Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1393/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1393/R/2009
Ședința publică din 2 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia vicepreședinte al instanței
-
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 2362 din 03.12.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul civil nr-, privind și pe reclamanții și și pe pârâta CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererile de recurs formulate, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin Sentința civilă nr. 2362/3 decembrie 2007, TRIBUNALUL SĂLAJa admis acțiune formulată de reclamanții și și în consecință, obligat pe pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, Curtea de APEL CLUJ și Ministerul Justiției la plata către reclamanți câte 1700 lei, drepturi salariale, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor mai sus arătate.
Pentru a pronunța această hotărâre, s- reținut, în esență, că, prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime, numai magistraților cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 19 alin. 4 din OG nr. 137/2000.
S- mai reținut că, potrivit art. 23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, tuturor salariaților care prestează o muncă egală le revine dreptul la un salariu egal, iar OG nr. 137/2000 consacră principiul legalității între cetățeni, prin excluderea unor privilegii și discriminări.
Contrar principiilor de mai sus, înscrise și în Constituție prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare numai judecătorilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
A avut loc așadar o discriminare ce încalcă dispozițiile actelor normative interne și internaționale mai sus indicate.
S- mai reținut că, potrivit art. 19 lit. și din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor are responsabilități în elaborarea bugetelor și a legilor de rectificare bugetară, astfel că acest minister fost obligat a asigura fondurile necesare plății stabilite în sarcina pârâților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și TRIBUNALUL SĂLAJ, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivele aflate la 3-6, Ministerul Justiției arată că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 fost alocat și repartizat un fond de stimulente financiare personalului din sistemul justiției, ce urma fi repartizat potrivit normelor referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997.
Criteriile de repartizare cuprinse în Ordinul Ministerului Justiției nr. 2404/C/2004 sunt exemplificative și nu limitative, astfel că ordonatorul de credite are posibilitatea de a stabili criterii ce sunt corespunzătoare obiectivelor fixate la un moment dat.
Instanța nu a analizat natura stimulentelor aprobate și nici obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor, iar aceste stimulente constituie drepturi suplimentare care pot fi acordate sau nu judecătorilor, nefiind un drept conferit de lege cu caracter absolut și inevitabil.
Pe de altă parte, Ordinul nr. 1921/2005 a avut un caracter de recomandare.
Nu s-a avut în vedere nici faptul că, repartizarea sumelor destinate stimulării are loc ținându-se seama, în principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite și se acordă întregului personal al instanțelor, Ministerului Justiției și altor instituții ce activează în domeniul justiției.
Direcția Generală a Finanțelor Publice S invocat excepția de necompetență tribunalului în raport de art. 36 din OUG nr. 27/2006.
Pe de altă parte, greșit fost admisă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor având în vedere atributele pe care le are în conformitate cu Legea nr. 500/2002.
Nu s-a avut în vedere nici OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, care trasează obligații în sarcina ordonatorilor de credite.
În sfârșit s-a arătat că, în ceea ce privește fondul cauzei, greșit fost admisă acțiunea, întrucât nici o dispoziție legală nu prevede dreptul pretins de reclamanți.
TRIBUNALUL SĂLAJa solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanții nu sunt îndreptățiți la stimulentul acordat în temeiul Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, acesta reprezentând un act administrativ ce nu fost desființat. Pe de altă parte, fiind un drept salarial, acesta poate fi stabilit numai prin acte normative și nu prin hotărâre judecătorească.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Așa cum reținut și prima instanță, primele acordate de ministrul justiției prin Ordinul nr. 1921/C/2005 numai pentru judecătorii cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei, este discriminatoriu, așa cum s- stabilit și prin Hotărârea nr. 15/23 ianuarie 2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, vechimea în magistratură nefiind un criteriu suficient pentru acordarea unor stimulente, așa cum apreciat ordonatorul principal de credite.
Fiind discriminați, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri, sentința prin care acțiunea fost admisă fiind așadar legală și temeinică.
În această speță nu sunt incidente nici rațiunile avute în vedere de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 818/2008 (și altele) întrucât, ceea ce s-a apreciat fi discriminatoriu fostmodalitatea de stabilirea dreptului la stimulentales de ministru,constând exclusiv în vechimea în funcție, criteriu ce determinat înlăturarea de la acel drept, indiferent de performanțele profesionale sau altor criterii utile în stabilirea judecătorilor ce ar fi fost recompensați cu stimulentul respectiv.
Sub acest aspect, criticile formulate de Ministerul Justiției sunt nefondate.
Criticile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice S referitoare la necompetența tribunalului sunt nefondate, având în vedere obiectul cauzei și anume, despăgubiri pentru vătămarea unor drepturi prin discriminare și nu modul de stabilire drepturilor salariale în temeiul OUG nr. 27/2006.
Nu sunt întemeiate nici motivele vizând procedurile stabilite prin OG nr. 22/2002, acest act normativ reglementând modalitatea de executare unor titluri executorii instituțiilor bugetare și nu înlăturarea acestora de la posibilitatea pronunțării unor hotărâri judecătorești în contradictoriu cu aceste instituții publice.
Criticile formulate de TRIBUNALUL SĂLAJ și respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice S vizând lipsa temeiniciei acțiunii reclamanților sunt de asemenea nefondate, având în vedere faptul că prin acțiunea formulată, reclamanții nu au solicitat un drept salarial, ci despăgubiri în temeiul OG nr. 137/2000.
Față de considerentele de mai sus, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 2362 din 3 decembrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia
--- - - - -
GREFIER
Red. dact. GC
2 ex/21.07.2009
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia
