Anulare act. Decizia 966/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (829/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.966
Ședința publică de la 04.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Sorina Gabriela Prepeliță
JUDECĂTOR: - - - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenții - pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 26 din data de 12.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant .
Obiectul pricinii - nulitate contract donație.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul - pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE prin consilier juridic, în baza delegației nr. -/3/30.04.2009 (fila 18), recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic, în baza delegației depusă la fila 22, avocat, în calitate de reprezentant al intimatului - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București - " și Asociații" (fila 20).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursurilor.
Recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului, față de următoarele argumente:
În speță, oferta de a contracta, poartă semnătura donatorilor, în fața Notarului de Stat, astfel încât, nu poate fi reținută motivarea instanței, în sensul că nu a existat intenția de a gratifica.
Lipsa sau abolirea consimțământului donatorilor poate fi invocată doar dacă aceștia nu ar fi semnat actul de donație ci o altă persoană care și-ar fi probat identitatea acestora or, acest lucru nu este posibil întrucât potrivit dispozițiilor art. 43 alin.5 din Legea nr.36/1995, notarul public stabilește identitatea, domiciliul și capacitatea părților, iar potrivit dispozițiilor art.60 din același text de lege, notarul are obligația, după citirea actului, să întrebe părțile, dacă au înțeles conținutul actului.
Contractul de donație a avut la bază o ofertă de donație, făcută de însăși autorii reclamantului, ocazie cu care aceștia și-au exprimat consimțământul.
Oferta de donație a fost acceptată de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B, în conformitate cu prevederile Decretului nr.478/1958. Prin derogare de la dispozițiile dreptului comun, actele administrative publice sunt autentice prin ele însele, iar donatorii au renunțat la comunicarea acceptării donației.
Mai mult, apelantul nu a dovedit cauza de nulitate absolută a contractului conform dispozițiilor art.1169 din Codul Civil.
Recurentul - pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea capătului de cerere vizând nulitatea contractului de donație.
Intimatul - reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor față de următoarele considerente:
Obiectul cauzei este reprezentat de imobilul situat în B,- A, sector 4.
În opinia sa, instanța de apel, în mod corect, a analizat donația asupra imobilului menționat, în temeiul prevederilor Decretului nr.478/1954, cu încălcarea dispozițiilor art. 813 și 814 din Codul Civil.
Având în vedere susținerea recurentului Ministerul Internelor și Reformei Administrative în ceea ce privește schimbarea caracterul de contract de schimb în loc de act de donație, susține că întrucât contractul de schimb este un contract translativ de proprietate, autorii dreptului de proprietate au primit doar folosința asupra apartamentului situat în B, str. -, iar statul a încasat prețul apartamentului, pe lângă dobândirea abuzivă a terenului situat în B,str. -, nr.7 Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța nr.15/28.04.2009, reprezentând onorariu avocat.
Recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic, solicită instanței a avea în vedere dispozițiile art.2743din Codul d e procedură civilă, în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând reține următoarele;
Prin decizia civilă nr. 26 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de Municipiul B prin Primarul General și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr. 6379 din 20 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B, în dosarul nr-; a anulat ca netimbrat apelul reclamantului, împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată la 12 iulie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General și Ministerul Internelor și Reformei Administrației și a solicitat să se constate nulitatea absolută a donației ce a fost acceptată de Consiliul Popular al Municipiului B prin decizia nr. 1457 din 18 octombrie 1974 privind imobilul situat în B,- A, sector 3, compus din teren în suprafață de 242,13 mp. și obligarea celui de-al doilea pârât să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie acest imobil.
Judecătoria Sectorului 3 Bap ronunțat sentința civilă nr. 6379 din 20 iunie 2008 prin care a admis în parte acțiunea introdusă de reclamant, a constatat nulitatea absolută a donației acceptată de Consiliul Popular al Municipiului B prin decizia nr. 1457 din 18 octombrie 1976 privind imobilul situat în- A, sector 3 și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicare a imobilului în litigiu.
