Anulare act. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR. 95/
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN C, cu sediul în-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 325/21.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți moștenitorii defunctei, domiciliați în C,-, județul C și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, județul C, " SERV 96 " SUD, cu sediul în-, județul C și, domiciliat în Nord,str.- - nr.8, județul C, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 08077, depusă la dosar, pentru recurentul-pârât se prezintă avocat conform împuternicirii avocatiale nr.96/12.10.2007,lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanta luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă, declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Arată că în mod greșit instanta de apel a constatat nulitatea actului administrativ - Decizia nr.115/1985 a Consiliului Popular al Judetului Constanta emisă în baza prevederilor Decretului nr.223/1974. Actul administrativ a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv în baza art.2 din Decretul nr.223/1974; fiind în vigoare până la abrogarea sa prin Decretul-Lege nr.9/1989.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanta rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra cererii de recurs;
Reclamanta a solicitat constatarea nulității deciziei nr. 115/09.04.1985 a Consiliului Popular al Județului C emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974 (ca urmare a aprobării plecării definitive din țară) și constatarea nulității contractului de vînzare-cumpărare nr. 166/28.08.1997 precum și să îi fie lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în cauză.
Prin sentința civilă nr. 2065/02.03.2005 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a respins acțiunea pentru lipsa calității procesual active a reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 61/26.01.2006 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis apelul și s-a trimis cauze spre rejudecare în vederea soluționării fondului cauzei.
Prin sentința civilă nr. 11673/13.12.2006 pronunțată în rejudecare de Judecătoria Constanțas -a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că decizia nr. 115/09.04.1985 a Consiliului Popular al Județului Caf ost emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974, cu respectarea condițiilor impuse de acesta.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere, s-a reținut că, din probele administrate, a rezultat buna credință a cumpărătorilor, vînzarea lucrului altuia fiind în principiu valabilă, sub rezerva fraudei, ceea ce nu s-a probat. De asemenea s-au reținut efectele aparenței în drept, în sensul validării actului de vînzare.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta.
Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr.325 din 21 iunie 2007 admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr.11673/13.12.2006 pronunțate de Judecătoria Constanța în dosarul nr-, de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr.11673/13.12.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâti Consiliul Local, 96, și Consiliul Judetean Constanta.
Schimbă în parte se sentința apelată în sensul că;
S-a constatat nulitatea deciziei nr.115/09.04.1985 emisă de Consiliul Popular al județului
Au fost mentinute restul dispozițiilor sentintei apelate.
Pentru a pronunța o astfel de solutie, Tribunalul retine că referitor la calitatea de persoană îndreptățită, potrivit art. 24 din Lg. nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea acestor prevederi și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Sub acest aspect trebuie reținut că nu s-a probat că dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză ar fi aparținut altor persoane.
Cu privire la nulitatea deciziei nr. 115/09.04.1985 a Consiliului Popular al Județului C se retine că a fost emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974, ca urmare a aprobării plecării definitive din țară.
Prin decizia nr. V din 2000 pronunțantă de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că instanțele judecătorești sunt competente să judece, potrivit normelor dreptului comun, acțiunile în revendicare formulate cu privire la imobilele preluate de stat în temeiul prevederilor Decretului nr. 223/1974.
Decretul nr. 223/1974 contravenea Constituției din 1965 potrivit căreia dreptul de proprietate personală era ocrotit de lege, iar terenurile și construcțiile puteau fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc și cu plata unei juste despăgubiri. Același decret contravenea și Codului civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, precum și Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Referitor la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 166/28.08.1997 potrivit art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare la data încheierii contractului a cărei nulitate se cere contestată) dispune ca "actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta ".
Acest text consacră o regulă de drept desprinsă din principiile dreptului civil anterior apariției Lg. nr. 10/2001 și anume că efectele nulității sunt înlăturate prin recunoașterea validității aparenței în drept.
Astfel, în cazul dobândirii unui bun cu titlu oneros, așa cum este cazul de față aparența în drept înlătură nulitatea contractului în cazul în care vînzătorul a vândut un bun pentru care nu avea titlu valabil.
În speță se constată că nu s-a probat reaua credință a cumpărătorilor și nici lipsa lor de diligență.
