Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 994/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr-

DECIZIA NR. 994

Ședința publică din data de 4 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Violeta Stanciu

JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae C -

- - -

Grefier - - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții și, domiciliați în Câmpina,- A, jud.P, împotriva deciziei civile nr.257 pronunțată la data de 2 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în Câmpina,-,.17 A,.6,.24, jud. P, -, domiciliată în Câmpina,- A, jud.P și intimata-intervenientă, domiciliată în Câmpina,- A, jud.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 27 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi data de mai sus, dându-se următoarea decizie:

CURTEA:

Examinând recursul civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Câmpina sub nr-, reclamanții, si - au chemat in judecata pe pârâtii si, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat in Câmpina, -, nr.3A, jud.P; obligarea pârâtilor la plata c/valorii lipsei de folosință a imobilului incepând cu data de 19.04.2006-până în momentul evacuării și la plata sumei de 100 lei RON pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, în cazul in care pârâții refuză să părăsească imobilul din momentul rămânerii definitive a sentinței.

S-a mai solicitat de reclamanți, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 19.04.2006, au dobândit prin act autentic de vânzare-cumpărare, imobilul situat in Câmpina, -, nr.3A, jud.P, compus din teren in suprafață de 857. si construcție - parter aflata pe acesta in suprafața construita de 127,50. si suprafața utilă de 99,76. din cărămida, edificată în anul 1900, alcătuită din vestibul, hol, sufragerie, dormitor, bucătărie, baie, hol, dormitor, bucătărie, baie si beci, in suprafață construită de 30,64. si suprafața utilă de 18,58.

Au mai susținut reclamanții că nu se pot bucura pe deplin de prerogativele dreptului de proprietate întrucât imobilul este ocupat abuziv de pârâți.

In dovedirea acțiunii la dosar s-au depus acte, s-a solicitat proba cu interogatoriul pârâților, martori și expertiză de specialitate.

In termen legal, pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe cale de reconvențională au solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de 7200 lei reprezentând sulta acordată prin decizia nr. 2222/2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI, care a fost achitată de pârâtul, suma de 4000 lei reprezentând îmbunătățirile efectuate la imobil și suma de 350 lei achitată de pârât pentru efectuarea schițelor cadastrale, precum și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la plata efectivă a creanțelor solicitate.

In cauză a fost introdusă în calitate de intervenientă, numita, beneficiara unui drept de uzufruct asupra imobilului vândut reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 170 din 22 ianuarie 2007, Judecătoria Câmpinaa admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea sub toate capetele de cerere ca inadmisibilă.

Sentința a fost desființată de Tribunalul Prahova care prin decizia nr. 208 din 27.03.2007 a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a acțiunii la aceeași instanță de fond.

După reînregistrarea cauzei la Judecătoria Câmpina și după administrarea probatoriilor solicitate de părți în dovedirea acțiunii și combaterea acesteia, prin sentința civilă nr. 2930 din 10 octombrie 2008 fost admisă în parte acțiunea precizată și în parte cererea reconvențională, dispunându-se evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, respingându-se ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului și la plata daunelor cominatorii, au fost obligați reclamanții la plata către pârâți a sumei de 2817 lei reprezentând contravaloare îmbunătățiri efectuate la imobilul în litigiu, s-a respins ca neîntemeiat capătul din cererea reconvențională privind plata sumei de 7200 lei cu titlu de sultă și 350 lei contravaloarea schițelor cadastrale și s-a instituit un drept de retenție în favoarea pârâților asupra imobilului până la achitarea sumei datorate de către reclamanți.

S-a reținut în esență că, imobilul în litigiu care a făcut obiectul partajului succesoral a fost înstrăinat de intervenientă reclamanților, iar pârâții locuiesc în acest spațiu fără drept, astfel încât se justifică măsura evacuării acestora.

In ceea ce privește obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință, acest capăt de cerere a fost găsit neîntemeiat întrucât atributul legat de folosința imobilului nu este conferit nuzilor proprietari.

Cu privire la celelalte solicitări ale pârâților reclamanți din cererea reconvențională, acestea au fost admise în parte avându-se în vedere înscrisurile depuse la dosar, răspunsurile părților la interogatorii și constatările expertizei de specialitate dispusă în cauză.