Criticile aduse hotărârii pronunțate în primă instanță prin apelurile declarate de pârâți a fost neîntemeiate în raport de considerentele ce s-au arătat.
Prima instanță a analizat în mod judicios ansamblul probator al cauzei pe baza căruia a reținut corect situația de fapt și anume că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 11543 din 14 martie 1946 la fostul Tribunal I, autorii reclamantului și au dobândit în proprietate imobilul situat în B, -, nr. 7, compus din teren în suprafață de 498,24 mp. și construcție insalubră și că reclamantul, are calitatea de legatar universal, așa după cum rezultă din certificatul de legatar nr. 49/2003 la dosarul de fond.
A mai reținut prima instanță că autorii reclamantului au oferit spre donație Statului Român imobilul proprietatea lor situat în B,- A, compus din teren în suprafață de 242,13 mp. și construcție, această ofertă fiind materializată în actul autentificat sub nr. 7642 din 12 iulie 1976, oferta fiind acceptată de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B prin decizia nr. 1457 din 18 octombrie 1976.
Referitor la primul capăt din cererea de chemare în judecată introdusă de reclamant, respectiv constatarea nulității absolute a acceptării donației, tribunalul a constatat că instanța de fond a examinat temeinic susținerile reclamantului atât în raport de prevederile Codului civil în materie de donație cât și față de dispozițiile înscrise în Decretul nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului.
Dispozițiile art. 813 cod civil stabilesc că toate donațiile se fac prin act autentic, această cerință reprezentând o condiție de valabilitate a actului, a cărei încălcare are drept consecință nulitatea absolută a actului juridic.
Potrivit art. 814 Cod civil, în ipoteza în care contractul de donație se încheie între absenți - prin ofertă și acceptare separată, atât oferta cât și acceptarea donației trebuie să se realizeze în formă autentică întrucât în caz contrar actul este lipsit de efecte juridice.
În cauza dedusă judecății, acceptarea donației nu s-a realizat prin act autentic așa după cum dispun dispozițiile legale mai sus menționate ci prin intermediul deciziei nr. 1457 din 18 octombrie 1976 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului
Tribunalul a considerat că instanța de fond în mod just a înlăturat susținerile făcute de pârâți potrivit cărora donația a fost perfectată în concordanță cu prevederile Decretului nr. 478/1954, privind donațiile făcute statului sub acest aspect reținându-se corect în considerentele sentinței apelate că actul normativ menționat conține reglementări speciale doar privitor la persoanele, respectiv organele ce sunt abilitate să accepte donațiile făcute statului, iar nu și în ceea ce privește condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească actul de donație pentru a fi valid astfel că pe acest aspect rămân incidente prevederile înscrise în Codul civil la art. 813 - 814.
Nefondată a fost și critica prin care s-a susținut că prin oferta de donație făcută statului de către autorii reclamantului, aceștia au renunțat la comunicarea donației, astfel că donația a fost perfectată pur și simplu.
Din cuprinsul deciziei nr. 1457 din 18 octombrie 1976 emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului B, rezultă în mod evident intenția Comitetului executiv al Consiliului Popular al Municipiului B de a accepta oferta de donație, urmând ca ulterior aceasta să se perfecteze cu respectarea tuturor condițiilor legale și imperative, inclusiv cele care se referă la formă, astfel ca în final imobilul să treacă în administrarea Întreprinderii.
Tribunalul a apreciat că nu este întemeiată nici critica prin care se susține că actul juridic ar reprezenta nu o donație ci un contract de schimb, aceste afirmații neputând fi primite câtă vreme în cauză nu s-au administrat probatorii din care să rezulte fără echivoc faptul că părțile au intenționat să încheie un astfel de act, iar pe de altă parte este îndeobște cunoscut că un contract de schimb reprezintă un act translativ de proprietate ori autorii reclamantului au primit de la stat în perioada respectivă folosința unui apartament situat în zona -.
