Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1165/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1165/R/2009
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva Încheierii civile nr. 584/CC din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, privind și pe reclamanții intimați, -ES, G, pe intervenienții intimați, G, G, G, -, -, R, precum și pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII vând ca obiect calcul drepturi salariale-recurs împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 mai 2009 au formulat cereri de abținere de la judecarea prezentului recurs toți judecătorii Curții de APEL CLUJ, în temeiul dispozițiilor art. 27 pct. 1 Cod procedură civilă, mai puțin domnii judecători, și a, aceștia neavând calitatea de părți în prezentul dosar.
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu, completul format din judecătorii, și, a admis cererea de abținere formulată de judecătorii Curții de APEL CLUJ iar asupra recursului declarat cauza a fost reținută în pronunțare.
CURTEA
Prin Încheierea civilă nr. 584/CC din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 882/2007 formulată de reclamanții, -ES, G, intervenienții în nume propriu, G, G, -, G, -, R, împotriva pârâților CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTITIEI, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, în sensul că:
pârâții de rândul 1 și 3 au fost obligați să recunoască în favoarea reclamanților dreptul la sporul de vechime, să-l calculeze și să îl plătească actualizat cu indicele de inflație, iar calculul contribuției individuale de asigurări sociale să se facă fără a depăși de 5 ori salariul mediu brut.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prevederile Legii nr. 250/2007 cu privire la calculul contribuției individuale de asigurări sociale se aplică raporturilor juridice născute de la data intrării în vigoare a acestei legi și nu reclamanților pentru care s-a stabilit sporul de vechime pe perioada 18.10.2003 și până la data pensionării în ceea ce privește intervenienții trecuți la pensie, respectiv până la data de 12.03.2007 pentru reclamanți și ceilalți intervenienți.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției arătând că ncheierea este criticabilă și dată cu încălcarea art. 304 pct. 9.proc. civ.
Potrivit art. 281 ind. 1.proc. civ. "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."
În literatura de specialitate s-a apreciat că "această instituție procedurală poate fi folosită numai dacă partea justifică un interes, care, însă, poate fi legat tocmai de ambiguitatea hotărârii și de imposibilitatea valorificării ulterioare a dreptului recunoscut".
În speță, a învederat Tribunalului că cererea reclamanților nu vizează nici înlăturarea unor dispoziții contradictorii existente în dispozitiv, nici lămurirea acestuia pe motiv că ar fi neclar, imprecis.
Prin cererea cu care a fost învestită instanța de fond s-a cerut obligarea la plata sporului de vechime în muncă, cu actualizări. Aspectul cu care a fost învestită instanța de fond constă în temeinicia sau netemeinicia acestei pretenții, instanței nu i s-a cerut și, în conformitate cu principiul disponibilității procesuale, nici nu s-a pronunțat în ceea ce privește modalitatea în care se vor efectua reținerile prevăzute de lege (impozit, CAS, CASS. etc). Acesta este un aspect care, fără îndoială, provoacă discuții pe fondul cauzei, și care nu pot fi ridicate pentru prima dată într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 2811Cod procedură civilă.
Consideră că cererea reclamanților echivalează cu o reinvestire a instanței în ceea privește soluționarea unor chestiuni cu privire la care aceasta nu a statuat nici prin considerente și prin dispozitivul hotărârii pronunțate, respectiv menționarea procentului care trebuie reținut și a sumelor nete datorate prin stabilirea bazei de calcul asupra căreia se aplică cota contribuției individuale de asigurări sociale, în baza unui probatoriu suplimentar neadministrat pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești.
Pe fond, a învederat de asemenea instanței că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizarea veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă.
Contribuția la asigurările sociale de stat are natura juridică a unei obligații financiar-bugetare întrucât este reglementată în mod asemănător cu alte obligații fiscale, este instituită în scop public, iar neplata integrală și la termenele legale ale acestei contribuții atrage aplicarea dispozițiilor privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuții lor prevăzute la art. 1 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului general consolidat, astfel cum a fost definit de art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Potrivit art. 5 din Codul d e procedură fiscală, "interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
În sensul celor expuse mai sus, a fost și circulara nr. 96272 din 15.08.2007 emisă de Ministerul Justiției către curțile de apel și aparatul propriu în vederea aplicării unitare a legislației fiscale și a celei privind asigurările în care a fost reiterată obligativitatea respectării prevederilor actelor normative în vigoare în ceea ce privește modul de calcul, de reținere și de virare a impozitelor și contribuțiilor salariale.
Potrivit art. 23 alin. 3 și 4 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale "(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut. (4) Salariul mediu brut este C prevăzut la art. 5 alin. (3)".
Prin Legea nr. 250/2007 art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a fost modificat astfel: "Baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar."
Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 22.07.2007, împrejurare în care angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5 % la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
În aplicarea art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 250/2007 au fost aprobate norme metodologice prin nr. 680/2007 potrivit cărora prin sintagma venit brut realizat lunar se înțeleg și alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum si alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile în care asigurații beneficiază de prestații de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenți la serviciu).