Apelul declarat de pârâți împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a fost respins de Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 257 din 2 aprilie 2009.

A reținut instanța de control judiciar sub un prim aspect că s-a procedat corect respingându-se excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, deoarece între părți există raporturi de rudenie care au făcut imposibilă încheierea unui contract de locațiune, iar apelanții pârâți sunt tolerați în imobil tocmai în virtutea acestor relații.

S-a apreciat de asemenea ca neîntemeiat capătul de cerere reconvenționă vizând obligarea reclamanților la achitarea sumei de 7200 lei reprezentând sultă, în urma procesului de partaj, întrucât din actele dosarului nu a rezultat că pârâtul ar fi achitat aceste sume din banii săi, ci acesta a acționat în calitate de mandatar al intervenientei depunând la executorul judecătoresc sumele înmânate de mama sa, intervenienta din cauză.

Și celelalte solicitări ale apelanților pârâți au fost cenzurate de instanța de control, avându-se în vedere înscrisurile depuse la dosar din care a rezultat că sumele achitate drept sulte în urma partajului succesoral,judecat între părți provin de la intervenientă și de la fiica acesteia .

Imbunătățirile aduse de pârâți imobilului în litigiu au fost de asemenea corect reținute de prima instanță și în atare situație tribunalul a respins și acest motiv de apel ca nefondat.

Impotriva deciziei au declarat recurs în termen legal pârâții considerând-o nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:

- Instanța de apel face o greșită interpretare a dispozițiilor legale privitoare la acțiunea în evacuare.

Susțin recurenții sub acest aspect că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii dispunând evacuarea dintr-un imobil unde reclamanții sunt proprietari doar de drept nu și de fapt și mai mult s-a dispus evacuarea unor persoane care nu mai locuiesc în imobil, respectiv recurenții-pârâți.

In plus, se arată de recurenți că dreptul de proprietate nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în evacuare fapt care nu rezultă din capătul de cerere principal invocat de reclamanți. In atare, se concluzionează, că acțiunea în evacuare trebuia respinsă ca inadmisibilă.

- Instanța de apel a respins în mod netemeinic critica invocată în apel privind obligarea intervenientei ca în solidar cu reclamanții să achite pârâților suma de 7200 lei reprezentând împrumut contractat la BCR, depunere Banca, și documente cadastrale, sume achitate în folosul reclamantelor și al intervenientei.

Se susține sub acest aspect că instanțele au reținut greșit că nu s-a făcut dovada celor solicitate de pârâți ignorând actele depuse la dosarul cauzei și probatoriul.

- In mod netemeinic instanța de apel a respins motivul de apel referitor la admiterea în parte a cererii privind contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de pârâți la imobilul reclamantelor.

Se arată că deși prin raportul de expertiză întocmit de expert s-au evaluat aceste îmbunătățiri la suma de 4280 lei instanțele în mod netemeinic au scăzut aceste îmbunătățiri la suma de 1463 lei reținându-se greșit că instantul de apă caldă este în posesia pârâților.

Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale.

Intimatele și au formulat întâmpinare invocând nulitatea recursului cu motivarea că recursul nu se încadrează în niciunul din cazurile limitativ înscrise în art. 304 Cod pr.civilă.

In subsidiar, intimații solicită respingerea recursului ca nefundat întrucât instanțele au făcut o corectă interpretare a legii, raportat la probatoriul administrat.

Curtea, față de dispozițiile art. 137 (1) Cod pr.civilă care impun instanței să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii,văzând și întâmpinarea formulată de intimați, va analiza mai întâi excepția nulității recursului pe care o va respinge pentru următoarele considerente:

Este adevărat că potrivit art. 3021(1) lit. c Cod pr.civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ceea ce presupune încadrarea acestora într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 din același cod.

Aceasta deoarece, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, recurentul trebuie să-și exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

In speța dată chiar dacă prin cererea de recurs, recurenții nu au invocat niciunul din motivele de casare înscrise în art. 304 Cod pr.civilă, criticile formulate fac posibilă încadrarea lor în cazul prevăzut de pct. 9 al art. 304. De altfel, recurenții au precizat înainte de închiderea dezbaterilor că au încadrat motivele invocate în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă.

