Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1272/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1272/R/2009
Ședința publică din 19 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al instanței
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către contestatorii, și alții, împotriva sentinței civile nr. 214 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL ALBA, având ca obiect calcul drepturi salariale - indexări 2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererea de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.214/29 ianuarie 2009, Tribunalul Cluja admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea formulată de, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI TRIBUNALUL ALBA, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Alba. Prin sentința civilă 134/16 martie 2005 Tribunalul Albaa admis acțiunea acestora față de Ministerul Justiției și Tribunalul Alba și chematul în garanție a fost obligat să vireze pârâtului de rândul I, care la rândul său să vireze pârâtului de rândul II pentru fiecare reclamant sumele reprezentând diferențele datorate reclamanților în perioada mai - octombrie 2000, diferențe rezultând din aplicarea unei greșite valori de referință sectorială de 686.739 lei în loc de 1.140.800 lei.
Așa cum rezultă, pârâtul de rândul II a fost obligat să facă plata efectivă către fiecare reclamant. Tribunalul Albaa făcut dovada că sumele stabilite prin sentința civilă 134/16 martie 2005 fost plătită reclamanților. În această situație, instanța a constatat că acțiunea nu este întemeiată, pârâții făcând plata voluntară, așa cum, de altfel s-a întâmplat în toate instituțiile de înfăptuire a justiției din țară.
Referitor la excepția de tardivitate a formulării cererii, invocate de către pârâtul Ministerul Justiției, instanța a admis-o, drepturile solicitate vizând perioada 2000-2002 iar acțiunea a fost înregistrată în anul 2007, cu depășirea termenului prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din muncii.
S-a mai reținut că, cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sent.civ.13416 martie 2005 Tribunalului Alba, compete instanței care a pronunțat hotărârea, potrivit art.400 alin.2 proc.civ.
Pe de altă parte, cererea reclamanților nu poate fi calificată ca fiind contestație la executare, nefiind vizat nici un act de executare ci o contestație la titlu, or, reclamanții nu au depus la dosarul cauzei nici un fel de documente din care să rezulte că nu au fost aplicate corect dispozițiile sentinței civile 134/2005 a Tribunalului Alba.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că, prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 283 alin 1 Codul muncii dar au fost încălcate prevederile art. 129 alin 5, coroborat cu art. 167 alin 1 Cod procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, nu s-a avut în vedere obiectul acțiunii și anume, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale nete, indexate cu indicele de inflație calculate până la 31 martie 2007 și în continuare până la achitarea integrală a debitelor stabilite prin sentința civilă nr. 134/16 martie 2005. Dreptul la acțiune s-a născut la data pronunțării sentinței, acțiunea fiind formulată înăuntrul termenului de 3 ani de prescripție. De altfel, excepția prescripției dreptului la acțiune nu a fost pusă în discuția părților.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod procedură civilă, s-a arătat că judecătorii nu au stăruit prin toate mijloacele legale în aflarea adevărului, mai mult decât atât, nu au avut în vedere faptul că, la dosar s-a depus expertiza contabilă extrajudiciară din care rezultă modul în care a fost executată sentința civilă nr. 134/2005 a Tribunalului Alba.
Deși s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, până la urmă aceasta probă pertinentă nu s-a mai administrat, în mod nejustificat, astfel că se impune casarea și rejudecarea cauzei în vederea efectuării expertizei, probă ce nu poate fi administrată de instanța de recurs.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată la 8 octombrie 2007, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Alba pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata unor sume ce reprezintă drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație, calculat până în data de 31 martie 2007 și în continuare, cu precizarea că sumele ce trebuie să fie actualizate reprezintă drepturi salariale stabilite prin sentința civilă nr. 134/16 martie 2005 Tribunalului Alba, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1027/13 iunie 2005 (drepturi salariale calculate pentru anii 2000-2002).
Prin aceeași hotărâre s-a dispus plata reactualizată a sumelor debit, care însă nu au fost plătite.
Pârâții au plătit însă, sumele stabilite prin sentință, în cuantumul prevăzut în dispozitiv.
Acțiunea a fost precizatăîn sensul că, temeiul juridic al cauzei îl constituie art. 399 alin 1, teza a II-a, coroborat cu art. 400 alin 1 teza I-a Cod procedură civilă și are ca scop lămurirea înțelesului și a întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 134/2005 a Tribunalului Alba.
