Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 10
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de antele: cu domiciliul ales în B,-, etaj.5, sector 3, -, toate prin mandatar cu domiciliul ales în B,-, etaj.5, sector 3 și de către intervenientele în, -, toate prin mandatar cu domiciliul ales în B,-, etaj.5, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1263 din 04.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contractoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP P cu sediul în P,-, jud.P, Tribunalul București cu sediul în B,-, etaj 5, sector 3, Curtea de Apel București cu sediul în B, nr.5, sector 4.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit art.15 alin.1 lit.a din Legea nr.146/1997 cu completările și modificările ulterioare, precum și în conformitate cu art.285 din Codul Muncii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentele-ante, -, recurentele-interveniente în, -, intimații-pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP P, Tribunalul București, Curtea de Apel București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că recurentele ante și recurentele-interveniente în au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului cât și față de cererea recurentelor privind judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare a pronunțat următoarea deciziei.
CURTEA:
Reclamantele, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâții să fie obligați în solidar la plata sumelor reprezentând c/val tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 pentru ultimii trei ani, indexata cu coeficientul de inflație și acordarea în continuare a tichetelor de masă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că antele sunt salariați în cadrul unei instituții bugetare, iar drepturile prev. de art. 1 alin. 1 din Legea nr.142/1998, respectiv tichetele de masă, nu au fost acordate deși pârâții aveau obligația să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare acoperirii și acestor drepturi.
Au mai arătat antele că alte instituții bugetare au aplicat prevederile actelor normative menționate anterior, iar prin faptul că anumite categorii de salariați beneficiază de tichetele respective se creează o discriminare, încălcându-se dreptul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, drept ocrotit de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes, -,.
Reclamantele și au declarat că renunță la judecată.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin legile bugetare anuale, expres menționate, s-a prevăzut pentru instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, că nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, iar instituirea unei condiții cu privire la personalul din sectorul bugetar, față de cel din sectorul privat, determinată de caracterul limitat al bugetului de stat, de principiile și regulile bugetare care guvernează bugetul de stat, nu este de natură a nesocoti principiul legalității în drepturi consacrat de Constituție.
Și pârâtul MEF a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, ulterior, prin încheiere pronunțată de ICCJ fiind strămutată la Tribunalul Prahova, unde a fost înregistrată sub nr-.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1263 din 4 octombrie 2007, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, respingând acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, pe fond, a respins acțiunea și cererile de intervenție ca neîntemeiate.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de MEF, tribunalul a reținut, în esență, că acesta are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între anți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că din analiza actelor normative incidente rezultă că angajatorul nu are obligația de a acorda în orice condiții tichete de masă, acordarea acestora fiind condiționată de existența unor fonduri alocate cu această destinație, cât și de o negociere a sindicatului sau a reprezentanților salariaților cu angajatorul.
A mai reținut tribunalul că nu sunt prevăzute fonduri bugetare la instituțiile pârâte pentru astfel de plăți și nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea lor.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs în termen legal antele și intervenientele în interes, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Se arată că în mod eronat a fost respinsă cererea de sesizare a Curții constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a disp. art.39 alin.4 din Legea 631/2002, art.46 alin.2 din Legea 507/2003, art.40 din Legea 511/2004 și art.24 din Legea 379/2005, întrucât aceste dispoziții au continuat să-și producă efectele în toată perioada 2004 - 2006 pentru care s-au formulat pretențiile bănești.
De asemenea, se arată că MEF are calitate procesuală pasivă, deoarece intră în atribuția sa fundamentarea bugetului și apoi de apune în executare dispozițiile bugetare.
Mai susțin recurentele că sunt salariați într-o instituție bugetară și beneficiază de drepturile prev. de art. 1 alin. 1 din Legea nr.142/1998, art.l din Legea nr.193/2006 și art.2 alin.2 din același act normativ, respectiv tichetele de masă, ce nu au fost acordate deși pârâții aveau obligația să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare acoperirii și acestor drepturi.
Au mai arătat recurenții că alte instituții bugetare au aplicat prevederile actelor normative menționate anterior, iar prin faptul că anumite categorii de salariați beneficiază de tichetele respective se creează o discriminare, încălcându-se dreptul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, drept ocrotit de art.41 alin.2 și 53 din Constituția României, de art.5 alin.3 Codul Muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art.39 alin.4 din Legea 631/2002, art.46 alin.2 din Legea 507/2003, art.40 din Legea 511/2004 și art.24 din Legea 379/2005, în mod corect instanța de fond a respins-o, întrucât art.29 din Legea 47/1992 prevede că pentru a putea fi sesizată Curtea Constituțională este imperativ necesar ca excepția de neconstituționalitate să vizeze o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanțăîn vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.
Ori, textele de lege invocate de recurente nu mai sunt în vigoare, dat fiind faptul că o lege a bugetului are aplicabilitate doar în anul pentru care a fost adoptată.
Mai mult, același art.29 din Legea 47/1992 prevede că respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată la instanța superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare, termen ce nu a fost respectat de recurente în prezenta cauză.
Corectă este și soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a MEF, întrucât între acest pârât și recurente nu există raporturi directe de muncă, iar elaborarea bugetelor de stat de către MEF se face după consultarea celorlalți ordonatori de credite care-și configurează și dimensionează bugetele necesare desfășurării activității.
Pe fondul cauzei, curtea va constata că hotărârea pronunțată de tribunal este legală și temeinică.
În conformitate cu art.l alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, alin.2 al art.l din Legea nr. 142/1998 stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În același sens, la art.5 din Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr. 142/1998 se prevede în mod expres că pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar "tichete de masă".
Din modul de redactare a disp. art.l alin.l din Legea nr. 142/1998 rezultă că angajatorul nu are obligația de a acorda în orice condiții tichete de masă, nefiind vorba de o normă imperativă.
Pentru unitățile din sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, însă prin legile bugetare anuale, s-a prevăzut în mod expres că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă, astfel că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat este în imposibilitate de acordare a unor asemenea drepturi, ceea ce subliniază încă o dată caracterul facultativ al acordării acestor tichete de masă.
Or, activitatea instanțelor de judecată este finanțată de la bugetul de stat, așa cum se stipulează în art.131 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Este greșit argumentul că prin neacordarea tichetelor de masă recurentelor, acestea ar fi discriminate în raport cu alte categorii de salariați din sectorul bugetar cărora li se acordă asemenea tichete, aplicându-se în mod discriminatoriu legea și încălcându-se în acest fel principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, întrucât acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații comparabile, ceea ce în speță nu se verifică, iar prevederile legilor bugetului de stat menționate mai sus vizează toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
De menționat că, personalul din cadrul autorității judecătorești, inclusiv personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de drepturi salariale stabilite prin legi speciale, de natură să le asigure protecție socială, în care nu se regăsește și dreptul la acordarea tichetelor respective.
Nici contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe perioada în discuție în cauză nu stabilește obligativitatea acordării tichetelor de masă, lăsând această problemă la înțelegerea dintre fiecare angajator și reprezentanții salariaților, acordarea tichetelor depinzând de veniturile realizate de angajator, astfel că nu există o normă imperativă care să stea la baza acordării acestora și deși pentru personalul auxiliar de specialitate s-a încheiat un asemenea contract, problema respectivă nu a fost reglementată, astfel că nu există temei legal pentru acordarea acestor tichete.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.304, 3041și 312 alin.l Cod pr.civilă îl va respinge ca atare.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de antele: cu domiciliul ales în B,-, etaj.5, sector 3, -, toate prin mandatar cu domiciliul ales în B,-, etaj.5, sector 3 și de către intervenientele în, -, toate prin mandatar cu domiciliul ales în B,-, etaj.5, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1263 din 04.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP P cu sediul în P,-, jud.P, Tribunalul București cu sediul în B,-, etaj 5, sector 3, Curtea de Apel București, cu sediul în B, sector 4, nr.5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /AȚ
2 ex./30.01.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Cristina