In considerarea celor de mai sus, Curtea va respinge ca nefondată excepția nulității recursului invocată de intimați.

Pe fondul cauzei criticile invocate sunt neîntemeiate astfel încât Curtea va respinge recursul declarat de pârâți ca nefundat în baza disp. art. 312 (1) Cod pr.civilă, după cum se va arăta mai jos:

Sub un prim aspect referitor la greșita aplicare a dispozițiilor legale vizând admisibilitatea acțiunii în evacuare, instanțele au reținut corect că singura modalitate de a-și valorifica dreptul la creanță și de a-i constrânge pe debitori să execute o obligație de,a face, respectiv predarea spațiilor din locuințe ocupate abuziv, este acțiunea în evacuare și nu acțiunea în revendicare, deoarece nu s-a cerut recunoașterea dreptului de proprietate al reclamanților pentru a fi eventual comparat cu titlu prezentat de pârâți.

De altfel, problema inadmisibilității acțiunii în evacuare a fost rezolvată irevocabil prin decizia nr. 208 din 27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova care, admițând apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii fondului care se pronunțase în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate a acțiunii în evacuare, a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța pe fondul pricinii.

In considerentele prezentei decizii se reține că acțiunea în evacuare promovată de reclamanți era singura modalitate la îndemâna acestora de a-și apăra prerogativele dreptului de proprietate.

Decizia tribunalului a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Si cea de-a doua critică invocată de recurenți este nefondată.

Este adevărat că la dosarul cauzei s-a depus un contract de împrumut pe numele, însă atâta vreme cât acest înscris nu s-a coroborat cu celelalte probe ale dosarului, instanțele au procedat corect înlăturând apărarea pârâților în acest sens.

Imprejurarea că pârâtul s-a deplasat la executorul judecătoresc în calitate de procurator al mamei sale - intervenienta nu presupune că suma achitată cu titlu de sultă datorată în urma partajului provenea din banii procuratorului.

La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri din care a rezultat fără echivoc că intervenienta a beneficiat de un împrumut de la Câmpina, lichidând totodată depozitul inițial în cuantum de 1235,09 lei și dobânda aferentă astfel încât s-au justificat sumele plătite prin intermediul fiului său.

Instanțele au respins corect și cererea pârâților în legătură cu restituirea sumei de 350 lei care ar fi fost destinată întocmirii documentelor cadastrale pentru înstrăinarea imobilului întrucât susținerile pârâților nu s-au dovedit, mai mult din factura depusă la dosar pe numele intervenientei rezultă că la încheierea actului de vânzare-cumpărare s-au efectuat alte măsurători cadastrale.

Cât privește cuantumul îmbunătățirilor aduse imobilului de către pârâți, instanța fondului a cărei soluție a fost confirmată în apel, acesta a fost stabilit în raport cu probatoriul administrat respectiv răspunsurile părților la interogatoriu și constatările raportului de expertiză dar și rezoluția nr. 1073/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, din acest ultim înscris rezultând că instantul de apă caldă, țevile de cupru de alimentare a acestuia și burlanul flexibil au fost demontate de reclamanți în urma unui control al SC SA și a lipsei autorizației,de funcționare, și depozitare ulterior în camera ocupată de pârâți.

Față de cele mai sus arătate, constatând că legalitatea deciziei atacate nu este afectată Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de pârâți.

In baza disp. art. 274 Cod pr.civilă recurenții vor fi obligați la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către intimații și.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimați, ca nefondată.

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții și, domiciliați în Câmpina,- A, jud.P, împotriva deciziei civile nr.257 pronunțată la data de 2 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în Câmpina,-,.17 A,.6,.24, jud. P, -, domiciliată în Câmpina,- A, jud.P și intimata-intervenientă, domiciliată în Câmpina,- A, jud.

Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către intimații și.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 4 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae

- - C - - -

GREFIER,

- -

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Tehnored. CȘ/CO

8 ex./10.12.2009

f- Judec.Câmpina

a- Trib.

R

Președinte:Violeta Stanciu
Judecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 994/2009. Curtea de Apel Ploiesti