Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1420/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1420

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Viziteu Camelia Liliana judecător

- - - - - judecător

- A - judecător

GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine au venit spre soluționare recursurile civile, formulate de recurenții-pârâți DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva sentinței civile nr.441 din 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Nemaifiind chestiuni prealabile și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 441/C din 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a dispus:

Respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Neamț, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B ca nefondată. Respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția Națională Anticorupție.

Respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor.

Respingerea ca inadmisibile a cererilor de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor, cereri formulate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția Națională Anticorupție.

Respingerea excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția Națională Anticorupție și respectiv din oficiu de către instanță în ceea ce privește pe reclamanții:

- pentru perioada 01.09.2006 - 17.04.2007,

- pentru perioada 01.09.2006 - la zi,

- pentru perioada 12.05.2005 - la zi,

- G pentru perioada 26.01.2007 - 04.05.2007.

Admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamanții, G, G, și în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția Națională Anticorupție, Ministerul d e Finanțe B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:

Obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția Națională Anticorupție, raportat la locul de muncă al fiecărui reclamant să plătească acestora sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază lunar, începând cu data de 06.05.2005 la zi și pentru viitor, până la încetarea situației creată prin discriminare sau după caz, până la încetarea raporturilor de muncă ale acestora, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței și până la momentul achitării efective.

Respingerea acțiunii reclamanților pentru perioada 01.05.2005 - 05.05.2005 ca fiind prescrisă.

Admiterea în parte a cererii de intervenție în interes propriu astfel cum a fost precizată formulată de intervenienții, I, și în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Ministerul d e Finanțe B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:

Obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț să plătească intervenienților sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază lunar, începând cu data de 26.05.2005 - cu excepția intervenientei pentru care se va plăti începând cu data de 14.01.2006 -, la zi și pentru viitor, până la încetarea situației creată prin discriminare, sau după caz, până la încetarea raporturilor de muncă, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței și până la momentul achitării efective.

Respingerea cererii intervenienților, I, și privind plata sporului de confidențialitate de 15% pentru perioada 01.05.2005 - 25.05.2005 ca fiind prescrisă.

Obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția Națională Anticorupție, după caz, raportat la locurile de muncă ale fiecărui reclamant și respectiv intervenient, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale acestora conform prezentei hotărâri.

Obligarea Ministerul Finanțelor să aloce și să includă în bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților și intervenienților prin prezenta hotărâre.

Disjungerea cererea intervenientei, privind acordarea sporului de confidențialitate de 15% pentru perioada 01.05.2005 - 13.01.2006.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanții au calitatea de procurori iar intervenientii calitatea de personal auxiliar, și în exercitarea atribuțiilor profesionale, aceștia "au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate".

Instanța a reținut că principiul confidențialității profesionale a reclamanților este reglementat, cu același conținut, și pe plan internațional, fiind unul din principiile fundamentale adoptate de Congresul al VII-lea al Națiunilor Unite privind prevenirea criminalității și tratamentul infractorilor, desfășurat la Milano în anul 1985, aprobate ulterior prin Rezoluțiile nr. 40/32/29.11.1985 și nr. 40/146/13.12.1985. Tot astfel, potrivit art. l0 din Legea nr. 303/2004 reclamanților le este interzis să își exprime în mod public opinia cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare, nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor constituind abatere disciplinară potrivit art. 99 lit. d din aceeași lege.

Dispozițiile menționate sunt în concordantă cu prevederile art. 12 pct. (b), (d) și (f) din Legea nr. 544/ 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care exceptează de la dreptul general de acces al cetățenilor, prevăzut de art. l, între altele:." informațiile privind deliberările autorităților","informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii", precum și"informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces achitabil, interesului legitim al oricăreia din părțile implicate în proces".

Instanța a reținut că obligația de confidențialitate profesională este stabilită în sarcina mai multor categorii de salariați, cum este cazul personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13 din nr.OUG 123/2003), al personalului CNSAS (art. 13 din OG nr. 9/2001) al Oficiului R pentru Adopții (potrivit art. 10 din Legea nr. 274/2004), al celui din Administrația Prezidențială, Oficiul Național al Informațiilor Secrete de Stat, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul de Comerț, Consiliul Legislativ, Instituția Avocatului Poporului și Curții Constituționale (art. 14 alin. 1 din Legea nr. 228/2003), al personalului din administrația publică ( art. 10 din Legea nr. 274/2004), din aparatul Consiliului pentru Combaterea Discriminării (art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000), al militarilor și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională (art. 3 din nr.OG 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006), al muzeografilor (art. 25 alin. 4 din Legea nr. 311/2003). n favoarea acestora s-a prevăzut, prin acte normative speciale sau în baza altor proceduri, un drept salarial reprezentând sporul de confidențialitate însă, în ceea ce îi privește pe reclamanți, pentru aceeași obligație nu a fost instituită nici o compensație financiară.

