Asigurări sociale. Decizia 1651/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1651/2008 -
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de contestatorul domiciliat în comuna, satul, nr. 39, județul B și de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 521 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 18.11.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii în întregime și în consecință, a se dispune recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond. De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și obligarea acesteia la cheltuieli de judecată în recurs. Precizează că deși a reprezentat partea în fața primei instanțe, la filele 6 - 7 din dosarul de fond aflându-se împuternicirea avocațială și chitanța reprezentând plata onorariului de avocat, și a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu i-au fost acordate, în condițiile în care acțiunea a fost admisă.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 521 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. - din 24 martie 2005 emisă de intimată pe seama contestatorului; intimata a fost obligată să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/23.03.2005 fost recalculată pensia contestatorului. Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică acela de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat deja, reține tribunalul, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr. 226 din 2006 fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată, și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006, prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006, în speța de față
Art. 2, alin. 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006, asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare, rezultă că petentul a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 226/2006, a admis contestația potrivit dispozitivului sentinței.
Întrucât cheltuielile de judecată nu au fost justificate, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și cu respectarea formelor legale, au declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței și admiterea cererii sale cum a fost formulată, în sensul de a se reține stagiul complet de cotizare de 20 de ani și nu 25 de ani, cum greșit a reținut instanța de fond. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată ocazionate în fond, cheltuieli ce au fost omise de Tribunalul Bihor.
În motivarea recursului s-a susținut că reclamantul a lucrat peste 26 ani în grupa a I de muncă, la revizia de vagoane, având atribuții în siguranța circulației pe calea ferată, impunându-se astfel a i se reține un stagiu de cotizare de 20 de ani, pentru a nu fi discriminat față de alți participanți la sistemul național de asigurări.
Intimata Casa Județeană de Pensii Bad eclarat de asemenea recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea contestației petentului.
În motivarea recursului a susținut că dispozițiile Legii nr. 226/2006 nu sunt aplicabile petentului, actul normativ se aplică doar începând cu 1 aprilie 2001, iar petentul s-a pensionat anterior.
A mai invocat recurenta că petentul a desfășurat activitate ca montator și șef tură vagoane, și astfel nu-i sunt aplicabile dispozițiile pct. 7 anexa 1 din Legea nr. 226/2006, care se referă doar la mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că atât criticile formulate de contestator cu privire la stagiul complet de cotizare reținut, cât și recursul declarat de pârâtă, sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Recurentul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977. În conformitate cu art. 81 din Legea nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004, pârâta urma să procedeze la recalcularea pensiilor potrivit principiilor enunțate în articole introductive ale Legii nr. 19/2000, cel mai important fiind asigurarea unor pensii egale pentru cei care au contribuit egal la sistemul de asigurări sociale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Așa fiind, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 226/2006, art. 2, 3 și 5, și a reținut corect pentru petent un stagiu complet de cotizare de 25 ani, raportat la activitatea desfășurată de acesta, activitate la care se face referire în pct. 7 din anexa 1 la Legea nr. 226/2006.
Textul de lege evocat se referă nu doar la activitățile de mecanic de locomotivă, mecanic ajutor și mecanic instructor, ci și la orice activitate desfășurată de personalul din siguranța circulației, cum este cazul petentului.
Petentului nu-i pot fi aplicate dispozițiile art. 43 din Legea 19/2000 așa cum solicită, deoarece acesta nu a desfășurat activitate în subteran, ori în zona I de radiații, pentru a-i fi aplicabile textele legale care prevăd stagii complete de cotizare de 20 ani respectiv 15 ani.
Criticile formulate de pârâtă sunt de asemenea neîntemeiate, Legea nr. 19/2000 a avut ca principii fundamentale, prevăzute în chiar articolele introductive, printre altele, pensii egale pentru participanții la sistemul public ce au desfășurat aceeași activitate, indiferent de anul pensionării lor.
Este posibilă aplicarea acestui act normativ nou persoanelor pensionate anterior apariției lui, tocmai datorită apariției Legii nr. 19/2000, care a fost edictată cu scopul înlăturării tuturor discriminărilor și discrepanțelor din sistemul public de pensii.
Pct. 7 din anexa 1 la Legea nr. 226/2006 prevede ca activități în condiții speciale, activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, precum și activitățile de mecanic de locomotivă, mecanic ajutor și mecanic instructor. Activitatea petentului a avut legătură cu siguranța circulației pe calea ferată, motiv pentru care a și fost încadrată în grupa I de muncă, conform dispozițiilor legii vechi.
Concluzionând, în mod corect reclamantului i s-a stabilit un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu respectarea dispozițiilor textelor legale mai sus invocate.
Este însă nelegală și netemeinică sentința sub aspectul omiterii acordării cheltuielilor de judecată la fond.
Astfel, petentul a avut avocat angajat, onorariul achitat acestuia a fost de 500 lei, fila 6 - 7 dosar fond, iar aceste cheltuieli de judecată se impuneau a fi acordate urmare a admiterii contestației.
Pentru aceste motive, în baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul pârâtei și se va admite recursul declarat de contestator, dispunându-se modificarea în parte a sentinței de fond numai cu privire la cheltuielile de judecată.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, se vor compensa cheltuielile de judecată ale părților în recurs, intimata Casa Județeană de Pensii B nefiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 521 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pe pârâta Casa Județeană de Pensii B la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Compensează cheltuielile de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.R
jud.fond. -
dact.
2 ex./26.11.2008
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
