Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1195/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1195/R/2009
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenientele recurente și și de reclamanții intimați și alții împotriva sentinței civile nr. 45 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea De APEL CLUJ în dosarul nr- privind și pe pârâții intimați TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor de lucru la calculator.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că doamna judecător - membru al completului de judecată 7R este incompatibilă în prezenta cauză întrucât s-a pronunțat asupra fondului, astfel că în compunerea completului a intrat domnul judecător, conform programării de permanență în materie.
Verificând actele existente la dosar, văzând că s-a solicitat judecarea recursului în condițiile art. 242.proc.civ. Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.45/D din 14.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenientele în nume propriu și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Cluj, Curtea de APEL CLUJC și Ministerul Justiției, având ca obiect obligarea acestora la plata sporului de lucru la calculator pe perioada martie 2006 și în continuare, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, obligarea pârâtului TRIBUNALUL CLUJ să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientelor și acordarea a trei zile de concediu de odihnă începând cu data introducerii acțiunii și pe ultimii trei ani anteriori promovării ei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii (invocat de reclamanți), angajatorului îi revine, printre altele și obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor a fost reglementată în perioada indicată de reclamantă prin Legea 50/1996, act normativ care (ca de altfel și Ordonanța 8/24 ianuarie 2007) nu prevede dreptul la sporul pentru lucrul la calculator, solicitat de reclamanți, prin urmare, TRIBUNALUL CLUJ, Curtea de APEL CLUJ și Ministerul Justiției, în calitate de "angajatori" - sui generis - nu pot fi obligați la plata echivalentului solicitat al unui spor pentru munca la calculator.
Nu există, pe de altă parte nici un alt act normativ din cele prevăzute de art.40 din Codul muncii care să prevadă acel drept și nu a fost negociat nici cu ocazia încheierii contractului individual de muncă cu Curtea de APEL CLUJ.
În consecință, acțiunea, privită prin prisma dispozițiilor cuprinse în Codul muncii - art.40 alin.2 lit. c este nefondată.
Deși nemotivată în drept sub acest aspect, în acțiunea reclamanților s- a invocat și situația de discriminare în care au fost plasați de angajator, motiv pentru care a fost introdus în cauză și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, potrivit OUG137/2000, citare care însă, nu îi conferă calitate procesuală de pârât excepția invocată de acesta urmând a fi admisă în baza art. 137 Cod proc. civ.
Acțiunea este nefondată și sub acest aspect.
Se constată că reclamanții au invocat în acțiune că "unei părți a salariaților li s-a acordat fără să existe vreo diferență între activități" sporul solicitat.
În acest sens au fost indicați salariații din serviciul de contabilitate și informatică de la, salariații Ministerului Justiției, din domeniul sanitar precum și cei din domeniul industriei chimice și petrochimice.
Din cele de mai sus se poate observa că personalul salarizat indicat de reclamanți face parte din alte categorii profesionale, neputându-se face vreo analogie cu categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, discriminarea directă sau indirectă prohibită prin art.5 din muncii neputându-se reține, având în vedere faptul că nici o persoană care are calitate de personal auxiliar de specialitate, salarizat conform Legii 50/1996 și respectiv Ordonanța 8/2007 nu beneficiază de sporul de lucru la calculator, solicitat de reclamantă.
Acțiunea reclamanților nu poate fi primită a fi întemeiată nici prin prisma normelor generale vizând interzicerea discriminării, prevăzute de Ordonanța Guvernului 137/2000. De altfel, în conformitate cu modificările aduse acestui act normativ prin OUG75/11 iunie 2008, sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în consecință, această instituție nu mai poate fi investită a se pronunța - în calitate de expert - cu privire la o afirmată discriminare salarială raportată la alte categorii de salariați bugetari.
Pe de altă parte, prin mai multe hotărâri (Deciziile 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008) Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, așa cum s-a reținut mai sus (și rezultă din petitul formulat) reclamanții se consideră îndreptățiți la sporul pentru lucrul la calculator pentru că și alte categorii de salariați bugetari au reglementat acest drept.
