Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1396/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1396/R/2009

Ședința publică din 2 iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos

JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia vicepreședinte al instanței

-

GREFIER:

S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 54 din 18.01.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamanta intimată - -, pe intervenienții și și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este realizată.

Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererile de recurs formulate, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.

Instanța, constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.

CURTEA

Asupra recursurilor declarate:

Prin sentința civilă nr. 54/18 ianuarie 2008, TRIBUNALUL MARAMUREȘ admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și admis acțiunea reclamantei și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ și Ministerul Economiei și Finanțelor.

Au fost obligați pârâții 1-3 să calculeze și să plătească reclamantei și intervenienților drepturile bănești reprezentând diferența salarială dintre indemnizația acestuia și cea a funcției similare de la DNA și DIICOT, începând cu luna aprilie 2006 și până la rămânerea irevocabilă a prezentei, precum și în viitor, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.

TRIBUNALUL MARAMUREȘa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și intervenienților.

Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumei datorate reclamantei și intervenienților.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut, în esență, că reclamanta și intervenienții, în calitate de persoane discriminate pot solicita despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit. În acest sens s- invocat că, prin OUG nr. 27/2006 fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul judiciar și prin acest act normativ, procurorilor încadrați la și li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.

Prin aceste dispoziții s-au încălcat principiile cuprinse în art. 3 alin. 1 din nr.OUG 22/2006, privind modul de stabilire al drepturilor salariale în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută și vechimea în magistratură, criterii ce se reflectă în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.

În cazul procurorilor încadrați la și criteriile de mai sus au fost eliminate, ei fiind salarizați la nivelul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție indiferent de îndeplinirea unora sau a tuturor criteriilor de mai sus. În raport de acest mod de stabilire a drepturilor categoriei de mai sus, ceilalți magistrați sunt discriminați.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. VI/2007 a stabilit, cu forță obligatorie - potrivit art. 329 Cod proc.civ. că, "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați, doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica, atât timp cât varietatea infinită situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s- instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria acelor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile sale specifice".

În temeiul acestor statuări, instanța a reținut că, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.

S-a avut în vedere și incidența art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României și în temeiul celor de mai sus, acțiunea a fost admisă, potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Direcția Generală a Finanțelor Publice M arătat în motivele de recurs aflate la 2-3 că instanța pronunțat sentința cu nesocotirea dispozițiilor OUG nr. 27/2006, care a introdus diferențele de tratament salarial, având în vedere și faptul că reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, coeficientul de ierarhizare fiind același cu a procurorilor care își desfășoară activitatea la parchetul de pe lângă instanța superioară.

S- mai arătat că, instanța încălcat și dispozițiile OG nr. 137/2000, reclamanții nefiind în vreuna din situațiile de discriminare prevăzute de art. 2 din acest act normativ.

Pârâtul Ministerul Justiției în motivele aflate la 6-10 arătat în esență că, instanța nu avut în vedere OUG nr. 27/2006 care reglementează salarizarea magistraților, acordând drepturi ce nu sunt prevăzute în acest act normativ pentru categoria din care face parte reclamanta și intervenienții.

Instanța pronunțat sentința și cu încălcarea OG nr. 137/2000, reținând discriminarea, deși potrivit art. 1 alin. 3 din acest act normativ, exercitarea drepturilor privește persoane aflate în situații comparabile, stabilirea unor drepturi ce nu sunt cuprinse în actele normative ce reglementează situația acestor persoane excedând cadrului legal stabilit de OG nr. 137/2000 și nefiind de competența instanțelor de judecată.

Prin soluția pronunțată, instanța instituit un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, ajungându-se în acest fel ca toți magistrații să primească drepturi salariale corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără îndeplinirea cerințelor imperative ale legii de salarizare.

S- mai arătat că, stabilirea unor reguli diferite de organizare și funcționare instanțelor judecătorești comparativ cu parchetele și adoptarea unor prevederi diferite nu încalcă principiul nediscriminării, care în nici un caz nu presupune uniformitate.

