Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1008/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1008/R/2009
Ședința publică din 21 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja președintele secției
- - - vicepreședinte al instanței
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții recurenți, și împotriva sentinței civile nr. 75 din 25.01.2008, pronunțată în dosarul Tribunalului Maramureș cu nr-, privind și pe intimații MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cons. jur., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și răspunsul Tribunalului Maramureș la adresa efectuată și de către Parchet.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită admiterea recursurilor, întrucât nu toți reclamanții au calitatea reținută de instanța de fond, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare a hotărârii atacate.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor declarate, reține:
Prin sentința civilă nr.75/25.01.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, Ministerul Finanțelor Publice; a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul 1 împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanții, în calitate de conducători auto, sunt angajați cu contract individual de muncă, astfel că acțiunea acestora reprezintă un conflict de drepturi, în sensul dispozițiilor art. 67 din 168/1999, salarizarea fiind unul din elementele esențiale ale contractului individual de muncă, competența de soluționare a cauzei, revenind potrivit art. 284 Codul muncii raportat la art. 2 lit. b indice 1 Cod procedură civilă, tribunalului și nu judecătoriei.
Până la data de 1.01.2007, reclamanții au fost salarizați în baza dispozițiilor nr.OG 3/2006, act normativ aplicabil personalului bugetar, iar începând cu data de 1.01.2007, salarizarea acestora se face în baza nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, lege aplicabilă doar magistraților și personalului auxiliar de specialitate, această din urmă categorie profesională, neincluzându-i pe reclamanți, la momentul la care Legea nr. 50/1996 era în vigoare.
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acesta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres acesta în textul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2003, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.".
Chiar dacă reclamanții, prin nr.OG 8/2006 au fost incluși în categoria profesională a personalului auxiliar al instanțelor, sporul de 50% solicitat de aceștia, se acordă în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispoziții care nu le sunt aplicabile reclamanților, considerente pentru care acțiunea acestora a fost apreciată neîntemeiată, fiind respinsă.
Ca o consecință a respingerii acțiunii introductive, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții și, cât și reclamanții, și.
Prin recursul formulat de reclamanții și se solicită admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin recursul formulat de reclamanții, și se solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivele de recurs formulate de reclamanții și se invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței.
Sub un prim aspect, reclamanții arată că prima instanță în mod greșit a reținut că nu ar avea calitatea de magistrați, deși sunt procurori stagiari în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare. Pornind de la această statuare greșită, instanța a apreciat că nu sunt îndreptățiți la sporul de risc și suprasolicitare de 50%.
În motivarea recursului declarat de reclamanții, și se arată că în mod greșit a apreciat instanța că dispozițiile Legii nr. 50/1996 nu ar fi aplicabile categoriei salariale din care fac parte reclamanții. Prin nr.OG 8/2007 s-a stabilit că fac parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor și conducătorii auto, legiuitorul având în vedere că această categorie salarială își desfășoară activitatea în aceleași condiții, impunându-se, ca atare, același tratament.
Prin întâmpinare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Recursul reclamanților și este întemeiat.
Prima instanță a reținut că toți reclamanți au calitatea de conducători auto fiind angajați cu contract individual de muncă. Această statuare este eronată, întrucât, prin Hotărârea nr. 514/05.07.2007 a Consiliului Superior al Magistraturii, reclamanții au fost numiți în funcția de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare ( 8-14).
Reclamanții au ocupat această funcție până în luna ianuarie 2009, când reclamantul a fost numit judecător la Judecătoria Arad începând cu data de 29.01.2009 prin Decretul Prezidențial nr. 141/2009, iar reclamantul a fost numit procuror la Pachetul de pe lângă Judecătoria Lipova începând cu data de 30.01.2009 prin Decretul Prezidențial nr. 237/2009 ( 70).
Prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat în sensul că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3. proc. civ. decizia pronunțată în interesul legii este obligatorie.
Reclamanții, având calitatea de procurori, dispozițiile recursului în interesul legii le sunt aplicabile, fiind deci îndreptățiți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada septembrie 2007 - ianuarie 2009 inclusiv.
Recursul reclamanților, și este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Până la data de 1 februarie 2007, reclamanții recurenți au fost salarizați în baza dispozițiilor nr.OG 3/2006, aplicabil personalului bugetar și doar începând cu intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007 salarizarea lor s-a făcut în baza acestui act normativ.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost instituit la 30.08.1997 prin OUG nr. 56/1997 privind modificarea și completarea OUG nr. 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Reclamanții nu pot invoca în favoarea lor nici dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, întrucât în considerentele deciziei s-a statuat că au supraviețuit normelor de abrogare cuprinse în art. I pct. 42 și art. IX alin. 2 din nr.OG 82/2000, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Întrucât, în cazul reclamanților nu au existat normele legale care să prevadă acest spor, pentru a se putea da eficiență dispozițiilor Deciziei nr. 21/2008, pretențiile acestora apar ca nefondate.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3. proc. civ. se va modifica sentința în parte privitoare la reclamanții și în sensul admiterii acțiunii acestora și se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 75 din 25 ianuarie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în partea privitoare la acești reclamanți și obligă pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ ȘI PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE să plătească sumele aferente sporului pentru risc și suprasolicitare de 50%, începând cu luna septembrie 2007 și până în luna ianuarie 2009 (inclusiv), indexate până la data plății.
Obligă MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să pună la dispoziție sumele necesare.
Respinge recursul formulat de reclamanții, ȘI împotriva aceleiași sentințe pe care o menține cu privire la acești reclamanți.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
3ex./
Jud.fond: /
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja
