Anulare act. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 13
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta " Târgoviște" SA, cu sediul în Târgoviște,--11, jud.D, împotriva sentinței civile nr.1041 din 02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant prin Sindicatul Liber Independent Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,--11, jud.D.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit art.15 alin.1 lit.a din Legea nr.146/1997 cu completările și modificările ulterioare, precum și în conformitate cu art.285 din Codul Muncii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă " Târgoviște" SA. prin consilier juridic, intimatul-reclamant prin Sindicatul Liber Independent Târgoviște reprezentat de președinte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant prin Sindicatul Liber Independent Târgoviște, la aceasta fiind aataște în xerocopie Legea nr.467/2006, procesul-verbal nr.9/12.07.2004, adresa nr.224/13.07.-2007 emisă de - Târgoviște, constatarea la PVC 14075/27.07.2007.
S-a înmânat reprezentantului legal al recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-reclamant.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă " Târgoviște" SA. Sindicatul Liber Independent Târgoviște reprezentat de președinte pentru intimatul-reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă " Târgoviște" SA. arată că în sentința recurată nu se regăsește apărarea făcută de recurenta-pârâtă.
De asemenea, instanța de fond a omis să menționeze că nerespectarea disp.art.102 din 2004-2008 nu poate duce la nulitatea deciziei de concediere
individuală deoarece sancțiunea nerespectării prevederilor art.102 (1) din este prevăzută expres la art.102 (3 litera a) din același 2004-2008.
Astfel, nerespectarea obligației de a informa sindicatul în privința concedierilor individuale cu 60 de zile înainte nu poate duce decât la obligarea recurentei-pârâte de plăti fiecărui salariat salariul de bază pentru 60 de zile, nereprezentând o cauză de nulitate a deciziei de concediere.
De asemenea, mai arată că intimatul-reclamant nu a avut cunoștință de prezenta acțiune și nici în prezent nu are cunoștință dat fiind că este plecat de la domiciliu, în opinia recurentei-pârâte ar fi trebuit ca acesta să fie încunoștințat despre acțiune pentru a-și spune punctul de vedere.
Precizează că intimatul-reclamant a primit salarii compensatorii și solicită ca instanța să aibă în vedere că recurenta-pârâtă nu deținea la data concedierii locuri de muncă vacante compatibile cu starea de sănătate a salariatului și calificarea sa profesională, ceea ce înseamnă că posibilitatea de aor edistribui în muncă a fost analizată, însă nu s-au găsit soluții. De altfel, art.74 nu sancționează lipsa acestor elemente ale deciziei de concediere cu nulitatea absolută, iar art.76 din Codul Muncii arată că orice concediere dispusă fără respectarea procedurii prevăzută de lege, este lovită de nulitate absolută.
Mai arată că s-au depus de către recurenta-pârâtă dovezi din care rezultă indubitabil că desființarea posturilor a fost efectivă și serioasă, organigrama locului de muncă fiind modificată, postul suprimat, iar la data concedierii, salariatul se afla la dispoziția angajatorului la domiciliul acestuia, pentru că nu i se puteau asigura condiții pentru desfășurarea activității deoarece secția era aproape oprită din lipsă de comenzi.
În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă pentru perioada în care salariatul s-a aflat sub efectele deciziei de concediere, solicită a se avea în vedere regimul special al acestor tichete de masă, consacrat de Legea nr.142/2008, respectiv faptul că acestea reprezintă o compensație a faptului că salariatul nu poate servi masa la domiciliu, fiind prezent la locul de muncă.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea contestației la decizia de concediere ca neîntemeiată.
Sindicatul Liber Independent Târgoviște reprezentat de președinte, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, arată că art.56 din 2004-208 precizează clar motivele care stau la baza concedierii dispuse de angajator în urmare desființării postului și anume: motive economice, însă după rezultă din pe 9 luni, societatea înregistrează profit, deci acest motiv nu există; motive tehnologice, însă nu au fost dispuse măsuri de retehnologizare a secției; reorganizarea secției, însă așa cum a recunoscut și recurenta-pârâtă, nu s-a făcut o reorganizare a secției.
De asemenea, potrivit art.58 al Contractului colectiv de muncă, arată că se poate desface contractul colectiv de muncă din inițiativa unității numai cu informarea prealabilă a sindicatului, iar în cazul desființării postului ocupat de salariat este obligatorie procedura stabilită de art.102.
Așa cum a recunoscut și recurenta-pârâtă, nu a anunțat prealabil sindicatul și nici nu a respectat procedura prev. de art.102.
Obligația de informare și consultare este impusă societății și de Legea nr.467/2006 și pe care recurenta nu a îndeplinit-o, aspect ce rezultă și din contractele D făcute la sesizarea sindicatului, prin care a fost pus în evidență caracterul ilegal al concedierilor efectuate de recurenta-pârâtă.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Consilier juridic având cuvântul în replică pentru recurenta-pârâtă " Târgoviște" SA. arată că apărarea formulată în recurs de reprezentantul intimatului-reclamant nu se regăsește în cererea de chemare în judecată.
CURTEA:
Reclamantul Sindicatul Liber Independent Târgoviște, prin reprezentarea salariatului, a solicitat anularea dispoziției nr. 1858 din 13 iulie 2007 emise de SC Sa Târgoviște, prin care s-a luat măsura concedierii salariatului, urmare desființării postului de din secția trăgătorie de bare deținută de acest salariat, cu reintegrarea acestuia în postul deținut și plata drepturilor salariale.
În motivarea contestației s-a susținut că prin emiterea dispoziției contestate, pârâta a încălcat dispozițiile art. 102 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe unitate conform cărora aceasta era obligată să anunțe în scris despre situația apărută, sindicatul și pe salariat, numărul total al posturilor reduse și structura acestora, cu 60 zile calendaristice înainte de preaviz.
Totodată, pârâta nu a respectat nici dispozițiile art. 74 Codul Muncii, nefiind prezentate locurile de muncă disponibile, cu toate că s-au făcut angajări și nici dispozițiile art. 64 cu privire la consultarea Agenției Teritoriale de Muncă și ale art. 73 pct.3 din Codul Muncii, referitoare la suspendarea curgerii preavizului pentru perioada suspendării contractului individual de muncă.
În consecință, urmare anulării dispoziției contestate se impune reintegrarea salariatului în funcția deținută anterior cu acordarea drepturilor salariale aferente de la încetarea contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și acordarea tichetelor de masă la valoare nominală.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației deoarece prevederile contractului de muncă pe unitate reglementează doar procedura concedierii colective și nu cea a concedierii individuale cum se prezintă situația în speță, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 102 alin.1 și 102 alin.3 lit.a din acest contract, iar prin negocierile prealabile s-a stabilit de comun acord că procedurile referitoare la concediere să fie cele consacrate de Codul Muncii.
Se mai arată că obligativitatea ofertei de redistribuire a locului de muncă subzistă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică sau psihică, ori pentru necorespundere profesională, situație în care salariatul nu se regăsește.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 1041 din 2 noiembrie 2007, cu opinie separată, a admis acțiunea intentată de salariatul prin reprezentarea sa de către sindicat și s-a constatat nulitatea dispoziției emise de pârâtă, dispunându-se reintegrarea acestuia în funcția deținută anterior, cu plata de către pârâtă a drepturilor salariale și a tichetelor de masă de la data încetării contractului colectiv de muncă până la reintegrarea sa efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că într-adevăr în speță sunt aplicabile în cazul concedierii dispozițiile art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă când are loc o reducere de personal, ca urmare a restrângerii ori reorganizării a activității, text de lege care nu distinge între concedierea individuală și colectivă, cum pretinde pârâta.
A mai reținut instanța de fond că se impune plata de despăgubiri către salariat, despăgubiri care să includă salariul cuvenit, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, respectiv tichetele de masă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației în totalitate ca neîntemeiată.
Criticând sentința, intimata a susținut în esență că nerespectarea prevederilor art. 102 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2008 nu poate duce la nulitatea deciziei de concediere individuale, iar nerespectarea obligației de a informa sindicatul în legătură cu măsura dispusă, cu 60 de zile anterior, nu poate duce decât la obligarea pârâtei la plata salariului pentru această perioadă fiecărui salariat și nu la nulitatea deciziei de concediere.
