Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1258/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1258/R/2009
Ședința publică din 19 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al instanței
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 889 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâții intimați TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor de risc 2000-2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Asupra recursurilor declarate:
Prin sentința civilă nr. 889 din 22 mai 2008, Tribunalul Cluja admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată din oficiu de instanță și a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj.
Pârâții au fost obligați în solidar, la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la indemnizația brută de încadrare,pentru perioada noiembrie 2000-august 2002.
Curtea de Apel Cluja fost obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să efectueze demersurile necesare alocării fondurilor necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
S-a respins excepția prescripției invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins cererea formulată de reclamantul pentru acordarea sporului de suprasolicitare după 22 mai 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamanții au calitate de personal auxiliar de specialitate al instanțelor de judecată.
Potrivit Legii nr. 50/1996, aceștia beneficiază de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea de mai sus.
Abrogarea dispusă cu privire la art. 47 din OG 83/2000 nu are eficiență, întrucât prin acest act normativ au fost încălcate dispozițiile legii nr. 24/2000 ce cuprind norme de tehnică legislativă, Guvernul nefiind abilitat prin Legea nr. 125/2000 să abroge texte legale din Legea nr. 50/1996.
Întrucât toate condițiile avute în vedere la data adoptării prevăzută de art. 47 din Legea nr. 50/1996 sunt prezente și în continuare, dreptul reclamanților este actual și evident, acțiunea lor fiind admisă.
Excepțiile lipsei calității procesuale și a inadmisibilității acțiunii invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă față de cererea formulată față de această instituție prin care s-a solicitat obligarea la luarea tuturor măsurilor necesare plății drepturilor ce se cuvin reclamanților.
Excepția prescripției nu poate fi luată în considerare, întrucât, față de prevederile art. 41 alin 2 și 53 din Constituția României, abrogarea unui text legal făcută cu încălcarea Constituției nu a produs nici un efect în afară de acela la suspendării cursului prescripției extinctive.
În considerentele sentinței au fost invocate și cele statuate de ÎCCJ prin Decizia nr. 21/10 martie 2008 privitor la drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Conchizând, instanța a apreciat că, acțiunea reclamanților este întemeiată pârâții fiind obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare pentru perioada noiembrie 2000-15 aprilie 2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat, în principal, casarea sentinței și trimiterea ei aceleiași instanțe pentru o nouă judecată, întrucât între considerentele hotărârii și dispozitiv există contradicții cu privire la data până la care se întinde dreptul reclamanților.
Pe de altă parte, cu totul greșit s-a respins excepției prescripției dreptului la acțiune, care de fapt a fost formulată în forma unei cereri de intervenție la 7 aprilie 2008 și fiind disjunsă prin Încheierea din 10 aprilie 2008.
S-a respins greșit și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și a inadmisibilității acțiunii față de acest pârât, având în vedere atribuțiile specifice în domeniul bugetar și lipsa oricăror raporturi de dreptul muncii cu reclamanții.
S-a mai arătat că, întrucât bugetul anului 2008 fost deja adoptat, prin nici o măsură nu se poate depăși limita maximă a acestuia.
S-a criticat hotărârea și pe fond, arătându-se că, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, astfel că reclamanții nu au nici un drept cu privire la sporul solicitat, acțiunea fiind greșit admisă.
Curtea de Apel Cluja solicitat să se constate prescripția dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă în dispozitivul sentinței și să se constate că între această parte a sentinței și considerente este o neconcordanță vădită cu privire la perioada pentru care acțiunea a fost admisă.
Ministerul Justiției a susținut că sentința pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal și s-a dat cu încălcarea normelor privind prescripția dreptului la acțiune, termenul de 3 ani curgând de la data apariției OG 83/2000.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Prin sentința pronunțată, Tribunalul Cluja admis acțiunea formulată de către reclamanții, și și a obligat pe pârâți să le plătească drepturi salariale pentru perioada cuprinsă între luna noiembrie 2000-august 2002.
Cu toate acestea, în considerentele hotărârii s-a arătat că pârâții vor fi obligați, în solidar, la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare, pentru perioada noiembrie 2000-15 aprilie 2008, sentința fiind așadar neîntemeiată, privită prin prisma dispozițiilor art. 304 pct 7 Cod procedură civilă.
Având în vedere însă că reclamanții nu au declarat recurs împotriva sentinței, Curtea urmează a se pronunța asupra recursurilor formulate respectând și principiulIN.
Având în vedere că, prin recursurile formulate s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că sub acest aspect critica este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au formulat acțiune pentru a fi obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și respectiv Tribunalul Cluj la plataunor drepturi salarialereprezentate de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 283 Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, iar potrivit art. 161 Codul muncii, salariul se plătește la data stabilită în contractul individual de muncă sau alte acte opozabile părților în contractul individual de muncă.
Așadar, dreptul la acțiune al reclamanților se naște în momentul în care angajatorul nu respectă data plății salariului și se prescrie în termen de 3 ani de la data respectivă.
Așadar, dreptul la acțiune al reclamanților, pentru plata unor drepturi salariale restante pentru perioada 2000-2002 s-a prescris în intervalul 2003-2005, textele constituționale invocate de instanță în argumentarea respingerii excepției neavând nici o incidență în cauză.
Având în vedere faptul că, dreptul la acțiune era prescris admițând acțiunea, prima instanță a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, recursurile urmând a fi admise și în temeiul art. 312 alin 1-3 Cod procedură civilă sentința va fi modificată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
Față de admisibilitatea excepției prescripției dreptului la acțiune invocat celelalte motive de recurs nu vor mai fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL Cluj și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 889 din 22 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea promovată de reclamanții, și.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
în semnează
Red./Sz.
3 ex./13.07.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
