Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1007/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1007/R/2009
Ședința publică din 21 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja președintele secției
- - - vicepreședinte al instanței
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul recurent MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 17 din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâții intimați TRIBUNALUL BISTRIȚA -N și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererea de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 17/23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, și, în consecință, a fost respinsă acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții și și, în consecință, pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, au fost obligați, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 1700 lei reprezentând stimulente financiare, sume actualizate cu rata inflației începând cu 1 ianuarie 2006 și până la data plății efective.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâților la înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că eclamanții au calitatea profesională de asistenți judiciari la Tribunalul Bistrița -N cu o vechime în muncă mai mare de 3 ani și nu au beneficiat de stimulentele financiare acordate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 magistraților cu vechime în magistratură de 0-3 ani. aporturile juridice de muncă ale acestora sunt guvernate de dreptul muncii, potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin. 2 din Legea nr. 53/2003.
Prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența discriminării indirecte, potrivit art. 2 alin. 1- alin. 2, art.6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000, având în vedere faptul că prin Ordinul pârâtului, Ministerul Justiției, nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei, doar pentru judecătorii care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani și s- încălcat astfel principiul egalității de tratament judiciar.
În acest sens trebuie interpretate art. 16 alin. 1 din Constituția României și art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora toți oamenii au dreptul fără nici o discriminare la salariu, sporuri și adaosuri egale pentru muncă egală, precum și art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și economice și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv art. 1 alin.1 din Primul Protocol Adițional la această convenție.
Fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor financiare a fost bazată pe prevederile art. 4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004, respectiv Ordinul nr. 1921/C/2005, acordarea stimulentelor realizându-se cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii de personal din cadrul instanțelor.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art. 155 din Codul muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art. 154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial.
Este de neconceput faptul că, deși reclamanții au o vechime în muncă mai mare de trei ani și continuă să-și desfășoare activitatea în aceleași condiții ca și judecătorii cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani, contribuind în egală măsură la îndeplinirea actului de justiție, aceștia să nu beneficieze de stimulentul financiar menționat.
Conform prevederilor OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000 definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 al aceluiași articol se stipulează că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Or, otrivit p. art. 21 alin.1 din OG nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 27/2004, în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate și implicit discriminate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporțional cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării, implicit prin anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Contrar aserțiunii pârâtului Ministerul Justiției, instanța a reținut că aceste stimulente financiare trebuie acordate și asistenților judiciari, motivat de faptul că potrivit art.17 (1) din Ordonanța nr. 83/2000, asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 92/1992 R, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește drepturile salariale, li se aplică dispozițiile legale prevăzute de JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja
Acordarea unui anumit spor judecătorilor fără ca acesta să fie acordat și asistenților judiciari reprezentă o discriminare ce nu are la bază un criteriu rațional, obiectiv, atâta timp cât potrivit textelor legale mai sus arătate asistenților judiciari li se aplică dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile stabilite în cazul judecătorilor și procurorilor.
Prin prisma aspectelor reținute și având în vedere dispozițiile art. 269 Codul Muncii, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată.
În ceea ce privește obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, se apreciază că aceasta este o obligație solidară, solidaritatea pasivă izvorând, din prevederile art. 44, art. 35 și art. 36 din Legea nr. 304/2004, raportate la cele ale OUG nr. 177/2002 și OUG nr. 27/2006, conform cărora pârâții 1-2 sunt persoane juridice care ordonează creditele salariale (principal, terțiar).
Practic, drepturile bănești nu pot fi plătite decât, după aprobarea dată de acești pârâți pentru plata uneia și aceleași sume, deci răspunderea lor este solidară (pentru aceeași sumă).
În ceea ce privește actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, s-a apreciat că aceasta este justificată raportat la dispozițiile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art. 1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, or este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație începând cu 1 ianuarie 2006 și până la data plății efective.
Această modalitate de acordare s-a dispus tocmai în vederea despăgubirii integrale a reclamanților având în vedere atât perioada scursă de la data când trebuiau acordate aceste drepturi și data acordării efective, cât și rata inflației.
Pe baza considerentelor deja expuse și apreciind că au fost încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin. 2 lit. e, pct. i din OG nr. 137/2000, art. 2 alin.1-3, art. 29 pct. 2 din OG nr. 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5, art. 6, art. 165, art. 269 și art. 292 din Codul muncii, precum și dispozițiile art. 1082, 1084, 1039 din Cod civil, instanța a apreciat acțiunea întemeiată în parte, fiind admisă ca atare.
Neîntemeiată este însă cererea reclamanților de înscriere a acestor drepturi în carnetele de muncă. Potrivit art. 8 din Metodologia privind colectarea, gestionarea și evidența fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției "stimulentele nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale, contribuția la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj și contribuția pentru pensie suplimentară". În aceste condiții cererea fiind neîntemeiată, a fost respinsă ca atare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de acesta prin întâmpinare, instanța a apreciat că acesta nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății în această cauză, lipsindu-i legitimarea procesual pasivă, întrucât drepturile bănești în discuție provin din fondul special pentru stimularea personalului din sistemul justiției constituit în baza art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, a admis excepția invocată de acesta și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, prin care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.,
În motivarea recursului se arată că sentința atacată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ.
Sentința s-a întemeiat pe Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care nu are legătură cu obiectul cauzei.
Reclamanții au calitatea de asistenți judiciari, iar hotărârea mai sus invocată nu s-a raportat la această categorie profesională.
Din interpretarea dispozițiilor legale, care se referă la statutul magistraților și cel al asistenților judiciari, se desprinde concluzia că nu se poate reține existența unor situații analoage sau comparabile a asistenților judiciari, în raport cu cea a judecătorilor, în ceea ce privește modalitatea de desfășurare a activității profesionale specifice, precum și a drepturilor salariale cuvenite acestora.
financiar pretins de reclamanți nu este un drept conferit de lege și nu se confundă cu salariul.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. 2, 3 și următoarele din Legea nr. 146/1997, care stipulează constituirea fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, rezultă că repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției. Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/2004 prevede că sumele constituite cu destinația specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției se vor utiliza pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu, categorii din care nu fac parte asistenții judiciari.
Recursul este întemeiat
Soluția de admitere a acțiunii, în sensul obligării pârâților la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.700 lei, reprezentând stimulente financiare, s-a întemeiat în principal pe Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența discriminării indirecte, potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3 și a art. 19 alin. 4 din OUG nr. 137/2000, avându-se în vedere faptul că prin ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1.700 lei doar pentru judecătorii care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani, încălcându-se astfel principiul egalității de tratament judiciar.
Deși a reținut corect principiul egalității de tratament din salarizare, în sensul că acesta implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, prima instanță a apreciat greșit că reclamanții, care au calitatea de asistenți judiciari, s-ar afla într-o situație comparabilă cu aceea a judecătorilor.
După pronunțarea sentinței, Curtea Constituțională, prin mai multe decizii, între care amintim Decizia nr. 1395/04.12.2008, a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Întrucât, în ceea ce-i privește pe reclamanți, nu există dispoziții legale care să prevadă posibilitatea acordării stimulentelor financiare și nici nu se impune aplicarea principiului egalității de tratament în salarizare cu o altă categorie profesională, neaflându-se într-o situație comparabilă cu aceea a judecătorilor, sentința atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
În consecință, fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ. în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3. proc. civ. urmează a se admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și a se modifica sentința, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de reclamanții și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 17 din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanților și.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
3ex./
Jud.fond: /
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja
