Anulare act. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 98
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Protea Georgeta
JUDECĂTOR 2: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu
Grefier:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de, și, împotriva deciziei civile nr.507 din 02 iulie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect anulare certificat de moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- dosarul a fost repus pe rol în vederea perimării;
- cauza a fost suspendată la data de 19.11.2008 în baza dispozițiilor art. 242 lin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția perimării.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 85/ 14.01.2008, pronunțată de Judecătoria Pașcani, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții, HG, G și.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 68 și urm. din Legea nr. 36/1995, procedura succesorală notarială se deschide, după caz, la cererea persoanei interesate, în solicitare urmând a fi menționate datele de stare civilă ale defunctului, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral. După ce constată legala sa sesizare, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire.
În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și a legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale, urmând să se stabilească, pe bază de declarație sau probe administrate în cauză, dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
Din dispozițiile art. 77 din Legea nr. 36/1995, instanța reține următoarele: calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau prin orice alte mijloace de probă admise de lege.
Verificând dosarul succesoral nr. 343/2000, al Biroului Notarilor Publici Asociați și -, instanța constată că, la data de 07.12.2000, numitul a solicitat dezbaterea succesiunii defunctei, indicând, drept moștenitori legali, pe următorii:, G, și HG, toți în calitate de frați ai defunctei. La dosar au fost depuse certificatul de deces al numitei, titlul de proprietate eliberat la data de 10.06.1999, sub nr. 66994, pe numele, G, și HG, certificatul de moștenitor nr. 172/14.11.1967, cu privire la succesiunea numitului și certificatul de moștenitor nr. 705/26.10.1994, eliberat în urma decesului numitei, precum și procura autentificată dată de G fratelui său, pentru a se prezenta, în numele său, la biroul notarial, în vederea dezbaterii succesiunii numitei.
De asemenea, notarul public a procedat la luarea unei declarații pe propria răspundere a numitului, care a precizat că are cunoștință de împrejurarea că, de pe urma defunctei, au rămas ca moștenitori, G, și HG, toți în calitate de frați. Prin urmare, notarul public a procedat în mod legal la verificarea calității și a numărului moștenitorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 36/1995, neexistând motive de nulitate absolută a procedurii succesorale și, pe cale de consecință, a certificatului de moștenitor eliberat sub nr. 338/07.12.2000.
Mai mult, instanța reține că masa succesorală a defunctei a fost precizată în mod corect, în concordanță și cu mențiunile titlului de proprietate nr. 66994/10.06.1994 (fila 5), fără încălcarea drepturilor succesorale ale numitei, drepturi dobândite de la mama sa, (certificat de moștenitor nr. 705/26.10.1994 - fila 6).
În ceea ce privește faptul nesolicitării anexei 1 după defuncta, instanța reține că susținerile reclamanților sunt neîntemeiate. Astfel, nu există o reglementare specială cu privire la obligativitatea depunerii acestui act și la forța sa probantă, prin urmare notarul public nu este obligat să solicite și să ia în considerare acest înscris, atât timp cât nu există îndoieli cu privire la calitatea și numărul moștenitorilor, fapt confirmat de declarația de martor. Mai mult, instanța constată că modificarea intervenită în declarația martorului nu vizează numele succesorilor legali ai numitei, ci doar o eroare cu privire la calitatea acestora, de frați, aspect necontestat de reclamanți.
Se mai constată faptul că reclamanții nu au dovedit acceptarea de către mama lor, numita, a succesiunii surorii acesteia,. Din declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamanților, respectiv și (filele 93-94), rezultă doar că numita a îngrijit-o pe sora sa în timpul vieții acesteia, a participat la înmormântare și la pomenirile corespunzătoare și a făcut curățenie în locuința numitei la un an-doi după moartea acesteia.
Toate aceste acte, însă, nu valorează acceptare tacită a succesiunii. Dimpotrivă, martorii au arătat că nu au cunoștință ca numita să fi folosit ori să fi luat din bunurile surorii sale, după decesul acesteia, să fi efectuat lucrări agricole cu privire la terenul rămas moștenire de la și să fi cules roadele pământului sau să fi săvârșit orice alte acte care să semnifice acceptarea moștenirii. Mai mult, nu au fost depuse la dosar înscrisuri în sensul acceptării exprese.
Nu în ultimul rând, instanța reține că atât numita, cât și moștenitorii săi legali aveau posibilitatea de a solicita notarului public întocmirea unui supliment al certificatului de moștenitor nr. 338/07.12.2000, dovedind vocația de succesor legal, acceptarea succesiunii numitei de către sora sa, și transmiterea acestui drept succesoral către reclamanți.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, și.
Prin decizia civilă nr. 507 din 02 iulie 2008 Tribunalului Iași se respinge apelul formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 85/14.01.2008 a Judecătoriei Pașcani, pe care o păstrează.
Pentru a hotărî astfel, se rețin în esență următoarele:
Verificând susținerile apelanților, coroborate cu probele administrate în cauză - inclusiv dosarul notarial întocmit cu ocazia dezbaterii succesorale după defuncta - instanța de control judiciar constată că acestea sunt nedovedite, neexistând motive pentru constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 338/2000.
Astfel, așa cum rezultă din dosarul notarial nr. 343/2000, notarul public a respectat disp. art. 77 din Legea nr. 36/1995, stabilind - conform înscrisurilor depuse și depoziției martorului - numărul și calitatea moștenitorilor precum și masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, autoarea reclamanților putând solicita eliberarea unui certificat de moștenitor suplimentar dacă proba - vocația sa succesorală după defunctă.
Cât privește criticile apelanților vizând nesolicitarea de către notar de la Primăria a anexei cu moștenitorii defunctei: aceste nu pot fi reținute de către instanță, motivat de faptul că nici în legea nr. 36/ 1995 nici în alte acte normative nu se prevede obligativitatea notarului de a solicita și de a lua în considerare acest înscris.
Instanța de apel constată de asemenea, că reclamanții - apelanți nu au făcut dovada nici la fond nici în apel că, mama lor, a acceptat succesiunea surorii acesteia.
Față de cele expuse, în mod corect instanța de fond le-a respins acțiunea reclamanților, soluție ce urmează a fi păstrată și în apel.
În consecință, pentru considerentele reținute, tribunalul, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra sentința atacată ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, și.
La termenul din 19 noiembrie 2008 părțile, legal citate, nu s-au prezentat la strigarea pricinii și nici una din ele nu au cerut judecata în lipsă.
În aceste condiții la termenul din 19 noiembrie 2008 instanța a dispus în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă suspendarea judecății.
La termenul din 05.02.2010 în temeiul art. 252 Cod procedură civilă instanța din oficiu a repus cauza pe rol și la termenul din 26.02.2010 a pus în discuția părților excepția perimării cererii de recurs.
Raportat la această excepție, se constată că cererea de recurs este perimată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, sesizare și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Or, în speță, de la data de 19 noiembrie 2008 părțile nu au săvârșit niciun act de procedură, lăsând cauza în nelucrare de peste un an.
Așa fiind, în cauză fiind îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, se va constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 507 din 02.07.2008 a Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
18.03.2010
2 ex.
Președinte:Protea GeorgetaJudecători:Protea Georgeta, Andronic Adriana Elena, Gheorghiu
