Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 96
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Protea Georgeta
JUDECĂTOR 2: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta și pe intimata, având ca obiect grănițuire împotriva deciziei civile numărul 700 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că pricina se află la al treilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru recurentă solicită admiterea recursul și casarea cu trimitere a cauzei întrucât dintr-o eroare materială s-a apreciat perimat apelul fără a se avea în vedere situația dosarului.
În cauză recurenta a promovat apel împotriva sentinței civile de grănițuire. La data de 1410.2004 instanța de apel a dispus suspendarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă până la soluționarea dosarului 17997/2004. Acest din urmă dosar a parcurs toate cele trei etape procesuale. Prin deciziile din apel și recurs judecata s-a casat cu trimitere spre rejudecare.
Deși în cauză au fost consumate acte de procedură la data de 21.10.2009 instanța a apreciat că apelul a stat în nelucrare mai mult de un an și a constatat perimat apelul.
Apărătorul recurentei arată că față de probele administrate, față de evoluția cauzei și a celor conexe ce au generat suspendarea hotărârea de perimare este nelegală
Prin soluția pronunțată instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă și ale art. 250 alin. 2 Cod procedură civilă și în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă solicită admiterea recursului.
Cu privire la excepția nulității cererii de recurs invocată de intimată prin întâmpinare, av. arată că neindicarea numărului deciziei atacate nu produce o vătămare și că în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională.
Av. pentru intimată solicită să se constate nul recursul urmare omisiunii recurentei de a indica în cererea de recurs numărul hotărârii atacate având în vedere dispozițiile imperative ale art. 302 ind. 1 lit. b) din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei arată că termenul de perimare a curs de la data de 16.11.2007, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 27.02.2008 iar ieșirea din pasivitate a recurentei s-a materializat la 10.06.2009 prin depășirea termenului de un an.
Solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.
Instanța respinge excepția nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinare întrucât hotărârea atacată a fost individualizată prin indicarea numărului de dosar și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2429/ 3.03.2004 a Judecătoriei Iașis - admis acțiunea formulată de împotriva pârâtei.
S-a dispus grănițuirea proprietății reclamantei - teren situat în I,- prin stabilirea hotarului de delimitare a vecinătății cu suprafața de teren proprietate pârâtei, situată în I, Al. - - 4-6, conform planului situație anexă nr. 1 la raportul de expertiză topografică, efectuat de exp. D- tru, respectiv prin punctele 2, 7, 4 B,.
A fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 41,11. p. teren, identificată prin punctele SA, 7, 4B, 3 și 2 în planul de situație anexă nr. 1 aceluiași raport.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta, a dobândit proprietatea asupra terenului în suprafață de 561. p., situat în I,- prin cumpărare de la - și conform contract autentificat sub nr. 1890/30.06.2001 la.P .
Vânzătorii dobândiseră dreptul de proprietate asupra terenului de la - G și prin contractul autentificat sub nr. 7043/1993 al notariatul de Stat Județean I, care, la rândul lor, au dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/91, conform titlului de proprietate nr. -/1992.
În latura de N-E, terenul reclamantei se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei, în suprafață totală de - cumpărat de acesta din urmă de la., prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 632/12.04. 2002 la., teren constituit din 2 parcele pe care le-a dobândit după cum urmează:
- de la, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 19557/7.09.1992, suprafața de 564. p.;
- de la, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25496/ 6.11.1992, suprafața de 561.
p.Această din urmă parcelă are o latură comună cu terenul reclamantei și a fost dobândit de prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/91 conform titlului de proprietate nr. -/1992.
de plan ale terenurilor pentru care dreptul de proprietate a fost reconstituit în temeiul Legii 18/91 în favoarea vânzătorilor - G și (titlul de proprietate nr. -/1992) pe de o parte și în favoarea vânzătoarei (titlul de proprietate nr. -/1992 ), pe de altă parte, se află depuse la dosar, în copie, la filele 93 verso, respectiv 94 verso.
Din declarația martorului - a rezultat că numitul Gar idicat un gard despărțitor între cele 2 proprietăți, gard ce descrise o linie curbă în zona de mijloc înspre terenul ce se află actualmente în proprietatea reclamantei.
