Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1139/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 1139/

Ședința publică din 14 Mai 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 1-3, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 401 din 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul legal prevăzut de lege, fiind scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 402 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu -M, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; pârâții au fost obligați în solidar la plata în favoarea reclamanților, a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005, în sumă netă de 1700 lei, iar în favoarea reclamanților, I, în sumă netă de 900 lei; sumele menționate vor fi actualizate în funcție de rata inflației calculată până la data plății efective; pârâtul Curtea de Apel Târgu -M a fost obligat să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor acordate; s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată de tribunal prin care pârâții au fost obligați să le plătească reclamanților care au calitatea de judecători stimulente financiare în sumă netă, este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât neluarea în considerare a tuturor elementelor ce caracterizează situația care a determinat acest conflict conduce la o greșită aplicare a dispozițiilor legale.

În acest sens s-a arătat că prin art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 este reglementat modul de constituire a fondului pentru stimularea personalului din sistemul justiției, iar prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente, potrivit criteriilor prevăzute în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997. La data aprobării fondului în discuție era în vigoare Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004, prin care au fost aprobate normele de repartizare a fondului de stimulente și din normele respective reiese că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ și nu limitativ.

S-a mai susținut că în speță nu s-a analizat natura stimulentelor și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp. Astfel, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, el depinzând de o multitudine de factori. Pe de altă parte, la anumite intervale de timp ordonatorii de credite pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, fără ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.

S-a apreciat că nu poate fi vorba de practici discriminatorii, câtă vreme ulterior măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare și personalul din sistemul autorității judecătorești care nu s-a încadrat în criteriul avut în vedere de către ordonatori. Astfel, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1744/C/13 iulie 2006 s-a aprobat repartizarea unui fond destinat stimulării judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești.

Pârâtul a mai arătat că stimulentele nu se confundă nici cu salariul, acestea fiind drepturi suplimentare și dacă totuși judecătorii primesc stimulente, cu diferența că unii primesc într-un anumit interval de timp, iar alții într-o perioadă ulterioară, nu se găsesc elemente care să fundamenteze concluzia tribunalului în sensul că reclamanții judecători au fost discriminați.

Referitor la Hotărârea nr. 15/2006 a CNCD, s-a învederat faptul că aceste hotărâri nu sunt obligatorii pentru instanțe.

În ceea ce privește admiterea acțiunii formulate de către reclamanții grefieri, s-a invocat faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în schimb prin considerentele sentinței atacate au fost reținute împrejurări și argumente străine de natura pricinii, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.

Recurentul pârât a învederat faptul că deși reclamanții la care a făcut referire, au calitatea de personal auxiliar conex, prima instanță în mod eronat a analizat litigiul prin prisma acordării stimulentelor doar către anumite categorii de judecători, făcându-se referire la criteriul vechimii în magistratură, la indemnizația prevăzută de art. 3 și 4 din OUG nr. 27/2006.

S-a mai susținut că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este incident și în privința admiterii acțiunii reclamanților grefieri. Astfel, personalul auxiliar nu a fost vizat de Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005, însă ulterior prin Ordinul ministrului justiției nr. 1793/C/27 iulie 2006 fost aprobată repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul auxiliar de specialitate, fond care s-a adresat exclusiv acestei categorii de personal.

Un alt motiv de recurs îl reprezintă faptul că pârâții au fost obligați la plata unor sume nete cu titlu de despăgubiri, deși stimulentele financiare sunt acordate în sumă brută, cu reținerea contribuțiilor prevăzute de lege.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă față de acest minister, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului s-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor este terț față de raporturile juridice existente între reclamanți și celelalte instituții pârâte. Fiind vorba de plata unor drepturi salariale, s-a susținut că în mod corect reclamanții și-au îndreptat acțiunea față de unitatea angajatoare, întrucât plata acestor drepturi este în sarcina angajatorului și întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, această atribuție revenind Ministerului Justiției, s-a susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Recursurile formulate au fost înaintate spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, însă prin decizia nr. 3286 din 18 martie 2009, pronunțată de această instanță, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu -M, întrucât dispozițiile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale.

Examinând recursul dedus judecății, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat, astfel că va fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea civilă formulată, reclamanții, - judecători și, I, în calitate de personal auxiliar, au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor echivalente stimulentelor neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005 invocând împrejurarea că au fost discriminați față de restul personalului din justiție ( magistrați cu o vechime de până la 3 ani, funcționari publici și personal contractual ).

Cererea acestora a fost admisă cu privire la pretențiile aferente lunii decembrie 2005, reținându-se că reclamanții au fost discriminați în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 - 3 din nr.OG 137/2000, întrucât le-a fost refuzat un adaos salarial sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio - profesională.

Instanța de recurs apreciază că soluția este greșită, deoarece reclamanții nu au fost vizați de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005, în schimb, au fost beneficiarii a stimulentelor acordate prin Ordinul nr. 1744/C/2006 și Ordinul nr. 1793/C/2006. În acest context, reclamanții nu pot invoca o diferență de tratament, derivând din apartenența la o anumită categorie socio - profesională.

De asemenea, Curtea este obligată, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, să facă aplicarea deciziilor Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. ( deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008, decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 ).

Or, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a acordat reclamanților beneficiul unei norme legale care nu îi viza, împrejurare ce atrage incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal în contextul în care în speță trebuie să se țină seama de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecății și va modifica în parte hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii integrale a acțiunii formulate de reclamanți, apreciind că față de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive invocate prin memoriile de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 401 din 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința atacată și în consecință respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, I,.

Menține dispozițiile referitoare la soluționarea excepțiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

pentru, fiind

în concediu de odihnă, semnează

Președintele instanței

pentru, fiind

în concediu de odihnă, semnează

Președintele instanței

GREFIER,

pentru, fiind

în concediu de odihnă, semnează

Prim grefier,

red.

tehnored. BI/2ex

jud.fond:;

-2.07.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1139/2009. Curtea de Apel Tg Mures