Sub acest aspect este de reținut și faptul că jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că nu există discriminare decât în situația în care, persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de tratament diferențiat ce nu are nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Dar, reclamanții nu sunt în situațiile mai sus arătate, diferențierile salariale invocate având justificări în natura diferită a funcțiilor deținute. Față de considerentele mai sus arătate s-a constatat că acțiunea reclamanților nu este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții și intervenienții au declarat recurs prin care au solicitat modificare sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că își desfășoară activitatea în proporție de peste 80% din timpul de muncă la calculator, nefiind recompensate pentru riscul expunerii la radiații spre deosebire de salariații din domeniul sanitar, al industriei chimice și petrochimice administrația locală și județeană, precum și personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, din cadrul serviciului de contabilitate și informatică.
Acordarea sporului pentru condiții grele nu exclude posibilitatea recurenților de a beneficia și de sporul de lucru la calculator în mod cumulativ, având în vedere că acestea sporuri au cauze diferite.
De asemenea, recurenții au prezentat activitățile concrete pe care le desfășoară conform atribuțiilor de serviciu, cu ajutorul calculatorului, arătând că sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul prevăzut de art.8 lit. a din HG nr.281/1993.
S-a susținut că recurenții sunt discriminați conform art.2 alin.1-3 și art.6 din OUG nr.137/2000 în raport de categoriile profesionale menționate anterior, în același sens fiind invocate dispozițiile art.6 alin.2 Codul muncii, art.16 alin.1 și 2 din Constituție, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția nr.111/1958, Directiva nr.2000//78, arătând și că reprezintă o clauză obligatorie a desfășurării activității cunoașterea operării pe calculator.
În fine recurenții au apreciat că le sunt aplicabile dispozițiile art.142 Codul muncii conform cărora ar trebui să beneficieze de acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Este necontestată lipsa unei prevederi legale care să recunoască în mod expres dreptul salarial pretins în favoarea reclamanților și intervenienților.
Această omisiune care reflectă intenția legiuitorului de a nu acorda acest spor categoriei profesionale căreia îi aparțin reclamanții și intervenienții nu poate fi suplinită prin invocarea unei discriminări a reclamanților și intervenienților în raport de alte categorii profesionale.
Un prim impediment în acest sens, îl reprezintă Decizia nr.1325/04.12.2008 a Curții Constituționale, obligatorie conform art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992, prin care s-a statuat că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel, conform deciziei menționate sfera de aplicare a actelor normative care recunosc sporul pretins în favoarea unor categorii profesionale, din care nu fac parte și reclamanții, nu poate fi extinsă prin includerea reclamanților și intervenienților în categoria destinatarilor legii speciale.
Un al doilea argument care pledează pentru respingerea acțiunii și atrage înlăturarea izvoarelor de drept internațional și comunitar invocate în sprijinul acțiunii constă în neîntrunirea situației premisă ca reclamanții/intervenienții să se afle într-o situație identică sau similară cu beneficiarii acestui spor.
Prin atribuțiile concrete, prin statutul lor, prin apartenența la puterea judecătorească, prin modul de numire în funcție și eliberare din funcție se conturează în mod evident diferența existentă între reclamanți/intervenienți și de salariații din domeniul sanitar, al industriei chimice și petrochimice administrația locală și județeană, precum și personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, din cadrul serviciului de contabilitate și informatică.
În fine Curtea constată că reclamanții și intervenienții beneficiază, în temeiul art.22 din OUG nr.8/2007, de un spor de 15% din salariul de bază pentru condiții periculoase de muncă, ceea ce are semnificația imposibilității acordării altui drept de natură salarială pentru desfășurarea activității în condiții periculoase de muncă, având un caracter unic.
Ultimul motiv de recurs este de asemenea nefondat, deoarece cererea reclamanților și intervenienților de acordare a 3 zile în plus de concediu de odihnă se întemeiază pe dispozițiile art.142 Codul muncii, iar în cauză, are prioritate actul normativ cu caracter special care nu justifică pretențiile reclamanților și intervenienților (art.65 din Legea nr.567/2004).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților și intervenienților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și de intervenientele și împotriva sentinței civile nr. 45 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -
GREFIER
Red./
2 ex./04.06.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș, Adrian
