Anulare act. Decizia 995/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 995
Ședința publică din data de 4 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul -, cu domiciliul ales la.av., în B, str.-.- nr.7 sect.1, împotriva deciziei civile nr.222 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât -, domiciliat în P,-, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 4 decembrie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.16655/281/12.11.2007 la Judecătoria Ploiești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa se dispuna anularea certificatului de mostenitor nr.87/17.01.1983 emis de fostul notariat de Stat Judetean P, in favoarea paratului.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este fiul al defunctului -decedat in 1982, de pe urma caruia s-a emis certificatul de mostenitor nr.87/1983 fara sa se seama ca are calitatea de mostenitor legal al defunctului, retinandu-se eronat ca singurii mostenitori ai acestuia, ar fi paratul care este de fapt infiat si sotia defunctului, astfel incat certificatul de mostenitor este lovit de nulitate absoluta, mai ales ca paratul i-a ascuns decesul autorului său, afland abia in octombrie 2007, ca tatal său a decedat.
La data de 04.02.2008, paratul a formulat o intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, in conditiile in care reclamantul nu a efectuat niciun demers timp de 26 de ani pentru a-si exercita dreptul de optiune succesorala invocand exceptiile prescriptiei dreptului la actiune, a prescriptiei dreptului de optiune
-2-
succesorala, precum si o cerere reconventionala, solicitand sa se constate ca reclamantul este de succesiunea defunctului.
La data de 10.03.2008, reclamantul a formulat un raspuns la intampinarea si cererea reconventionala a paratului prin care a solicitat respingerea celor doua exceptii, in conditiile in care a invocat nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor, caz in care actiunea este imprescriptibila, iar in speta, termenul de optiune succesorala, curge de la data cand a aflat de decesul autorului său, mai ales ca are calitatea de mostenitor, fiind fiul al defunctului.
La data de 17.03.2008, au fost unite cele doua exceptii invocate, cu fondul cauzei.
La data de 23.06.2008, reclamantul si-a precizat actiunea, solicitand sa se seama ca obiectul actiunii îl reprezinta nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor, fiind incheiat cu fraudarea legii, urmarind o cauza ilicita si imorala.
Dupa administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, prin sent.civ.nr.8314/29.09.2008 a Judecatoriei Ploiești, a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parat, a fost admisa exceptia prescrierii dreptului de optiune succesorala, fiind respinsa actiunea formulata de reclamant impotriva paratului, ca neintemeiata, admisa cererea reconventionala a paratului si s-a constatat ca reclamantul este de succesiunea defunctului, luandu-se act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta o asemenea solutie s-a retinut ca potrivit certificatului de mostenitor nr.87/1983, actelor de stare civila existente la dosar, sent.civ.nr.867/1953, deciziei nr.350/1954, declaratiei martorului, paratul a fost infiat de defunctul si sotia acestuia, caz in care, de pe urma defunctului, au ramas ca mostenitori legali paratul in calitate de fiu si in calitate de sotie supravietuitoare, spre deosebire de reclamant care a plecat din tara in 1979, insa acesta din urma, nu a pastrat legatura cu tatal său nici inainte nici dupa plecarea sa din tara, formuland pentru prima data o declaratie de acceptare a succesiunii de pe urma tatalui său, la 31.10.2007, deci dupa cca.26 ani de la data decesului, astfel incat reclamantul nu a facut dovada ca a fost impiedicat de un caz de forta majora sa-si exercite dreptul de optiune pentru a avea calitate de mostenitor.
S-a mentionat ca necitarea reclamantului cu ocazia desfasurarii procedurii succesorale nu are relevanta, nefiind un caz de forta majora, atat timp cat reclamantul trebuia sa depuna diligente pentru a se interesa de soarta tatalui său, iar imprejurarea privind speranta de viata a indivizilor din alte tari este de peste 100 de ani, constituie simple supozitii care nu justifica comportamentul reclamantului care nu s-a interesat de tatal său, confirmata si de martorul audiat in cauza, motiv pentru care a fost respinsa actiunea atat timp cat s-a implinit termenul de prescriptie de optiune succesorala.