Mai susține recurenta că, în mod nelegal, nu a fost introdus în cauză salariatul, care avea posibilitatea să renunțe sau să nu solicite continuarea judecății, conform principiului disponibilității.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că nu se poate susține că nu au fost respectate dispozițiile art. 64 și 74 din Codul Muncii cu privire la obligativitatea ofertei de redistribuire, care subzistă numai pentru inaptitudine fizică sau psihică ca și în cazul concedierii pentru necorespundere profesională, situație în care salariatul nu se regăsește și care, de altfel, nu duce la nulitatea absolută a măsurii, în condițiile în care desființarea unor posturi a fost efectivă și serioasă față de organigrama adoptată.
În final, s-a formulat și critica referitoare la greșita acordare a tichetelor de masă pentru perioada în care salariatul era concediat față de regimul special al acordării tichetelor de masă stabilit prin Legea nr. 142/1998, ceea ce exclude o reparație bănească a prejudiciului suferit prin concediere, situație în care salariatul nu a fost prezent în mod efectiv la locul de muncă și nu poate beneficia de tichete de masă.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform dispozițiilor art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al societății intimate, în situația în care unitatea este nevoită să efectueze o reducere de personal ca urmare a restrângerii activității ori reorganizării procesului de producție ce impun desfaceri de contract de muncă, angajatorul este obligat să anunțe în scris sindicatul despre situația apărută și numărul total al posturilor ce urmează a fi reduse, ca și structura acestora, impunându-se astfel o colaborare reală și efectivă cu sindicatul pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.
Aceste dispoziții legale sunt obligatorii atât în cazul concedierilor colective cât și a celor individuale, nefăcându-se o distincție între cele două tipuri de concedieri. Dispozițiile menționate au fost încălcate de către societatea intimată, situație în care soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică cu privire la nulitatea concedierii, fiind incidente dispozițiile art. 76 și 78 din Codul Muncii cu privire la procedura concedierii.
Mai mult, potrivit Legii 467/2006, care ranspune Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a salariaților din Comunitatea Europeană, publicată în Oficial al Comunităților Europene () nr. din 23 martie 2002, angajatorul avea această obligație de informare a salariaților și a reprezentanților acestora.
Nu este fondată nici critica invocată în motivele de recurs privind neintroducerea în cauză a salariatului.
Potrivit disp. art.28 din Legea nr.54/2003 rganizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, contractele colective de munca și contractele individuale de munca, în fata instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. În exercitarea acestor atribuții organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza.
Ori, în cauza de față, sindicatul a acționat în numele salariatului ce a fost citat în cauză prin reprezentantul său.
Nefondat este și motivul de recurs privind aplicarea disp. art.74 și 64 Codul Muncii, deoarece instanța de fond a constatat în mod expres că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză.
În ce privește acordarea tichetelor de masă salariatului, soluția primei instanțe este corectă și sub acest aspect.
Art.78 din Codul Muncii prevede că în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cucelelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Potrivit dispozițiilor legii speciale în materie - art.5 din Legea nr. 142/1998 reactualizată, ngajatorul distribuie salariaților tichetele de masă, lunar, în ultima decadă a fiecărei luni, pentru luna următoare, un număr de tichete de masa corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna pentru care se face distribuirea.
Rezultă, prin urmare, că angajatorul avea această obligație de a distribui tichetele de masă, salariatul avea dreptul la tichete de masă, un drept de care ar fi beneficiat dacă nu se dispunea concedierea nelegală.
Acordarea tichetelor de masă, drept ce intră în categoria drepturilor salariale, se înscrie în categoria desemnată generic de legiuitor în art.78 alin.1 Codul Muncii - " celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
Așa fiind, soluția primei instanțe este legală și temeinică, situație în care recursul de față este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 304, 3041și 312 alin.1 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA Târgoviște, împotriva sentinței civile nr. 1041 din 2 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu prin Sindicatul Liber Independent Târgoviște.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Cristina
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./AȚ
2 ex./30.01.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Cristina
