Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1203/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1203
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.124 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, intimații-reclamanți, -, cu domiciliul ales la Judecătoria Mizil, în M,-, jud. P, și (), cu domiciliul ales la Tribunalul Prahova,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că recurentul a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, și () au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâții la plata pentru fiecare reclamant a sumelor corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat lunar, la salariul de bază, începând cu 01.01.2003- de la data sistării plății acestuia și în continuare, cât timp vor îndeplini funcția de magistrați, sumele rezultate să fie actualizate prin aplicarea ratei inflației de la 01.01.2003 și până la momentul efectuării plății efective, precum si plata dobânzilor legale pentru sumele restante calculate conform art. 3 alin.3 din OG nr. 9/2000 cu începere de la data de 01.01.2003 și până la plata sumelor datorate.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților să efectueze cuvenitele mențiuni corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în conformitate cu disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 magistrații beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la salariul de bază, drepturi salariale ce au devenit neaplicabile prin art. 50 din OUG nr. 177/2002.
Au mai susținut reclamanții ca potrivit art. 56 alin.2 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă, nu poate fi admisibilă modificarea unei dispoziții a unei legi printr-un act normativ de valoare inferioară, respectiv printr-o ordonanță de guvern, în disprețul principiului constituțional al supremației legii decât cu încălcarea art. 53 alin. din Constituție și principiului ierarhiei actelor juridice consacrat de art. 1 pct.5, art.73, 76, 108 si 115 din Constituția revizuită.
De asemenea, s-a arătat că urmare neacordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați au fost încălcate disp. art. 5 alin.l din Legea nr. 53/2003, care stipulează că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, art. 41 alin.2 din Constituția revizuită, care prevăd dreptul la muncă și la protecție socială a muncii, precum și prevederile art. 7 din Declarația Universală Drepturilor Omului, ce face parte din dreptul intern, potrivit cărora toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a acesteia.
Au mai precizat reclamanții că, întrucât cererea este întemeiată pe principiul nediscriminării statuat în mai multe acte normative, printre care și OG nr.137/2000, care în art. 27 alin.2 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, rezultă că termenul de 3 ani în acest caz curge cu începere din luna ianuarie 2007, când Guvernul a emis un număr important de ordonanțe prin care acordat drepturi salariale tuturor funcționarilor publici si demnitarilor exceptându-i doar pe magistrați și nu de la data comiterii discriminării de către pârâți.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care, în baza disp.art.283 din Codul muncii si art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul general de prescripție de trei ani de la data introducerii acțiunii, respectiv: 01.01.2003-01.10.2004.
Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât textul de lege invocat de reclamanți a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000, care a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, iar disp.OUG nr.177/2002 nu au incidență în cauză, finalitatea modificării legislației fiind creșterea drepturilor salariale și nu diminuarea acestora, numai legiuitorul având dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
S-a mai arătat că situațiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate.
Și pârâtul Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale instanței deoarece potrivit disp. art. 36 din OUG nr. 27/2006, pentru verificarea drepturilor salariale ale magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției, se instituie o procedură derogatorie de la dreptul comun, instanța de fond fiind reglementată prin norma specială, respectiv Curtea de Apel București.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul Tribunalul Prahova invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01ianuarie2003- octombrie 2004 întrucât, în raport de data introducerii acțiunii, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune pentru perioada menționată este prescris.
Pe fondul cauzei, același pârât solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată, invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu poate fi obligat să facă o plată pentru salariații altor instituții.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 124 din 18.01.2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - 01.10.2004, a respins acțiunea pentru aceasta perioadă ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, respingându-se acțiunea față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova la plata către reclamanți a sumelor corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare de 50% lunar din salariul de bază începând cu 01.10.2004 - actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, pârâtul Tribunalul Prahova fiind obligat să efectueze cuvenitele mențiuni în cărțile de muncă ale reclamanților și s-a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâtul Tribunalul Prahova este neîntemeiată fiind respinsă întrucât obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă, pentru care competența materială de soluționare aparține tribunalului.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Tribunalul Prahova si Ministerul Justiției, instanța a admis-o pe motiv că reclamanții solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale restante, fiind incidente disp.art.3 din Decretul nr.167/1958 și ale art.283 din Codul muncii potrivit cărora drepturile salariale restante pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel că acțiunea a fost respinsă pentru perioada 01.01.2003 - 01.10.2004 ca prescrisă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost admisă deoarece atât Ministrul Finanțelor, cât și Ministrul Justiției, sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art. 47 alin.4 din Legea 500/2002 privind finanțele publice "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Tribunalul a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată din oficiu de către instanță, întrucât această instituție, în calitate de expert în domeniul nediscriminării, nu poate fi citată în instanță decât pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare și nu în calitate de pârât.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea față de acești doi pârâți ca îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța reținut că reclamanții, în calitate de magistrați în cadrul Judecătoriei Mizil, au formulat acțiune pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat lunar la salariul de bază începând cu data de 01.01.2003, de când s- sistat plata lui și in continuare, atâta timp cât vor îndeplini aceasta funcție.
