Pretentii civile. Speta. Decizia 1141/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1141/
Ședința publică din 14 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 719 din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul legal prevăzut de lege, fiind scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 719/22 aprilie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis în parte acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, drept consecință:
- a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea reclamanților a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, după cum urmează:
- pentru și, începând cu data de 16.07.2004 și până la data încetării situației de discriminare a reclamanților;
- pentru, începând cu data de 02.05.2007 și până la data încetării situației de discriminare a reclamantei;
- pentru, începând cu data de 17.12.2007 și până la data încetării situației de discriminare a reclamantei;
- a dispus că sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei indemnizații și până la data executării efective a hotărârii;
- a respins restul pretențiilor reclamanților;
- a respins ca prematură acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
Pârâtul Ministerul Justiției a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, arătând, în motivarea recursului, că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în contextul în care acțiunea reclamanților a fost admisă prin raportare la dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevederi legale care au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale.
De asemenea, s-a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât a acordat în favoarea reclamanților drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate, respectiv Legea nr. 567/2004 și nr.OG 8/2007.
În fine, recurentul a invocat încălcarea prevederilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, arătând că prin decizia în interesul legii, adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 mai 2008, s-a stabilit că indemnizația de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de art. 19 alin.3 din Legea nr. 50/1996, respectiv, de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007. Pe de altă parte, acest spor a fost abrogat prin dispozițiile Legii nr. 97/2008 privind aprobarea nr.OUG 100/2007.
La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a respectivei instituții și, drept consecință, respingerea pe acest considerent a acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea recursului s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, susținându-se că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor drepturi bănești către salariații altor instituții, în speță raporturile de serviciu ale reclamanților fiind stabilite cu Tribunalul Mureș, căruia îi revine obligația achitării drepturilor salariale pretinse în cauză. Pe de altă parte, nu s-a reținut și nu s-a dovedit că Ministerul Economiei și Finanțelor ar fi prejudiciat în vreun fel drepturile și interesele acestora, astfel că în sarcina sa nu poate să subziste nicio obligație de despăgubire.
Verificând legalitatea hotărârii atacate, prin raportare la motivele invocate de către recurenți, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, invocând faptul că, prin neacordarea acesteia, sunt discriminați față de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, respectiv, a actelor de executare penală și executare civilă, cărora acest drept le-a fost conferit prin art. 19 alin.3 din Legea nr. 50/1996, iar ulterior prin art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007.
Examinând solicitarea reclamanților, prima instanță a reținut incidența prevederilor art. 1, art. 2 alin. 1 - 3 și art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Trebuie observat, însă, că prin repetate decizii ale Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. ( deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008, decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 ).
Potrivit, dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Cum, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a acordat reclamanților beneficiul unei norme legale care nu îi viza, întrucât nu au participat la efectuarea de acte privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, respectiv, la efectuarea de acte de executare penală și executare civilă, Curtea constată incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, soluția adoptată fiind lipsită de temei legal.
De asemenea, instanța de recurs nu poate ignora caracterul obligatoriu, derivând din prevederile art. 329 alin.3 Cod procedură civilă, al interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 - prin Decizia nr. 24/12 mai 2008 - conform căreia indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele legale menționate.
În plus, la data soluționării cauzei de către prima instanță, dispozițiile art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art. pct. 1 din Legea nr. 97/14 aprilie 2008 (publicată în Monitorul Oficial nr.294/15 aprilie 2008), astfel că nu mai puteau produce efecte pentru viitor.
Pentru considerentele expuse, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile deduse judecății și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții,. Se vor menține dispozițiile referitoare la soluționarea excepțiilor, constatând că, față de motivul de nelegalitate identificat, nu se mai impune verificarea celorlalte critici expuse în cuprinsul memoriilor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 719/22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția Civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată și, în consecință, respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Tribunalul Mureș și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține dispozițiile referitoare la soluționarea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./01.06.2009
Jud.fond.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