A fost admisă cererea reconventionala si s-a constatat ca reclamantul este de succesiunea defunctului prin neacceptare.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei in sensul respingerii exceptiei prescriptiei dreptului de optiune succesorala, admiterea actiunii, constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr.87/1983, motivandu-se ca are calitatea de fiu al defunctului, fiind
-3-
recunoscut prin sent.civ.nr.867/1953 si ca a plecat din tara in 1979, data de la care nu a mai revenit pana in prezent afland de decesul tatalui său, numai cand paratul l-a actionat in judecata pe numitul - sotul mamei sale, ocazie cu care a aflat de certificatul de mostenitor emis in fraudarea drepturilor sale, desi paratul si sotia defunctului cunosteau de existenta sa, datorita faptului ca defunctul i-a trimis timp de 18 ani pensia de intretinere prin posta, locuind in B, cei doi denaturand realitatea in scopul inlaturarii sale de la succesiune.
In continuare, reclamantul a aratat ca nu exista dovada privind infierea paratului de catre defunct, atat timp cat acesta nu a depus o copie a deciziei de adoptie si ca in mod gresit a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala, fara sa se seama de caliattea sa succesorala la dezbaterea succesiunii, calitate in baza careia paratul si mama acestuia aveau obligatia sa-l cheme la notariat pentru a-si exprima optiunea succesorala, insa, prin nechemarea sa, i-a fost incalcat dreptul de optiune succesorala, caz in care imparteala este nula, nefiind cuprinsi toti copiii in viata la deschiderea succesiunii, in baza art.797 civ. fiindu-i incalcat dreptul la mostenire prin lege si Constitutie.
De asemenea, reclamantul a mentionat ca nu exista nicio dovada privind chemarea sa la dezbaterea succesiunii si ca in cazul citarii si neprezentarii sale, ar fi fost trecut in certificatul de mostenitor, la rubrica mostenitori neacceptanti prin neprezentare, astfel incat nu s-a tinut cont de actele existente la dosar, constand intr-o cerere din 12.03.1991 formulata in baza 18/1991 la Comisia Locala privind reconstituirea dreptului de proprietate, cerere formulata conform art.689 civ. in calitatea sa de fiu al defunctului, facand dovada acceptarii tacite a succesiunii.
Totodata, reclamantul a precizat ca a acceptat tacit succesiunea folosind in concret mobila de dormitor pe care tatal său i-a lasat-o la momentul cand si-a luat bunurile mobile din apartamentul bunicii sale paterne cu care a locuit in imobil, fiind crescut de aceasta in B, str.-.-, nr.2 si ca detine de la tatal său, brevetele de inventator in original, emise de Ministerul Industriei si Comertului pe numele acestuia, astfel incat instanta de fond nu s-a pronuntat pe fond asupra capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr.87/1983 referitoare la valabilitatea sau nevalabilitatea acestuia.
Pe de alta parte, reclamantul a aratat ca instanta de fond nu a motivat cererea reconventionala in fapt si in drept, nefiind administrata nicio proba in dovedirea acesteia, fiind admisa fara ca paratul sa-si dovedeasca calitatea de fiu infiat, sa se observe ca defunctul a purtat numele de, in timp ce paratul se numeste, neexistand identitate de nume in actele acestuia si numele autorului său si ca paratul a depus o copie a certificatului de nastere in care la rubrica numele tatalui si al mamei, apare si nu, tatal său nepurtand niciodata numele de, fiind necesare administrarea probelor cu acte, cu martori si orice alte probe.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata cu nr.16655/281/09.12.2008.