S-a mai reținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau drepturile salariale solicitate, a fost abrogat prin art. 50 din OUG nr. 177/2002.
Potrivit art. 56 alin.2 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă, nu poate fi admisibilă modificarea unei dispoziții a unei legi printr-un act normativ de valoare inferioară- ordonanță de guvern în disprețul principiului constituțional al supremației legii decât cu încălcarea art.53 alin. din Constituție și principiului ierarhiei actelor juridice consacrat de art. 1 pct.5, art. 73, 76, 108 si 115 din Constituția revizuită.
A reținut tribunalul că potrivit textelor constituționale menționate, restrângerea exercițiului unui drept nu poate aduce atingere acestuia, de unde rezultă că plata acestui drept salarial trebuie făcută în continuare, iar prin neplată au fost prejudiciate grav interesele magistraților având și situație de discriminare evidentă în raport cu celelalte categorii profesionale, care au beneficiat și continuă sa beneficieze de acest spor.
De asemenea, s-a arătat că prin neacordarea sporului de risc si suprasolicitare au fost încălcate dispoziții legale, care stipulează că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatori, art. 41 alin.2 din Constituția revizuită, care consacră dreptul la muncă și la protecție socială a muncii - ce include evident si plata sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, precum si prevederile art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ce fac parte din dreptul intern potrivit cărora "toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care încalcă declarația și împotriva oricăror provocări la o astfel de discriminare".
Discriminarea categoriei profesionale a magistraților, a reținut prima instanță, rezultă și din dispozițiile art. 1 din Protocolul 12 de la Convenția Europeană a Drepturilor, la care s-a făcut referire.
Totodată, s-a arătat că legea este un act juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu Legea superioară - Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite si care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forța al puterii de stat, iar noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să abroge, să modifice sau să deroge de la ea, fiindu- subordonate din punct de vedere al eficienței juridice.
Necesitatea respectării principiului încrederii în stat presupune ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularului drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea, în sensul celor sus-arătate.
Capătul de cerere privind plata dobânzii legale pentru sumele restante a fost respins ca neîntemeiat având în vedere că în cauză nu sunt incidente prevederile OG nr.9/2000 întrucât între parți nu există convenție care să stabilească rata dobânzii pentru întârzierea în plata unor obligații bănești.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o ca nelegală, invocând disp. art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă.
Susține recurentul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin soluția pronunțată, legiferând un drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să-l abroge expres, arogându-și în acest fel atribuții de legiferare.
Se mai învederează că a fost opțiunea legiuitorului de a abroga dispozițiile care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază, iar Curtea Constituțională statuând, prin decizii, că diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții.
Printr-un alt motiv de recurs se susține că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin OG nr.83/2000, ordonanța fiind emisă în temeiul art.107 alin.1 și 3 din Constituția României, în vigoare la acea dată și art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Se mai arată că OG nr.83/2000 nu a vizat niciunul dintre domeniile rezervate legii organice, întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice, guvernul fiind abilitat să emită ordonanțe în mai multe domenii, printre care și "modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale persoanelor din organele autorității judecătorești, republicată", iar ulterior, OG nr.83/2000 a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr.334/2001.
Totodată, se susține că sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus prin ordonanțe simple ale guvernului, ce au fost indicate, iar OG nr.83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în Legea nr.154/1998, ordonanța respectivă mărind în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizației magistraților, precum și ale personalului auxiliar de specialitate, cât și coeficientul de multiplicare, finalitatea modificării legislației fiind creșterea drepturilor salariale în cadrul unui sistem de salarizare bazat pe principii noi.
S-a solicitat pentru toate aceste motive admiterea recursului și casarea sentinței.
Intimații-reclamanți și ceilalți intimați-pârâți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Aspectele invocate de recurent în motivele de recurs privitoare la abrogarea expresă a art.47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000, care a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, au fost analizate în mod argumentat în cuprinsul deciziei date în interesul legii, prin care s-a statuat în sensul celor sus-arătate.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă, situație în care soluția primei instanțe apare ca fiind corectă, neputându-se reține, pe cale de consecință, incidența în cauză a motivelor de casare, respectiv modificare a sentinței prevăzute de art.304 pct. 4 și 9 Cod pr.civilă, indicate de recurent în motivarea recursului.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.124 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, intimații-reclamanți, -, cu domiciliul ales la Judecătoria Mizil, în M,-, jud. P, și (), cu domiciliul ales la Tribunalul Prahova,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Grefier
/VS
2 ex./01.07.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