Prin urmare, deși reclamanții au aceeași obligație de confidențialitate ca și categoriile socio - profesionale menționate mai sus, nereglementarea prin lege a dreptului corelativ de a beneficia de compensații bănești contravine prevederilor art. 73 din Legea nr. 303/2004 în conformitate cu care tabilirea drepturilor magistraților se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea, interdicțiile și incompatibilitățile specifice funcției, încălcându-se totodată principiul tratamentului egal și al nediscriminării consacrat de art. 16 alin. l din Constituția României. Ori, în condițiile în care obligația de confidențialitate le limitează libertatea de exprimare, acordarea unei compensații bănești în aceleași condiții ca și categoriile socio - profesionale de mai sus trebuie apreciată ca legitimă, rezonabilă și echitabilă, excluderea lor fiind bazată pe criteriul categoriei sociale, având ca efect înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege. S-au încălcat astfel prevederile art. 5 Cod, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între persoane aflate în situații analoge, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.

Instanța a reținut că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași drepturi salariale tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.

Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.

Din acest motiv instanța a apreciat că reclamanții sunt discriminați în sensul art. 5 Cod și art. 16 Constituție, întrucât nu li s-a acordat dreptul salarial reprezentând sporul de confidențialitate deși întruneau condițiile pentru acordarea lui, dar care a fost recunoscut tuturor celorlalte categoriilor profesionale obligate la confidențialitatea lucrărilor. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".

Având în vedere cele reținute mai sus, apărările pârâților în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, au fost înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."

În cauză, discriminarea s-a raportat nu numai la dispozițiile art. 16 din Constituție, ci și la Declarația Universală a Drepturilor Omului și la prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Nu a fost reținută susținerea pârâtului Ministerul Public referitoare la faptul că nu ar exista un text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretins prin acțiune, întrucât acest drept - de a nu fi discriminat - este deja consacrat atât de legislația internă cât și de cea europeană. Ori, discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea defectuoasă a legislației existente, ci și din adoptarea unor acte normative injuste pentru anumite categorii de persoane.

Pronunțându-se asupraîmpotriva României,a statuat că, pe baza art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "nu are o justificare obiectivă și rezonabilă", ori dacă nu"există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat."Pârâtul Ministerul Public nu a prezentat nici o dovadă pentru diferența de tratament, argumentele sale vizând, pe excepție, inadmisibilitatea acțiunii motivată pe considerentul absenței unei reglementări legale, iar pe fond inexistența criteriilor pe baza cărora să poată fi demonstrată discriminarea reclamanților în raport de alte categorii socio - profesionale.

Instanța a considerat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane nu excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 republicată, cum greșit s-a susținut, deoarece dreptul de legiferare, înțeles într-un sens larg, nu este unul absolut. Dacă s-ar accepta acest punct de vedere s-ar ajunge la negarea drepturilor altor titulari cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept, pe care însă pârâtul Ministerul Public, tributar al unei viziunipro cauza,determinată de interesul său exclusiv, înțelege să o ignore.

Drepturile bănești în privința sporului de 15 % pentru confidențialitate au fost stabilite prin recursul în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul dosarului 27/2008, așa după cum rezultă din minuta deciziei nr.46.

Prin recursul în interesul legii se statuează că în interpretarea dispozițiilor și în aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din legea 303/2004 precum și raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Codul deontologic al magistraților precum și a art. 78 alin. 1 din Legea 567/2004 raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora ˝judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară respectiv, salariul de bază brut lunar. ˝

Cum în conformitate cu art. 329 alin. 3 Cod Proc. Civ o astfel de hotărâre este obligatorie, și datorită faptului că reclamanții și intervenienții din prezenta cauză fac parte din categoriile cărora li se cuvine sporul de confidențialitate, instanța a reținut dispozițiile recursului în interesul legii în vederea admiterii acțiunii.