G, audiat ca martor în cauză, a negat faptul că a ridicat gardul pe altă linie decât cea care era anterior marcată prin câțiva Ť. din lemn și de trandafiri mature, însă ceea ce are relevanță în cauză nu este a se determina persoana care a construit gardul, ci dacă acesta respectă hotarul dintre cele două terenuri.
Analiza a pornit de la faptul că atât reclamanta, cât și pârâta au dobândit prin cumpărare cele două terenuri învecinate ca urmare a unor transmisiuni succesive de la - G, respectiv, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii 18/1991, prin titlurile de proprietate nr. -/1992 și -/1992.
De asemenea, s-a avut în vedere că, prin transmisiunile succesive, vânzătorii nu puteau înstrăina valabil mai mult decât aveau ei înșiși în proprietate, în conformitate cu principiul "nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipoe habet".
de plan care reprezintă cele două terenuri în suprafață de 561.p fiecare, dobândite în temeiul Legii nr. 18/91 de către primii vânzători din șirul transmisiunilor succesive, înfățișează hotarul corect între proprietăți ca fiind o linie dreaptă și nu una frântă, identificată prin punctele 2, 7, 4 în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert D-tru.
Atât expertiza (efectuată de exp. ) cât și contraexpertiza (efectuată de exp. D-tru ), evidențiază că reclamanta deține în fapt mai puțin teren decât a cumpărat conform contractului autentificat sub nr. 1890/ 2001 și că pârâta deține mai mult teren decât are în proprietate, conform contractului autentificat sub nr. 632/ 12.04.21002.
Astfel, instanța a reținut că reclamanta deține efectiv suprafața de 519,89. cu p. 41,11. mai p. puțin decât are în proprietate, iar pârâta deține efectiv suprafața de 1208,66. față p. de 1124, 99. cât p. a cumpărat de la, conform măsurătorilor efectuate de exp. D-tru.
În acest raport de expertiză se mai concluzionează că, prin construirea gardului în linia curbă de către G, pârâta ocupă din terenul proprietatea reclamantei suprafața de 41,11. p., identificată prin punctele 2a, 7, 4 B, și 2.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 700 din 21.10.2009, a constatat perimat apelul declarat de și a păstrat sentința judecătoriei.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, la termenul de judecată din 14.10.2004, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 27.02.2008, s- repus din oficiu cauza pe rol și s-a constatat că, din 16.11.2006 a încetat motivul pentru care a fost suspendată cauza în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Dat fiind modificările legislației intervenite, s-a scos cauza de pe rol și fost trimisă spre soluționare Tribunalului Iași la 27.02.2008.
Cauza s-a înregistrat la ribunalul Iași iar la termenul de judecată din data de 28.05.2008 s-a depus întâmpinare în temeiul art. 1551Cod procedură civilă.
Pe data de 1.06.2009 s-a solicitat repunerea cauzei pe rol.
Față de toate aceste împrejurări, a reținut tribunalul că, de la data încetării motivului de suspendare a cauzei, în temeiul art. 244 (respectiv 16.11.2006 când s-a soluționat dos. nr. 17997/2004 al Judecătoriei Iași ) până la data când părțile au efectuat acte de procedură manifestându-și expres voința de a relua procesul 1.06.2009, a trecut mai mult de 1 an, în cauză operând dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă.
Încheierea de scoatere din oficiu a cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la ribunalul Iași nu reprezintă o manifestare de voință a părților, astfel că se poate reține că pricina a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 1 an.
a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală pentru motivul înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, ea susține că, la data de 14.10.2004, instanța de apel a suspendat judecata apelului pe care l-a declarat, în baza art. 244 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr. 17997/2004.
Recurenta arată că acest dosar a parcurs toate cele trei etape procesuale prevăzute de lege, iar instanța de recurs a casat cauza cu trimitere spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării pricinii, dosarul a primit un nou număr - - - și s-au pronunțat hotărârile: sentința nr. 721 din 24.01.2007 a Judecătoriei Iași, decizia nr. 416/04.06.2007 a Tribunalului Iași și decizia nr. 519/16.11.2007 a Curții de APEL IAȘI.