Prin decizia civilă nr. 222/24.03.2009 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul, având în vedere următoarele considerente:
In baza extrasului nr.47574/1950, certificatelor de nr.6/1949, de nastere nr.4790/1954, certificatului de deces nr.24/1989, deciziei civile nr.350/30.01.1954 a Tribunalului B, sent.civ.nr.867/01.07.1953, reclamantul
-4-
nascut la 17.08.1948 in B, este fiul lui si al numitei -decedata la 03.06.1989 in Canada, casatorita cu, paternitatea reclamantului fata de defunctul fiind stabilita in urma unui proces intre mama acestuia si.
In cuprinsul certificatului de mostenitor nr.87/17.01.1983, se mentioneaza ca de pe urma defunctului -decedat la 27.11.1982, cu ultimul domiciliul in P,-, au ramas ca mostenitori legali in calitate de sotie supravietuitoare si paratul in calitate de fiu si o masa succesorala compusa din dreptul indiviz de 1/2 din autoturismul 1100, dreptul indiviz de 1/2 din imobilul situat in P,-, un teren de 162. situat in P,- si un loc de veci in Cimitirul B, dosarul notarial in cadrul caruia a fost emis certificatul de mostenitor sus-mentionat fiind dat la topit, asa cum reiese din adresa nr.664/2008.
Prin declaratiile din 12.10.2007, 09.11.2007, reclamantul a declarat ca nu a cunoscut data decesului tatalui său, pentru ca in 1979 parasit Romania, afland despre decesul tatalui său abia in octombrie 2007, data la care a aratat ca accepta succesiunea defunctului si a bunicii sale paterne, care i-a intocmit un testament la 08.02.1954.
Potrivit certificatului de nastere nr.2420/13.01.1957, extrasului din registrul de nastere nr.28499/2008, paratul a fost infiat de catre si in baza deciziei nr.2420/1957 a Sfatului Popular T, fiind nascut la 09.03.1946 in T, jud.G, casatorit cu la 11.08.1970 in P, fiindu-i emis si un certificat de nastere in cuprinsul caruia, la rubrica parinti au fost trecuti in varsta de 54 ani si in varsta de 32 ani, insa, in baza adreselor nr.1/02.06.2008, 74812/09.09.2008, 67844/11.06.2008 nu exista in dosarele de infieri din 1957 existente in arhiva Primariei T decizia de infiere nr.2420/1957.
Martorii, au declarat ca reclamantul si mama acestuia au incercat sa orice legatura cu, atat timp cat nu se vizitau, nu vrobeau despre defunct, nu sitau nimic despre soarta acestuia si ca dupa plecarea din tara a reclamantului, acesta nu s-a mai intors, locuind in Canada, neavand legatura cu nimeni din tara si ca paratul nu a ascuns niciodata decesul autorului său, mai ales ca nici el si nici defuncutl nu unde locuieste reclamantul.
Disp.art.700 al.1 civ. prevăd că dreptul de acceptare a succesiunii se prescrie printr-un termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, termen ce poate fi suspendat daca exista imprejurari de natura sa-l impiedice pe mostenitor sa-si exercite dreptul său de optiune succesorala constand in forta majora reglementata de art.13 din 167/1958, respectiv un eveniment imprevizibil si insurmontabil, in participarea la fortele armate aflate pe picior de razboi si pana la rezolvarea reclamantiei administrative.
Ca atare, atat timp cat autorul partilor a decedat la 27.11.1982, data de la care a inceput sa curga termenul de 6 luni inauntrul caruia persoanele cu vocatie succesorala concreta la succesiunea acestuia aveau obligatia sa-si exercite dreptul de optiune succesorala, adica sa decida daca accepta sau nu mostenirea defunctului, iar reclamantul nu a facut nicio dovada ca si-a manifestat dreptul de optiune succesorala si deci, ca ar fi acceptat tacit sau expres succesiunea defunctului inauntrul termenului de 6 luni, inseamna ca nu exista nicio cauza care sa
-5-
determine nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.87/1983, deoarece singurii care au acceptat succesiunea defunctului in mod expres au fost paratul in calitate de fiu si sotia defunctului si nicidecum si reclamantul care este de succesiunea defunctului, prin neacceptare.
