Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 127/
Ședința publică din 18 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.1281 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1281 din 26.11.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.11.2000 - 30.06.2005, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și DGFP M, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Tg.-M, Tribunalul Mureș, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază lunar pentru perioada 01.07.2005 - 10.04.2006, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu rata inflației calculată până la data plății efective, respingând restul pretențiilor.
De asemenea, prima instanță a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că Ministerul Finanțelor Publice are calitatea procesuală pasivă, întrucât rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art.1 din OUG nr.22/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Instanța a mai reținut că reclamantele și-au desfășurat activitatea la Judecătoria Sighișoara, făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, respectiv personal judiciar cu statut independent, până la momentul încetării activității ca urmare a pensionării.
Prima instanță a reținut că acordarea drepturilor bănești solicitate de reclamante nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.165, art.161 alin. 4, art. 164 alin. 1, art. 166, art. 269 alin. 1 raportat la art. 1 și art. 205 din Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire.
Totodată, Tribunalul a făcut referire la decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Împotriva acestei hotărâri pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M au formulat recurs, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, în principal pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenții au reiterat considerentele în susținerea excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fond, au arătat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000.
În drept, recurenții a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 ind. 1.pr.civ. instanța de control judiciar constată că recursurile promovate de pârâți sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Referitor la argumentele invocate de recurenții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea constată că potrivit Legii nr.500/2002, a G nr.208/2005 și a G nr.386/2007, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Din această perspectivă, în mod legal prima instanță a respins excepția invocată de pârâți, constatând că au legitimare procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, Curtea constată că reclamanta intimată a fost angajată a Judecătoriei Sighișoara în perioada 01.07.2005 - 10.04.2006, în funcția de grefier, neavând în această perioadă contractul de muncă suspendat, astfel cum rezultă din adresa nr. 1828 din 05.11.2008 emisă de Tribunalul Mureș (fila 78).
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor care a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege, însă asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, reținând că inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect s-a constatat faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Pe de altă parte, din chiar conținutul deciziei nr. 838 din 27 mai 2009 referitoare la sesizarea formulată de Președintele României, privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Pentru aceste considerente, instanța va înlătura argumentele recurenților, în sensul că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate.
În consecință, constatând că nu este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva sentinței civile nr. 1281 din data de 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, și Direcția Generală a Finanțelor Publice M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr.1281 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
10 exp.
22.02.2010.
Jud.fond.-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