Învederează recurenta că, la data de 27.02.2008, Curtea de APEL IAȘIa repus pe rol cauza din oficiu și, motivat de prevederile Legii nr. 219/2005, a înaintat dosarul spre soluționare Tribunalului Iași.
Recurenta arată că, deși la tribunal a efectuat acte de procedură, această instanță a procedat la aplicarea greșită a art. 248 alin. 1-2 și a art. 250 alin. 2 Cod procedură civilă constatând perimarea apelului.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata susține că apelul declarat de a fost suspendat la data de 14.10.2004, iar apelanta a ieșit din pasivitate abia la data de 10.06.2009, când a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, deși dosarul nr. 17997/2004 a fost soluționat prin decizia nr. 519/16.11.2007 a Curții de APEL IAȘI.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, Curtea constată că a investit instanța de fond cu o acțiune în grănițuirea proprietății sale în raport cu cea a pârâtei, acțiunea reclamantei fiind admisă prin sentința civilă nr. 2429/03.03.2004 a Judecătoriei Iași.
Pârâta a exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei sentințe, iar la data de 14.10.2004, judecata apelului a fost suspendată, conform prevederilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea dosarului nr. 17997/2004 al Judecătoriei Iași.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Aceste prevederi au fost aplicate greșit de către tribunal, deoarece, în prezenta cauză, cererea de apel nu a rămas în nelucrare, din vina apelantei-pârâte timp de un an.
În acest sens, Curtea reține că dosarul nr. 17997/2004 al Judecătoriei Iașia fost soluționat prin sentința civilă nr. 1657 din 28.02.2005 a Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei sentințe s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege și s-a dispus casarea sa, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Cu prilejul rejudecării, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr- și s-a pronunțat sentința civilă nr. 721 din 24.01.2007, sentința fiind menținută ca urmare a respingerii apelului, prin decizia civilă nr. 416 din 04.06.2007 a Tribunalului Iași și a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 519 din 16.11.2007 a Curții de APEL IAȘI.
La data de 27.02.2008, apelul a fost repus pe rol din oficiu și a fost trimis la ribunalul Iași spre soluționare, conform art. II alin. 2 din Legea nr. 219/2005.
La primul termen de judecată, la tribunal - 23.04.2008 -, intimata a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, iar la termenul de judecată din 28.05.2008, instanța de apel a pus în vedere apelantei să indice noul domiciliu al intimatei.
În ședința publică din 25.06.2008, tribunalul a dispus suspendarea judecării apelului, conform dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, motivat de faptul că părțile nu s-au prezentat în instanță și nici nu au cerut judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că, la data de 01.06.2009, a solicitat repunerea pe rol a cauzei, iar la termenul de judecată din 24.06.2009, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția perimării apelului.
Însă, raportat la încheierea de suspendare a judecării apelului din 14.10.2004, termenul de perimare a cererii de apel a început să curgă la data de 16.11.2007 când s-a pronunțat decizia civilă nr. 519 Curții de APEL IAȘI, prin care s-a soluționat irevocabil litigiul ce forma obiectul dosarului nr. 17997/2004.
Termenul de perimare a fost întrerupt la data de 23.04.2008 când apelanta, prin apărător, s-a prezentat în instanță și a solicitat suspendarea judecării apelului și acordarea unui termen pentru a depune la dosarul cauzei un certificat de grefă cu care să facă dovada existenței unui dosar, de a cărui dezlegare depinde soluția din prezentul apel.
Astfel, Curtea constată că termenul de perimare nu s-a împlinit, cauza nefiind lăsată în nelucrare din vina apelantei timp de un an.
Față de cele ce preced, Curtea reține că, în cauză, este operant motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În baza art. 312 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de și se va casa decizia recurată.
Se va respinge excepția perimării apelului și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se va trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 700 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o casează.
Respinge excepția perimării cauzei invocată de Tribunalul Iași.
Dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
24.03.2010
2 ex.
Președinte:Protea GeorgetaJudecători:Protea Georgeta, Andronic Adriana Elena, Gheorghiu