Faptul ca reclamantul nu se afla in Romania la data decesului autorului său si la momentul emiterii certificatului de mostenitor nr.87/1983 nu ar fi cunoscut despre decesul autorului său, fiind obligatoriu ca paratul sa-l citeze cu ocazia dezbaterii succesiunii si emiterii certificatului, nu inseamna in mod automat ca certificatul de mostenitor este lovit de nulitate absoluta fiind emis cu incalcarea dispozitiilor legale in materie, intrucat nu exista nicio dovada la dosar ca paratul sau sotia supravietuitoare a defunctului, cunosteau adresa la care locuia reclamantul in acel moment, pentru ca aceasta din urma sa poata fi convocat la notariat sau ca reclamantul le-ar fi adus la cunostinta o asemenea adresa, caz in care mostenitorii defunctului s-au aflat in impobilitate obiectiva de a-l incunostiinta pe reclamant despre dezbaterea succesiunii, emiterea certificatului de mostenitor, fiind exonerati de aceasta obligatie, neexistand nicio culpa in acest sens din partea acestora.
De altfel, insusi reclamantul recunoaste ca nu a avut nicio legatura cu tatal său, niciun fel de relatie cu familia acestuia, imprejurari ce denota lipsa de interes a acestora si deci, comportamentul său culpabil in raport de defunct, atat in timpul vietii defunctului, cat si ulterior, neputandu-se prevala de aceasta atitudine, de un asemenea comportament si, deci, de propia sa culpa, pentru a obtine protectia unui drept si anume, dreptul la mostenire, prin constatarea nulitatii absolute a certificatului, mai ales ca acesta a fost cel care a plecat din tara si nu a incercat in niciun fel sa aibe sau sa reia relatia cu tatal său.
Astfel, in mod corect instanta de fond a retinut situatia de fapt si a respins actiunea ca neintemeiata, admitand cererea reconventionala si constatand ca reclamantul este de succesiunea defunctului, in conditiile in care acesta nu a acceptat succesiunea, fiind respectate dispozitiile legale in materie la data emiterii certificatului de mostenitor nr.87/1983.
Apararile reclamantului in sensul ca are calitatea de fiu al defunctului, fiind recunoscut prin sent.civ.nr.867/1953 si ca a plecat din tara in 1979, data de la care nu a mai revenit pana in prezent afland de decesul tatalui său, numai cand paratul l-a actionat in judecata pe sotul mamei sale, ocazie cu care a aflat de certificatul de mostenitor emis in fraudarea drepturilor sale, desi paratul si sotia defunctului cunosteau de existenta sa, datorita faptului ca defunctul i-a trimis timp de 18 ani pensia de intretinere prin posta, locuind in B, nu pot fi avute in vedere deoarece imprejurarile sus-mentionate nu constituie cauze de natura sa atraga nelegalitatea certificatului, fraudarea intereselor sale, nefiind suficiente calitatea reclamantului, incasarea unei pensii, cunoasterea existentei sale de ceilalti mostenitori ci, este necesar ca reclamantul sa demonstreze imposibilitatea sa din punct de vedere obiectiv, datorita unei imprejurari mai presus de vointa sa de a cunoaste decesul si de a-si exercita dreptul de optiune succesorala.
Sustinerile reclamantului conform carora nu exista dovada privind infierea paratului de catre defunct, atat timp cat acesta nu a depus o copie a deciziei de adoptie si ca in mod gresit a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala, fara sa se seama de caliattea sa succesorala la dezbaterea succesiunii, calitate in baza careia paratul si mama acestuia aveau obligatia sa-l
-6-
cheme la notariat pentru a-si exprima optiunea succesorala, insa, prin nechemarea sa, i-a fost incalcat dreptul de optiune succesorala, sunt irelevante intrucat indiferent de existenta sau inexistenta unei decizii de infiere, actele de stare civila, extrasul din registrul de nastere depuse la dosar, produc efecte juridice, facand dovada calitatii de fiu a paratului in raport de defunct, iar cei doi, nu aveau obligatia sa-l cheme pe reclamant la notariat, atat timp cat acesta parasise tara inca din 1979 si nu le-a comunicat niciodata adresa la care se afla, refuzand sa aiba orice legatura cu familia defunctului.