Tribunalul a considerat că sunt nefondate și criticile prin care se învederează că motivul invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată ar atrage sancțiunea nulității relative ce este supusă prescripției dreptului la acțiune.
Sub acest aspect tribunalul a avut în vedere că lipsa formei autentice în ceea ce privește acceptarea donației de către Comitetul Executiv al Consiliu Popular al Municipiului B reprezintă un caz de nulitate absolută, și această sancțiune poate fi oricând invocată, nefiind supusă termenului de prescripție stabilit de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Date fiind considerentele expuse și în baza art. 296 Cod de procedură civilă, apelurile declarate de pârâți au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Municipiul B prin Primarul General.
Municipiul B prin Primarul General, a motivat în esență recursul în sensul că potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, s-a făcut aplicarea legii generale (Cod civil, art. 801, art. 813, art. 814 Cod civil) când în realitate trebuia făcută aplicarea Decretului nr. 478/1954 ce guverna donațiile făcute statului iar prevederile art. 60 din Legea nr. 36/1995 privind luarea consimțământului de notarul public, a fost îndepărtată conform actului normativ în vigoare la data donației.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă din cele două ipoteze de recurs prevăzute 8liposa de temei legal sau aplicarea și încălcarea greșită a legii) se află în cea dea doua ipoteză (încălcarea sau aplicarea greșită a legii).
Este adevărat că, în speță sub aspectul legalității deciziei recurate, se analizează dacă s-a aplicat norma generală nesocotind existența unei norme speciale.
Or, pur formal la data donației era în vigoare Decretul nr. 478/1958.
Recurenta nu se poate prevala de acest act normativ deoarece potrivit Constituției României, a legislației europene, acest act normativ nu respecta cerințele esențiale a formalismului donațiilor, așa cum este reglementat de Codul civil.
De astfel atât prima instanță cât și cea de apel au analizat această apărare făcută la fond, dar și prin motivele de apel și corect au motivat că actul normativ invocat nu prevede reglementări speciale referitoare la consimțământ și ca atare, în lipsa acestora se aplică Codul civil.
Fără a mai completa motivarea dată la fond și în apel, cu cerințele legislației europene și faptul că actul normativ invocat nu constituie o normă specială în ce privește consimțământul părților cu referire la donația făcută statului (reglementarea fiind făcută pentru eludarea formei imperative a donației guvernate de Codul civil) se reține că motivele de recurs nu pot fi primite și sunt neîntemeiate (filele 2 - 4 dosar curte).
Ministerul Administrației și Internelor (filele 6 - 9) a formulat recurs în temeiul tot a art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, invocând tot aplicarea legii speciale (Decretul nr. 478/1954) că în oferta de donație numiții au renunțat la comunicarea donației, că referitor la cauza contractului de donație, voința a fost clară, dar donația s-a făcut cu intenția de a gratifica statul român, că în schimbul imobilului donat, numiții au solicitat a li se repartiza o locuință corespunzătoare (fapt ce s-a întâmplat) și că nu au fost determinați să renunțe fără voie la proprietatea asupra terenului ce face obiectul litigiului.
Motivele din recurs sunt ample și ar fi convingătoare, dar (fără a mai relua ideile expuse în argumentație dată atât de instanța de fond, dar și cea de apel) nu se înțelege de ce numiții donau un bun (dacă aveau nevoie de el) spre a primi alt bun (o locuință) iar raționamentul "de bună voie" nu-și mai găsește soliditatea așa cum încearcă să argumenteze recurenta.
Ca atare și aceste motive de recurs nu pot fi primite și sunt neîntemeiate.
În consecință, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Reținând culpa procesuală a recurentelor potrivit art. 316 raportat la art. 274 Cod de procedură civilă recurentele vor fi obligate să plătească intimatei 4.220 lei cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, conform actelor de la dosar.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții - pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Municipiul B prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 26 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca nefondate.
Obligă recurenții să plătească intimatului4.220 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./07.07.2009
-3.-;
Jud.3.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Sorina Gabriela Prepeliță
