Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1161/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1161/R/2009
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1259 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe reclamanții A, -A, -, R, precum și pe pârâtele CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 27 februarie 2008 au fost admise cererile de abținere formulate de către domnii judecători și - membri ai completului de judecată 7R, astfel că în compunerea completului au intrat domnii judecători și, conform programării de permanență în materie.
Se constată că la data de 29 aprilie 2009 fost înregistrat la dosar răspunsul Tribunalului Maramureș la solicitările instanței, respectiv comunicarea unor relații cu privire la funcțiile îndeplinite de reclamanți.
Apreciind că se află cauza în stare de judecată, Curtea o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1259 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, -A, R, -, A, în contradictoriu cu pârâții: Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice B și în consecință:
Au fost obligați pârâții 1-3 să plătească reclamanților sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică începând cu luna septembrie 2004 până la zi, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Au fost obligați pârâții 1-3 să calculeze și să plătească sporul de 50% pt. reclamanta - până la data de 1.07.2007, pt. reclamanta până la data de 15.05.2007, pt. reclamantul pt. perioada 1.01.2005-1.06.2007, pt. reclamanții, A, începând cu data de 1.01.2005, pt. reclamanta până la data de 1.11.2006, pt. reclamantul începând cu data de 16.11.2004.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile bănești necesare plății sumelor reclamanților.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanții sunt încadrați ca și personal auxiliar la Tribunalul Maramureș.
Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acesta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres acesta în textul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct. Q 3 din Legea 125/2003, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997.".
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG 83/2000 este nelegală, și în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților menționați sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din legea 50/1996 până la data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâțiiMinisterul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În recursul formulat de Ministerul Justiției s-a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul Maramureș este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ, întrucât abrogarea unor sporuri prevăzute de Legea nr.50/1996 este o măsură legislativă care trebuie interpretată în contextul modificării unui întreg sistem de salarizare, Guvernul fiind abilitat potrivit Constituției să introducă o astfel de modificare.
Prin urmare, solicită să se observe că Legea nr.50/1996 este o lege ordinară, față de dispozițiile art.73 din Constituția României, iar potrivit dispozițiilor cuprinse în legea fundamentală se poate interveni pe calea ordonanțelor în domeniul legii ordinare. Este cazul OG nr.83/2000 care ulterior a fost abrogată prin Legea nr.334/06.07.2001 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
S-a invocat și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ. întrucât acordându-se un drept abrogat și prin urmare neprevăzut de lege, tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dându-și în acest fel atribuții de legiferare pe care legea le conferă puterii legiuitorului. În mod evident, tribunalul și-a depășit competența de aplica dispozițiile unei situații de fapt.
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate în cauză.
În motivare se arată că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000:, iar potrivit art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă: "(3) Abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament."
În prezenta cauză nu este vorba de ordonanța Guvernului care să fi fost respinsă prin lege de către Parlament.
Nici în cazul în care abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 ar fi intervenit odată cu abrogarea OUG nr.177/2002, nu se poate spune că abrogarea acestui din urmă act normativ ar fi putut duce la repunerea în vigoare a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând să le respingă pentru următoarele considerente:
Referitor motivul de recurs invocat de Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă, se reține că prima instanță în temeiul art.27 alin. (1) din G nr.137/2000 instanțele judecătorești nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De asemenea, art. 1 paragraful 1, din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării (obligație pozitivă): beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare pe nici un criteriu (cum ar fi statutul persoanei). Acest text a înlăturat dependența art. 14 din Convenție față de celelalte texte ale acesteia care garantează numai anumite drepturi. Ca atare, toate persoanele, aflate sub jurisdicția statelor contractante ale Convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător încălcarea principiului nediscriminării nu numai cu privire la drepturile prevăzute în Convenție, ci și cu privire la orice alt drept prevăzut în legislația internă a statului respectiv. Conform art. 124 din Constituție, instanțele judecătorești sunt independente în stabilirea stării de fapt și aplicarea legii în cauzele deduse judecății, existența sau inexistența unui tratament discriminatoriu concret fiind o chestiune de fapt lăsată de lege la suverana apreciere a instanțelor de judecată. De asemenea, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile Curții Constituționale invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (motiv invocat de ambii recurenți) se constată că prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurentului referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
În consecință, Curtea de Apel apreciază că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1259 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1259 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red.D/Dact.
2 ex./01.06.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Adrian Repede, Marta Carmen