Afirmatiile reclamantului in sensul ca imparteala este nula, nefiind cuprinsi toti copiii in viata la deschiderea succesiunii, in baza art.797 civ. fiindu-i incalcat dreptul la mostenire prin lege si Constitutie si ca nu exista nicio dovada privind chemarea sa la dezbaterea succesiunii si ca in cazul citarii si neprezentarii sale, ar fi fost trecut in certificatul de mostenitor, la rubrica mostenitori neacceptanti prin neprezentare, nu au relevanta in cauza deoarece in speta, garantarea dreptului la mostenire al reclamantului, presupune exercitarea in mod constient de catre acesta a unei asemenea drept in baza unei relații firesti, normale cu autorul său, a minfestairi unui interes din partea reclamantului fata de autorul său si nicidecum in cazul unui dezinteres, refuz evident, caz in care imparteala nu este nula.
Motivele invocate de catre reclamant potrivit carora nu s-a tinut cont de actele existente la dosar, constand intr-o cerere din 12.03.1991 formulata in baza 18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate, cerere formulata in calitatea sa de fiu al defunctului, facand dovada acceptarii tacite a succesiunii si ca a acceptat tacit succesiunea folosind in concret mobila de dormitor pe care tatal său i-a lasat-o la momentul cand si-a luat bunurile mobile din apartamentul bunicii sale paterne cu care a locuit in imobil, fiind crescut de aceasta in B, detinand de la tatal său brevetele de inventator in original, sunt nefondate intrucat formarea cererii sus-mentionate, vizeaza aplicarea unei legi speciale si nu a dispozitiilor dreptului comun, iar folosirea bunurilor mobile, detinerea unor brevete nu constituie acte de natura sa ateste acceptarea tacita a succesiunii avand loc anterior decesului autorului său si nu ulterior acestuia, pentru a putea reprezenta acte de acceptare tacita a succesiunii.
Criticile reclamantului in sensul ca instanta de fond nu s-a pronuntat pe fond asupra capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr.87/1983 referitoare la valabilitatea sau nevalabilitatea acestuia, incalcarea dreptului său la succesiune si ca motivarea instantei privind plecarea sa din tara, nepastrarea legaturilor cu tatal său nici anterior nici dupa plecarea sa din tara are un caracter bizar sunt neintemeiate deoarece prin respingerea actiunii ca neintemeiata, constatarea neacceptarii succesiunii a fost solutionata pe fond actiunea, iar la stabilirea situatiei de fapt si de drept, s-a tinut seama de relatiile dintre reclamant si familia tatalui său, considerentele sentintei reflectand starea de fapt reala existenta intre parti.
Apararile reclamantului in sensul ca instanta de fond nu a motivat cererea reconventionala in fapt si in drept, nefiind administrata nicio proba in dovedirea acesteia, fiind admisa fara ca paratul sa-si dovedeasca calitatea de fiu infiat, sa se observe ca defunctul a purtat numele de, in timp ce paratul se numeste, neexistand identitate de nume in actele acestuia si
-7-
numele autorului său si ca paratul a depus o copie a certificatului de nastere in care la rubrica numele tatalui si al mamei, apare si nu, tatal său
nepurtand niciodata numele de, sunt nefondate deoarece cererea reconventionala a fost motivata in fapt si in drept, in conditiile in care, insusi certificatul de mostenitor atesta lipsa calitatii de mostenitor acceptant a reclamantului, iar toate actele de stare civila demonstreaza existenta unei identitati intre persoana trecuta ca in actele de stare civila ale paratului si cel mentionat in certificat.
De altfel, insusi defunctul a fost cunoscut sub numele de, ori, asa cum reiese din toate hotararile judecatoresti si actele de stare civila existente la dosar, caz in care sustinerea reclamantului in acest sens nu poate fi avuta in vedere.
