Asigurări sociale. Decizia 952/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 952/2009-
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în Vadu, nr. 404, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 179/R din 3 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta contestatorului -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 9/04.02.2009, emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezenta cale de atac este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar s-au depus prin Serviciul Registratură, la data de 08.05.2009, întâmpinare din partea intimatei, după care:
Reprezentanta contestatorului arată că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra prezentei căi extraordinare de atac.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentei contestații în anulare.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației în anulare înaintate de partea pe care o reprezintă, anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs, și pe cale de consecință rejudecarea recursului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Constată că, prin sentința civilă nr. 468 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/5.07.2007 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,23419. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-am arătat deja, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații (I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând activitate în funcția de șofer în grupa II-a de muncă (condiții deosebite), care nu este prevăzută în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile prevederile Legii nr. 19/2000.
Instanța mai reține că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocata de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, activitate care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000.
De asemenea, reține tribunalul, în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art. 2 alin. 2 din actul normativ mai sus menționat, cuprind și fostele locuri de munca în grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie între condițiile speciale de muncă (fostă grupa I în legislația anterioară) și cele deosebite de muncă (fostă grupa a II-a de muncă în legislația anterioară), în speță contestatorul desfășurând activitate în grupa a II-a de muncă.
Nu se pot reține ca și aplicabile în speță - apreciază prima instanță - nici dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art. 14, respectiv alin. 1 și 4, care la o simplă lecturare, în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupă de muncă să fie reglementat un stagiu de cotizare diferit (respectiv pentru grupa I de muncă la alin. 1 - un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin. 4 de 15 ani, iar pentru grupa a II-a de muncă la alin 1 - un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin. 4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța, în temeiul art. 20 și 43 din Legea nr. 19/2000, a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs petentul, care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței și admiterea contestației cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 179/R din 3 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 468 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele aspecte:
Petentul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în calitate de șofer.
Funcția avută de petent nu-l îndreptățește pe acesta la stagiul de cotizare special, prevăzut de art. 20, coroborat cu art. 43 din Legea nr. 19/2000, și nici la stagiul complet de cotizare de 25 de ani, cum solicită, cât timp reclamantul nu a probat că activitatea desfășurată este încadrată în condițiile speciale prevăzute de anexa 1 din Legea nr. 226/2006.
Anexa 1 din actul evocat mai sus, la pct. 32, încadrează în locuri de muncă în condiții speciale, activitatea desfășurată de șoferi care au condus mașini de un anume tonaj, ori petentul nu a dovedit în speță că se încadrează în cele prevăzute de textul de lege arătat.
Așa fiind, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind nefondată contestația, reținând că recalcularea pensiei petentului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și a nr.HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare de 30 de ani avut în vedere la calcularea pensiei, fiind legal.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat recursul civil promovat în cauză.
S-a constatat că partea intimată nu a solicitat, cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 179/R/2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în recurs, a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei instanței de recurs și în rejudecare, admiterea contestației formulate împotriva deciziei de pensionare nr. -/08.02.2000.
În motivarea contestației în anulare arată contestatorul că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de modificare a hotărârii atacate, respectiv nu a analizat aspectele invocate în recurs privind interpretarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 3/1977, respectiv împrejurarea că intimata avea obligația de a stabili un stagiu de cotizare de 25 de ani în conformitate cu dispozițiile art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977, art. 20, art. 43 și 77 din Legea nr. 19/2000 și potrivit principiului: " la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie".
Mai arată că instanța de recurs a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada că ar fi lucrat pe mașini de mare tonaj, ori din adeverința nr. 178/18.12.2008 eliberată de SC și REPARAȚII SA, rezultă că a desfășurat activitate de conducător auto transport marfă pe autobasculante în perioada 14.03.1969-18.01.1983, iar din anul 198 până în 1993- pe autobasculanta de 16 tone în Cariera și ulterior în intervalul 1994-1998, iar în perioada 21.03.1967-05.12.1968 și 14.03.1969-18.01.1983 a desfășurat activitate ca șofer pe autobasculante de 4 tone în cariere de piatră, șantiere de construcții industriale, transporturi minereuri, la ridicare de baraje și construire canale.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare, arătând în acest sens că în mod temeinic și legal instanța de fond și instanța de recurs a apreciat că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile Legii nr. 19/2000 și nici cele ale Legii nr. 226/2006, iar calculul pensiei cuvenite contestatorului este corect.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma temeiurilor de drept și de fapt invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Susținerile contestatorului în sensul că instanța de recurs a omis să analizeze apărările sale privind îndreptățirea la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, conform art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977 respectiv dispozițiile art. 20, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000, sunt nefondate, instanța de recurs argumentând prin prisma dispozițiilor legale invocate soluția pronunțată, reținând în cuprinsul considerentelor neincidența dispozițiilor art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977, precum și faptul că funcția avută de petent nu-l îndreptățește la stagiul de cotizare special prevăzut de art. 20 și 43 din Legea nr. 19/2000 și nici la stagiul complet de cotizare de 25 de ani.
De altfel, instanța de recurs analizând sentința recurată a reținut că aceasta este legală și temeinică, considerentele avute în vedere de prima instanță fiind apreciate, în consecință ca întemeiate, astfel că neanalizarea expresă a unei anumite dispoziții legale nu poate fi apreciată ca omisiune, în condițiile în care prin întreaga argumentare a soluției pronunțate în recurs s-a reținut ca fiind corectă interpretarea dispozițiilor legale de către instanța de fond.
Referitor la celelalte critici invocate de contestator, se reține că instanța de recurs a analizat actele depuse de acesta în susținerea recursului, respectiv adeverințele invocate și în prezenta contestație, în speță nefiind dovedită nici o greșeală materială, iar aprecierile instanței de recurs privind caracterul pertinent, concludent al probei, și inclusiv sub aspectul temeiniciei pretențiilor nu pot forma obiect al analizei în cadrul contestației în anulare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul, domiciliat în Vadu, nr. 404, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 179/R din 3 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
pentru judecător aflat în
concediu de odihnă
semnează președintele instanței
judecător G
- judecători fond -
- judecători recurs -
- redactat decizie - judecător -17.06.2009
- dactilografiat grefier -18.06.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
