Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1271/R/2009
Ședința publică din 19 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al instanței
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 55/D/29.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL PUBLIC, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, având ca obiect calcul drepturi salariale - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 30 aprilie 2009, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului; la data de 11 mai 2009, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat; la data de 14 mai 2009, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Totodată se constată că prin cererea de recurs reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 55/D/29.10.2008, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Ministerul Public, Direcția de Investigare a nfracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în considerentele sentinței următoarele:
Astfel, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Public, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
În privința fondului, Curtea de Apel Cluja reținut că, rin p. Decizia nr. XXI din 10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. 3. proc. civ. că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin urmare, efectele Deciziei nr. XXI/2008 nu se întind asupra altor categorii în afara celor menționate expres și limitativ în cuprinsul deciziei, cum ar fi cea a personalului conex personalului auxiliar de specialitate, care contrar susținerilor reclamantului nu cade nici sub incidența OUG nr. 177/2002, invocată în acțiune.
Salarizarea personalului conex este reglementată direct și limitativ de OG nr. 8/2007 prin indicarea expresă în anexele acestui act normativ a drepturilor salariale cuvenite șoferilor.
În favoarea acestei soluții mai pledează câteva argumente de logică juridică. Astfel, la data pronunțării Deciziei nr. XXI/10.03.2008 era reglementată legislativ categoria profesională a personalului conex prin OUG nr. 100/2007, ceea ce denotă intenția forului judiciar suprem de a limita efectele acestui recurs în interesul legii doar la magistrați, personal auxiliar și magistrați asistenți.
De asemenea, Curtea a considerat că intenția legiuitorului, când a instituit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin Legea nr. 50/1996, a fost de a recompensa efortul intelectual și consumul psihic inerent actului de justiție, care impune personalului implicat efectiv în activitatea de judecată și urmărire penală atribuții, obligații și restricții specifice. Or, activitatea conducătorilor auto, străină obligațiilor menționate anterior, nu impune acordarea acestui spor, care este corelativ actului efectiv de justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivele de recurs se arată că reclamantul este conducător auto la DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, având calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, potrivit dispozițiilor nr.OG 8/2007.
Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 era prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, abrogat prin nr.OG 83/2000. abrogarea parțială a unui act normativ prin nr.OG 83/2000 reprezintă o modificare a acestuia efectuată printr-un act normativ de nivel inferior legii, respectiv printr-o ordonanță de Guvern, neîncadrându-se în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000.
Întrucât toate aspectele avute în vedere la data adoptării prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate, inclusiv a reclamantului, dreptul pretins este actual și evident.
Se mai arată că aceste sporuri trebuie acordate ca o măsură eficientă pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitării neuropsihice.
În cauză, au formulat întâmpinări pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Până la data de 1 februarie 2007, reclamantul recurent a fost salarizat în baza dispozițiilor nr.OG 3/2006, aplicabil personalului bugetar și doar începând cu intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, salarizarea lor s-a făcut în baza acestui act normativ.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost instituit la 30.08.1997 prin OUG nr. 56/1997 privind modificarea și completarea OUG nr. 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Reclamantul nu poate invoca în favoarea lui nici dispozițiile Deciziei nr. 21/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, întrucât în considerentele deciziei s-a statuat că au supraviețuit normelor de abrogare cuprinse în art. I pct. 42 și art. IX alin. 2 din nr.OG 82/2000, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Întrucât, în cazul reclamantului, nu au existat normele legale care să prevadă acest spor, pentru a se putea da eficiență dispozițiilor Deciziei nr. 21/2008, pretențiile acestuia apar ca nefondate.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 55 din 29 octombrie 2008 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
2ex./01.06.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