Pretentiile reclamantului privind necesitatea administrarii unor probe cu acte, interogatoriu, inclusiv al notarului, cu martori, nu sunt relevante atat timp cat in speta, s-au administrat probe suficiente la instanta de fond, iar in urma dezbaterilor in apel, nu a rezultat necesitatea administrarii altor probe.
Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs reclamantul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza disp. art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, arătând că în mod greșit a fost admisă cererea reconvențională, aceasta nefiind motivată în fapt și în drept de pârât și nefiind susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, a arătat reclamantul că în mod greșit s-a apreciat că nu a acceptat succesiunea în termenul legal, întrucât a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 prin cererea depusă la data de 12.03.1991 și este în posesia unor bunuri rămase moștenire de la tatăl său.
Un alt motiv de recurs invocat de recurent se referă la încălcarea dreptului de apărare prin imposibilitatea de a propune și a administra probe în dovedirea apelului, deși aceste probe au fost solicitate prin motivele de apel.
Totodată, s-a solicitat de către recurent, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 87/1983.
Curtea, examinând recursul prin criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât, Curtea constată că aceasta este nefondată având în vedere că recurentul a încadrat motivele de recurs în dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, iar potrivit art.306 alin. 3 Cod pr.civilă indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
În baza acestui text de lege instanța poate face singură încadrarea recursului într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, chiar dacă prin motivele de recurs s-a solicitat atât modificarea hotărârii, cât și casarea acesteia.
Astfel, Curtea constată că în speță sunt incidente disp. art.304 pct.5 Cod pr.civilă potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod pr.civilă.
-8-
În dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural care privesc atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părți.
În speță, a fost încălcat dreptul la apărare al apelantului prin împiedicarea acestuia de a propune probe noi, drept recunoscut de disp. art. 292 alin.1 și art. 295 alin.2 Cod pr.civilă.
Astfel, prin cererea de apel s-a solicitat încuviințarea de noi probe, conform art. 292 alin.1 Cod pr.civilă, cerere care nu a fost pusă în discuție la termenul din 03.02.2009.
La acest termen de judecată s-a solicitat de apărătorul apelantului ca la următorul termen cauza să fie strigată după orele 12,00.
La termenul din 17.03.2009, când a fost amânată cauza, la ora 11,50 fost primită prin fax cererea apărătorului apelantului de a fi lăsată cauza la sfârșitul ședinței de judecată, cerere care a fost depusă la dosar și pe care s-a pus viza "după rămânerea în pronunțare".
Așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, până la sfârșitul ședinței de judecată s-a prezentat în sală și apărătorul apelantului, care a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere pe care a reiterat-o și prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 24.03.2009, când s-a amânat pronunțarea, pentru a avea posibilitatea de a propune probe în dovedirea apelului.
Cu toate acestea, instanța de apel a soluționat cauza fără a pune în discuție cererea de probe formulată de apelant.
În concluzie, apărătorului apelantului nu i s-a dat posibilitatea de a propun e probe în dovedirea apelului, probe pe care le-a solicitat prin cererea de apel, astfel încât i-a fost încălcat dreptul la apărare, ceea ce atrage incidența prev. art. 105 alin.2 Cod pr.civilă și întrunirea motivului de recurs prev. de art. 304 pct.5 Cod pr.civilă.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul și în baza art. 312 alin.3 Cod pr.civilă să caseze decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal în vederea completării probelor cu privire la acceptarea succesiunii de către recurentul-reclamant în termenul de opțiune succesorală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât.
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant -, cu domiciliul ales la.av., în B, str.-.- nr.7 sect.1, împotriva deciziei civile nr.222 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât -, domiciliat în P,-, jud.P și în consecință:
Casează decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
.//.
-9-
Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
- - C - - -
Fiind eliberată din funcție
prin pensionare, se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.VS /tehnored.VM
5 ex./04.01.2010
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