Recursurile sunt întemeiate în ceea ce-i privește pe intervenienți, dar nu sunt întemeiate cu privire la reclamantă, urmând în consecință fi admise în parte, pentru următoarele considerente:

Stabilirea diferențiată salariilor magistraților cu atribuții efective în domeniul prevenirii, descoperiri, sancționării faptelor de corupție a avut loc urmare modificării nr.OUG 177/2002 ca urmare a nr.OUG 43/2002 și respectiv nr.OUG 24/2004, prin care, categoria de mai sus devenit beneficiara unui spor de 30% (11 aprilie 2002 - 26 aprilie 2004) și de 40% (începând cu 27 aprilie 2004).

Considerându-se discriminați, celelalte categorii de magistrați au solicitat obligarea la despăgubiri ordonatorilor de credite în calitate de "angajatori".

În urma recursului în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. VI/25 ianuarie 2007 stabilit căîn aplicarea nediscriminatoriea art. 11 alin. 1 din G nr. 177/2000, precum și dispozițiilor art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 modificată prin nr.OUG 24/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste teste de lege se cuvin tuturor magistraților.

Argumentele avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost reținute în considerentele primei instanțe, astfel că nu se impune reproducerea lor încă o dată. Aceste argumente au valoare de principiu, astfel că, eleau fost corect avute în vedere de tribunalcând a reținut că, discriminarea magistraților s- continuat și prin adoptarea OUG nr. 27/2006, în care, anumite categorii de magistrați ( procurori de la și ) beneficiază de salarizarea unui procuror de la Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițiedeșinu au gradul acelui procuror și nu se cere îndeplinirea condițiilor de vechime necesare accederii la parchetul superior.

În acest mod legiuitorul a discriminat celelalte categorii de magistrați, prin stabilirea drepturilor salariale inferioare, introducând - în mod artificial - un nou criteriu de salarizare, neavut în vedere chiar de art. 3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și anume felul activității desfășurate, tinzând împărți procesele în mai mult sau mai puțin importante, ceea ce este cu totul inacceptabil, toate cauzele fiind supuse unei judecăți imparțiale și legale din punct de vedere al importanței lor în soluționarea conflictului social de natură juridică supus organelor judiciare.

Raportat la aceste argumente, care le completează pe cele avute în vedere de prima instanță, se constată că, instanța corect reținut fi date condițiile discriminării, în ceea ce o privește pe reclamanta, judecător, acțiunea ei fiind corect admisă.

În ceea ce îi privește pe intervenienții în interes propriu și, aceștia au calitate de asistenți judiciari la TRIBUNALUL MARAMUREȘ, argumentele avute în vedere pentru a reține discriminarea judecătorilor față de procurorii și neputând fi reținute.

Aceasta, întrucât, asistenții judiciari au un statut juridic cu totul diferit, activitatea lor jurisdicțională fiind redusă la votul consultativ dat în completele ce judecă în primă instanță litigiile de muncă și de asigurări sociale, retribuția lor fiind de asemenea diferită față de cea judecătorilor.

În aceste condiții nu se poate reține discriminarea invocată, intervenienții nefiind în situație asemănătoare cu cea a magistraților față de care au invocat tratamentul diferențiat, cauzator de prejudicii.

Astfel fiind, recursurile în ceea ce îi privește pe intervenienți vor fi admise și în temeiul art. 312 alin. 1-3 și art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. se va modifica sentința în sensul respingerii cererii de intervenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 54 din 18 ianuarie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată cererea de intervenție formulată de și.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia

- - - - - -

plecată în, semnează

vicepreședintele instanței

JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja Eugenia

- -

GREFIER

Red. MV dact. GC

3 ex/28.07.2009

Jud. primă instanță:,

Președinte:Marta Carmen Vitos
Judecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1396/2009. Curtea de Apel Cluj