Astfel, martorul din susține că reclamanta a făcut reptate demersuri pentru recuperarea imobilului dar nu poate susține că aceste demersuri ar fi implicat și atenționarea cumpărătorilor cu privire la intenția sa de a redobîndi acest imobil. Martorul susține că reclamantul a luat legaătura cu cumpărătorii dar nu poate preciza nici data acestei presupuse întîlniri și nici conținutul discuțiilor, arătînd că nu a participat la nici o astfel de discuție.
Ca urmare, nu se poate reține din această declarație că reclamanta ar fi atenționat cumpărătorii în legătură cu dorința sa de a recupera imobilul anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Din declarațiile martorilor și, se constată mai întîi că reclamanta recunoștea pîrîților un drept propriu asupra imobilului, oferindu-le o despăgubire pentru retrocesiunea imobilului, avînd în vedere împrejurarea susținută chiar de aceasta, că pîrîții au preluat imobilul în baza unei înțelegeri cu apelanta, care are valoarea cel puțin a unui antecontract de vînzare-cumpărare.
Împrejurarea că imobilul a fost preluat cu un titlu viciat, contrar Constituției din anul 1965 nu are relevanță întrucît cumpărătorii nu puteau cunoaște această îmrejurare.
Cu privire la fondul acțiunii în revendicare Tribunalul reține că, deși se reține în favoarea apelantei prezumția instituită de art. 24 din Lg. nr. 10/2001, acțiunea în revendicare nu poate fi admisă.
Reținîndu-se buna credință a pârâților - terți achizitori și neputîndu-se constata nulitatea contractului de vînzare - cumpărare nr. 166/28.08.1997 cererea în revendicare nu mai poate fi admisă.
Art.46(2) din din Lg. nr.10/2001 ridică la de lege principiile ocrotirii bunei credințe a subdobînditorului cu titlu oneros și principiul asigurării securității dinamicii circuitului civil desprins de altfel și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs Consiliul Judetean Constanta, în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
Astfel, recurenta invocă lipsa calității procesual pasive, cu motivarea că imobilul nu se află în proprietatea sau administrarea instituției în cauză, iar contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu 96 SRL și nu cu recurenta.
Mai mult, greșit instanța a constatat nulitatea actului administrativ - Decizia nr.115/1985 a fostului Consiliu Popular al Judetului Constanta, emisă în baza prevederilor Decretului nr.223/1974, act administrativ emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie - art.2 din Decretul nr.223/1974 - act normativ în vigoare până la abrogarea sa prin Decretul-Lege nr.9/1989 - fiind declarat neconstituțional.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate instanța constată că recursul este nefondat.
Astfel,prin Decizia nr.115/1985 a Consiliului Popular al Judetului Constanta- în prezent Consiliul Judetean Constanta,s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului din,Șoseaua nr.59, în baza Decretului nr.223/1974
Drept urmare, în capătul de cerere prin care se solicită să se constate nulitatea deciziei nr.115/1985 recurenta este titulara emiterii actului și pe cale de consecință are calitate procesual pasivă.Însăși actele normative ce au stat la baza emiterii actului administrativ indica ca persoană emitentă fostul Consiliu Popular al Judetului Constanta, iar continuatorul acesteia este recurenta.
Pentru celelalte capete de cerere, intimatii-reclamanți au chemat în judecată Consiliul Local și Serv 96.
Referitor la legalitatea deciziei nr.115/1985 se reține că la data când a fost emisă, contravenea Constituției României, cât și Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Ulterior, Decretul nr.223/1974 a fost abrogat nefiind constituțional - constituție existentă la data emiterii actului, astfel că, corect instanta a constatat nulitatea actului.
Față de considerentele de mai sus, în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN C, cu sediul în-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 325/21.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți moștenitorii defunctei, domiciliați în C,-, județul C și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, județul C, " SERV 96 " SUD, cu sediul în-, județul C și, domiciliat în Nord,str.- - nr.8.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 02.03.2009.
Președinte Judecători
- - - -
-
Grefier
- -
Jud.fond.
Jud.apel:;
Red.dec.jud./03.04.2009
Tehnored.gref.- 2 ex.
06.04.2009
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