Prin Încheierea nr. 3052/15 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat judecarea cauzei la Tribunalul Cluj, instanță care, în temeiul art. I și II din OUG nr. 75/2008 a scos cauza de pe rol și a trimis-o Curții de Apel Cluj.
Prin Încheierea civilă nr. 61/D/18 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluja constatat că nu este competentă să soluționeze cauza și a declinat competența-având ca obiect contestație la executare, în favoarea Tribunalului Cluj.
Această instanță a pronunțat sentința recurată în acest dosar.
Recursul declarat de reclamanți este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a precizat cererea, de către reclamanți, aceasta are ca obiect lămurirea înțelesului, respectiva întinderiidispozitivului sentinței civile nr. 134/2005, pronunțată de Tribunalul Alba.
Cererea pentru lămurirea înțelesului, respectiv a întinderii dispozitivului unei hotărâri poate fi formulată pe calea contestației la executare, potrivit art. 399 alin 1 teza a II-a:" De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire laînțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu", o asemenea contestație fiind de competența instanței care a pronunțat hotărârea, potrivit art. 400 alin 2 Cod procedură civilă și poate fi făcutăoricând înăuntrul termenului de prescripțiea dreptului de a cere executarea silită (art. 401 alin 11Cod procedură civilă).
Contrar dispozițiilor legale speciale de mai sus, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, invocând ca temei dispozițiile art. 283 Codul muncii, care reglementează termenele pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, deși, nu a fost investită cu o asemenea cerere.
Reclamanții nici nu aveau interes să formuleze acțiunea pentru drepturi salariale de vreme ce, erau deja în posesia unei hotărâri judecătorești, executorii prin care pârâții au fost obligați la plată, și mai mult decât atât, hotărârea a și fost pusă în executare cu privire la sumele reprezentând diferențele salariale careînsă nu au fost indexate, potrivit dispozitivului sentinței civile nr. 134/2005 a Tribunalului Alba (6-11-dosarul inițial al Tribunalului Alba ).
Cererea reclamanților a fost formulată așadar, cu scopul de a se stabiliîntinderea dispozitivului sentințeide mai sus, o asemenea cerere putând fi formulată în perioada cât se poate cere executarea titlului executoriu- (sentința pronunțată în 2005).
Prin urmare, cererea formulată și înregistrată la 8 octombrie 2007 este în termen, excepția prescripției dreptului la acțiune fiind nelegal admisă de către instanță (art. 304 pct 6 și 8 Cod procedură civilă).
Deși ca urmare a admiterii excepției tardivității, instanța trebuia să respingă acțiunea ca atare, totuși, în cuprinsul sentinței se reține netemeinicia cererii reclamanților, considerentele fiind însă, străine cauzei.
Astfel, urmare aplicării corecte a dispozițiilor art. 399 alin 1 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța era datoare a stabili cu exactitate sumele datorate de pârâți ca urmare a obligării lor la diferențele de drepturi salarialereactualizatecu indicele de inflație până la data pronunțării sentinței 134/2005 și în continuare până la data plății efective.
Sub acest aspect, faptul că sumele datorate au fost deja plătite benevol de către pârâți are relevanță numai ca punct de reper pentru calcularea sumelor și nu ca temei al respingerii ca nefondate a cererii reclamanților.
De altfel, este de subliniat din nou, că în urma constatării prescripției dreptului la acțiune, instanța nu mai trebuia să cerceteze fondul, așa cum greșit a procedat, sentința fiind nelegală și sub acest aspect.
Față de considerentele de mai sus, se constată că recursul declarat de reclamanți este întemeiat și întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii în limitele în care a fost investită de către reclamanți, încălcând și dispozițiile art. 129 alin 6 Cod procedură civilă, se va admite recursul și în temeiul art. 312 alin 1,2 și 5 Cod procedură civilă, se va casa sentința în întregime, cauza urmând a fi trimisă aceleiași instanțe, pentru o nouă judecată a contestației la titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorii, -, împotriva sentinței civile nr. 214 din 29 ian. 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - PT.- -
În conc.odihnă semnează
PRIM GREFIER
Red.GP
Dact./32ex.
08.07.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
