Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1014R/2009
Ședința publică din 21 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja președintele secției
- - - vicepreședinte al instanței
GREFIER: A
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții recurenți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 972 din 29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați -, și pe pârâtul intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor 40%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită admiterea recursurilor în baza motivelor invocate prin recursul declarat de Ministerul Public.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor declarate, reține:
Prin sentința civilă nr. 972/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR; a fost respinsă excepția necompetenței materiale invocată de MINISTERUL PUBLIC și de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A fost admisă acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul din indemnizația de încadrare lunară de 40% pentru perioada ianuarie - martie 2006, actualizate potrivit indicelui de inflație; a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj să efectueze cuvenitele modificări în carnetele de muncă; a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în bugetul pe anul 2008 sumele solicitate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta fiind obligat să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă sumele ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe 18.03.2008, reclamanții în calitate de procurori au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 40% pentru perioada ianuarie - martie 2006, motivând prin aceea că li se datorează acest spor pe motive de discriminare în raport cu magistrații, respectiv procurorii care soluționează cauze de corupție.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe motiv că instanța competentă ar fi Curtea de Apel București, în temeiul art.36 alin.2 din OUG nr. 27/2006.
Față de motivarea acestei excepții, tribunalul a constatat că de fapt s-a invocat excepția de necompetență materială și teritorială a acțiunii. Această excepție a fost respinsă pentru că drepturile salariale invocate de către reclamanți au caracterul de despăgubiri față de o situație de discriminare invocată, astfel că instanței de drept comun, respectiv Tribunalului - Secția de litigii de muncă îi revine competența de soluționare.
Același pârât a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii invocând mai întâi necompetența materială a instanței, excepție respinsă pentru aceleași considerente.
De asemenea, acest pârât a invocat lipsa calității sale procesuale pasive și inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că acest minister nu are nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții și că rolul esențial în procesul bugetar revine Guvernului, respectiv Parlamentului.
Cele două excepții au fost respinse întrucât, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind Finanțele Publice, acestui pârât îi revine obligația de a pregăti proiectul de lege bugetară anuală.
Acțiunea reclamanților a fost admisă, potrivit art. 269 din Codul muncii raportat la art. 6 alin. 2 din Codul muncii și art. 1 alin. 2 lit. e, pct. i din OG nr. 147/2000.
Astfel, problema de drept care a fost pusă în prezenta cauză este aceea dacă procurorii sunt îndreptățiți la sporul anticorupție de 40% pe care l-au primit colegii lor că au instrumentat cauze de corupție.
În primul rând, tribunalul a constatat că atribuțiile celor două categorii de personal sunt identice, acestea fiind prevăzute în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv OUG nr. 43/2002 privind Ca urmare, faptul că sunt încadrați în instituții diferite nu prezintă relevanță.
În al doilea rând, motivația legiuitorului cum că personalul care activează în cadrul structurilor anticorupție, în speță, trebuie ocrotite în mod special prin acordarea unor sporuri bănești, așa numitul spor anticorupție, nu poate fi primită. Tribunalul a considerat, iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/2005 a confirmat că incoruptibilitatea trebuie asigurată pentru întreg personalul implicat în instrumentarea tuturor dosarelor.
În al treilea rând, nici motivația acordării acestui spor prin necesitatea intensificării neîntârziate a luptei împotriva fenomenului corupției nu a putut fi primită. Este adevărat că o prioritate a societății românești în ultimii ani este combaterea corupției însă acordarea unor beneficii salariale pentru instrumentarea unor astfel de dosare cu prioritate poate atrage grave abuzuri de drept ale organelor judiciare, prin crearea artificială ale unor astfel de dosare.
În concluzie, tratamentul salarial diferențiat dintre cele două categorii de personal care exercită atribuții identice are un caracter discriminatoriu în raport cu prevederile art. 16 din Constituția României, OG nr. 137/2002 și art. 16 alin. 2 din Codul Muncii. De altfel, însuși legiuitorul a uniformizat salarizarea celor două categorii de personal prin OUG nr. 27/2006, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. VI din 2007 în soluționarea unui recurs în interesul legii în sensul adoptat de tribunal.
Prin urmare, pârâții au fost obligați să achite reclamanților sumele datorate.
Odată cu admiterea acțiunii principale a fost admisă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, conform art.60 -63. proc. civ. Aceasta pentru că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de, după cum menționează art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004. Or, responsabilitatea cu privire la pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare ale bugetului revine Ministerului Finanțelor Publice, potrivit ar. 19 din Legea nr. 500/2002, iar plata sumelor datorate de către instituțiile publice în procesul de executare al sumelor datorate în baza unor titluri executorii se poate face de către Trezoreria Statului numai cu privire la plățile dispuse de ordonatorii de credite în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii, conform art. 3 din nr.OG 22/2002.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamanților și a cererii de chemare în garanție.
Prin recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești reprezentând sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară.
În motivarea recursului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C se arată că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția inadmisibilității acțiunii.
Rolul esențial în procesul bugetar revine Guvernului, respectiv Parlamentului. Instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice. Bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat, iar o eventuală obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la includerea în bugetul pe anul 2008 sumelor solicitate este lipsită de suport legal.
În motivarea recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se arată că nelegalitatea sentinței derivă din acordarea drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației.
Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Obligarea pârâților la plata sumelor acordate ar reprezenta, în sarcina acestora, o obligație imposibilă.
Recursurile nu sunt fondate.
Referitor la fondul pretențiilor reclamanților, aspect criticat în recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, este de reținut că prin Decizia nr. VI din 15 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au statuat următoarele:
" În aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002, modificată prin OUG nr. 24/2004 și aprobată prin Legea nr. 601/2004, stabilește: drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege li se cuvin tuturor magistraților."
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3. proc. civ. decizia sus menționată este obligatorie.
Dispozițiile legale la care face trimitere decizia în interesul legii privesc drepturi salariale ale magistraților. acestora sau întârzierea plății justifică plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului în conformitate cu dispozițiilor art. 161 alin. 4. muncii.
vizând actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație, au primit de asemenea o soluționare legală.
Sumele acordate cu acest titlu nu reprezintă daune-interese sau dobânzi, ci doar sumele real datorate care, în valoare absolută, prin neplata lor la termen au suferit o scădere datorată devalorizării monedei naționale în cursul anilor 2006 -2008.
"Baza legală" pentru înscrierea cheltuielilor ce urmează a fi făcute pentru punerea în executare a hotărârii o constituie dispozițiile sentinței.
Referitor la executarea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtului nu s-ar putea susține că reprezintă obligații imposibile. Întemeiat pe dispozițiile sentinței, pârâtul are obligația a solicita alocarea sumelor necesare plăților și includerea acestora în bugetul de stat în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002.
Apărările formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor în mod corect au fost respinse, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, pregătind proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Criticile aduse sentinței nefiind întemeiate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL PUBLIC împotriva sentinței civile nr. 972 din 29 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - A
Red.LȘ/dact.MM
2ex./
Jud.fond: /
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja
