interesul lor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel reclamanții și, sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 526/A/2007 din 31 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus în cauză, fiind păstrată în totalitate sentința apelată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, din actele și lucrările de la dosar că, otrivit p. articolului 969 Cod civil, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante". Apelanții nu au făcut dovada că actul încheiat ar fi lovit de nulitate absolută sau că în cauză ar opera motive de nulitate relativă, în măsură să atragă nulitatea actului, mai mult, așa cum reiese, aceștia au cunoscut natura juridică și conținutul actului pe care l-au semnat. Actul de împrumut încheiat garanta restituirea sumelor avansate anterior de către intimat, precum și cele pe care urma să le avanseze pentru încheierea contractului de muncă, fapt cunoscut de apelanți la momentul încheierii contractului, astfel încât nu prezintă relevanță că la momentul încheierii nu s-a remis nici o sumă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal timbrat cu 6,15 lei prin chitanță fiscală și timbru judiciar, au declarat recurs apelanții - și -, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, schimbarea sentinței, admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că instanța de apel doar a reluat ideile celei de fond, reproșându-le că nu au făcut dovada că actul încheiat ar fi lovit de nulitate absolută, sau că ar opera motive de nulitate relativă, ori, ei au dovedit viciile de conținut, eroarea și dolul.
Nu pot fi de acord cu susținerea că nu ar prezenta importanță faptul că, la momentul încheierii, nu s-a remis nici o sumă, ori, acest aspect este de esența contractului de împrumut, fără remiterea sumei nu există, aspect ce atrage nulitatea absolută a contractului de împrumut.
S-au amintit doar dispozițiile articolului 969 Cod civil, fără a se avea în vedere motivele ce au stat la baza formulării cererii și fără a fi luate în considerare motivele de apel.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 8, 9, 10 Cod de procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1901/30.12.2004 de notarul public -, recurenții au primit cu titlu de împrumut de la intimat, suma de 3200 USD, obligându-se aor estitui până la 01.10.2005, garantând restituirea acestei sume cu terenul în suprafață de 2431 mp, înscris în CF nr. 2201- lui cu nr. top. 1273.
Din susținerile recurentului și propriile recunoașteri ale intimatului, se reține faptul că suma trecută în contractul de împrumut, de 3200 dolari, nu a fost remisă acestora, contractul fiind încheiat doar pentru ca eventualele cheltuieli ce urmau a fi ocazionate de efectuarea demersurilor necesare de către intimat în vederea obținerii unui loc de muncă în favoarea mamei acestora, să poată fi recuperată.
Anterior încheierii actului contestat, mama recurenților, la data de 29.12.2004, a încheiat un acord de angajare, deci, obligația asumată de intimat extracontractual s-a îndeplinit, iar din rezoluția dată la 23 ianuarie 2006 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea reiese faptul că s-a reținut că contractul de împrumut cu garanție imobiliară a fost încheiat cu acordul recurenților, al căror consimțământ nu a fost viciat, acceptând că suma de 3200 dolari reprezintă cheltuieli invocate a fi efectuate de intimat.
Nu se poate reține din probele administrate faptul că, la încheierea contractului contestat, recurenții nu ar fi avut reprezentarea obiectului, ci dimpotrivă, nefiind astfel vorba de existența unei erori, mai mult, nu s-a dovedit nici existența unui dol, a mijloacelor viclene întrebuințate de intimat în sensul articolului 960 Cod civil.
Sigur că, actul încheiat nu reflectă adevărata intenție a părților, însă, acesta s-a încheiat ca o garanție a recuperării cheltuielilor ocazionate de intimat pentru a obține mamei recurenților un loc de muncă în Israel, astfel că nu există o fraudă la lege, o încălcare sau o eludare a dispozițiilor legale imperative, a ordinii publice și bunelor moravuri.
Din suma trecută în contract, intimatul a arătat că suma de 2200 USD (dolari) a reprezentat costuri de intermediere, 500 USD bilete avion, restul convorbiri telefonice, ori, recurenții nu au invocat ca motiv de nulitate neîndeplinirea sarcinilor stabilite extracontractual, ce de altfel nici nu le-au dovedit, intimatul fiind cel care a depus la dosar copia contractului de muncă intermediat pentru mama acestora.
Este cert, raportat la considerentele expuse, faptul că la încheierea actului recurenții nu au fost în eroare, asupra acestora nu s-a exercitat dolul, corect reținând ambele instanțe că nu există motive de nulitate a acestuia. Mai mult, au fost de acord ca să nu primească efectiv, să le fie remisă suma trecută în act ci din aceasta să fie efectuate demersurile necesare plecării mamei lor în Israel.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza articolului 274 Cod de procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să-i plătească intimatului suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat derecurenții reclamanți -, -, ambii cu domiciliul în lui nr. 19 județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât -, cu domiciliul în O-. 3 județul B, împotriva deciziei civile nr. 526/A/2007 din 31 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente-, -să plătească părții intimate-suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: /28.01.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /30.01.2008
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