Prin plata contribuțiilor, contribuabilii devin parte în raporturi de drept fiscal, compuse din drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară, a drepturilor salariale.
sunt calculate, reținute și virate o dată cu plata drepturilor salariale, și singura concluzie logică este că li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății, iar nu dispoziții legale abrogate expres la data plății drepturilor salariale restante.
Arată că încheierea tribunalului a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, cererea reclamanților vizând afirmarea unui alt drept pentru care este necesar să se administreze probe care nu au fost însă administrate cu ocazia soluționării cererii principale, motiv pentru care solicită modificarea încheierii și respingerea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 2811Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2811Cod procedură civilă "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."
Această procedură are în vedere executarea voluntară sau silită a hotărârii judecătorești și are menirea de a delimita modul de executare al acesteia și de a preîntâmpina eventualele incidente la executare.
Prin urmare, dacă textul legal dispune că se va lămuri "întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii", iar instanța prin încheierea lămuritoare atacată a dispus ca, în executarea sentinței lămurite, sporul de vechime să fie calculat și plătit actualizat cu indicele de inflație, iar calculul contribuției individuale de asigurări sociale să se facă fără a depăși de 5 ori salariul mediu brut, atunci nu a făcut decât să aplice chiar ipoteza normei legale.
În mod concret, în hotărârea lămurită trebuia indicată suma exactă ce trebuie plătită fiecărui reclamant, fiind obligația recurentului să pună la dispoziția instanței acele date din care să rezulte sumele, în sarcina sa fiind proba, potrivit art. 287 din Codul muncii. Dat fiind că acesta nu a indicat sumele concrete, este firesc ca o astfel de hotărâre să se preteze a fi lămurită, acțiunea neputând fi respinsă pe considerentul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația ce rezultă din textul legal anterior citat.
Din acest ultim aspect reiese că și dacă instanța nu s-a pronunțat în ceea ce privește modalitatea în care se vor efectua reținerile prevăzute de lege (impozit, CAS, CASS, etc.), nu este mai puțin real că instanța trebuia să indice suma concretă, iar orice mod de calcul anterior executării al sumei datorate poate face obiectul procedurii prevăzută de art. 2811Cod procedură civilă. Acesta nu este un aspect care privește fondul cauzei, deoarece fondul cauzei se referă în speță la temeinicia pretențiilor cu privire la sporul de vechime, iar nu cu privire la modul de calcul al acestuia, după ce s-a constatat că acesta se cuvine a fi plătit.
Pe fond, recurentul a învederat că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizarea veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă. Contribuția la asigurările sociale de stat are natura juridică a unei obligații financiar-bugetare întrucât este reglementată în mod asemănător cu alte obligații fiscale, este instituită în scop public, iar neplata integrală și la termenele legale ale acestei contribuții atrage aplicarea dispozițiilor privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuții lor prevăzute la art. 1 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală.
Curtea reține că recurentul își invocă propria sa culpă cu privire la neplata drepturilor salariale. Dacă acestea ar fi fost plătite la momentul la care se datorau atunci cota de contribuție ar fi fost cea de la momentul la care sumele ar fi fost plătite.
Atunci când instanța a dispus plata acelui spor, a făcut-o în considerarea faptului că acel spor se cuvenea anterior, părțile fiind repuse în drepturi cu privire la un moment trecut, ca și cum drepturile ar fi fost plătite regulat, prin urmare ca și cum încă de la acel moment s-ar fi plătit contribuția la asigurări sociale, în condițiile în care reclamanților nu li se poate imputa vreo culpă pentru neplata la timp a acelor contribuții, acestea fiind plătite cu întârziere pentru respectivele sume din culpa exclusivă a recurentului.
Nu se poate imputa reclamanților că angajatorul nu a plătit la timp aceste drepturi. Ar exista o diferență între angajații care au primit acest spor la momentul la care li se cuvenea sau între situația în care acel spor s-ar fi plătit, pe de o parte, și între angajații care nu l-au primit decât prin hotărâre judecătorească, pe de altă parte. Pentru primii s-a virat ori s-ar fi virat la timp contribuția de asigurări sociale și li se ia în calcul un anumit cuantum. Pentru cea de a doua categorie contribuția de asigurări sociale se calculează diferit, într-un mod care îi defavorizează. În acest caz ar exista o discriminare legată de momentul virării contribuției la asigurări sociale.
Singurul în culpă este recurentul și plata oricăror sume datorate cu titlu de impozit, CAS, CASS, etc. pentru întârzierea sau neplata la timp a drepturilor salariale, cade în sarcina acestuia. Dacă din aplicarea imediată a normelor de procedură fiscală reiese obligația plății pentru sumele datorate a unor alte cote de impozit, CAS, CASS. etc. defavorabile intimaților singurul care trebuie să le suporte este recurentul.
În principiu este vorba de o aplicare a reguliitempus regit actum, o obligație născută anterior nu poate fi regulată de o lege care nu era în vigoare la momentul nașterii obligației iar o lege nouă nu poate retroactiva și să aibă incidență asupra unor situații din trecut. Dacă din incidența normelor de procedură fiscală se situații defavorabile atunci C care trebuie să suporte consecințele acestora este C aflat în culpă.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva Încheierii civile nr. 584/CC din 6 decembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 20.05.2009
Judecători fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Axente Irinel Andrei