Excepția de necompetență materială invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Baf ost respinsă motivat de faptul că în prezenta cauză ne aflăm în cadrul unui litigiu de muncă între salariați și angajator prin care se solicită acordarea unor drepturi de natură salarială. Este indubitabil faptul că ne aflăm în fața unui litigiu de muncă și nu într-unul de drept comun pe despăgubiri. Astfel competența litigiilor de muncă este în sarcina conform Legii 168/1999, Legii 53/2003 și art. 2 alin. 1 lit. c Cod Proc. Civ., motiv pentru care excepția a fost respinsă.

Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă deoarece nu pot fi reținute susținerile pârâților cum că sporul de confidențialitate a fost introdus doar prin OG19/2006, iar acesta a fost acordat doar ulterior datei de 01.02.2006. Aceasta deoarece reclamanții și intervenienții au invocat și alte categorii socio- profesionale beneficiare de spor de confidențialitate care beneficiau de acest spor și anterior datei menționate de pârâți în motivarea excepției. De asemenea obligația de confidențialitate pentru reclamanți și pârâți nu a fost introdusă odată cu OG19/2006 ci cu mult înainte, menționând aici doar Legea 304/2004. Discriminarea a fost invocată față de toate categoriile socio-profesionale și nu doar de cele prevăzute de OG19/2006.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, instanța a constatat că este, nefondată și, în consecință, a fost respinsă, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

De asemenea, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost respinsă întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din OG137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.

Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.

Cererile de chemare în garanție formulate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția Națională Anticorupție au fost respinse ca inadmisibile atâta timp cat Ministerul Finanțelor a fost chemat în instanță ca pârât și a fost obligat să aloce și să vireze sumele necesare achitării sumelor acordate reclamanților în contul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față de excepția autorității de lucru judecat invocată în prezenta cauză din oficiu de către Curtea de Apel Bacău și de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția Națională Anticorupție instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia deoarece prin prezenta hotărâre se solicită acordarea de drepturi de natură salarială doar în funcție de perioada lucrată la fiecare dintre intimați de către reclamanți, departamentele financiare contabile ale pârâților stabilind perioadele în care reclamanții au fost angajați la pârâți și perioadele exacte pentru care se cuvin drepturi bănești.

Excepțiile de prescripție a dreptului material la acțiune pentru reclamanți pentru perioada 01.05.2005 - 05.05.2005 și pentru intervenienți pentru perioada 01.05.2005 - 25.05.2005 invocate în prezenta cauză au fost admise motivat de următoarele: În conformitate cu prevederile Decretului 167/1958 precum și cu prevederile art. 283 Cod, drepturile bănești de natură salarială pot fi solicitate de cei ce se consideră vătămați în drepturile lor, în termen de 3 ani de zile de la data când acele drepturi trebuiau să fie acordate. Adică drepturile salariale pot fi solicitate doar în urmă cu 3 ani raportat la data introducerii acțiunii de chemare în judecată. Astfel raportat la datele de introducere a acțiunii principale precum și a cererii de intervenție se impune admiterea excepției de prescriere a dreptului material la acțiune pentru perioadele 01.05.2005 - 05.05.2005 pentru reclamanți și pentru perioada 01.05.2005 - 25.05.2005pentru intervenienți.

În privința intervenientei drepturile bănești privitoare la sporul de confidențialitate s-au acordat prin prezenta hotărâre începând cu data de 14.01.2006 la zi și pe viitor motivat de faptul că intervenienta a deținut calitatea de personal IT, ori această funcție a fost asimilată personalului auxiliar abia prin reglementările Legii 17/2006 din data de 11.01.2006 cu intrare în vigoare de la data de 14.01.2006.

Anterior datei de 14.01.2006 petenta a avut calitatea de funcționar public motiv pentru care instanța a disjuns cererea intervenientei de acordare a sporului de confidențialitate pentru perioada 01.05.2005 - 13.01.2006, în acest sens formându-se un nou dosar, datorită calității de funcționar public a petentei pentru perioada mai sus menționată.

Plata despăgubirilor se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 cod civil și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.

În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Public, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Finanțelor pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.

De asemenea, instanța, în temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, a obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția Națională Anticorupție să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant în funcție de perioada lucrată și în funcție de locul de muncă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, pârâții Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Direcția De Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, N pentru Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pa lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-; ulterior, prin admiterea cererilor de abținere a magistraților inițial investiți, cauza s-a trimis spre o nouă repartiție aleatorie, fiind înregistrată sub nr-.

Criticile formulate de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție au vizat nelegalitatea soluției față de:

- faptul că nici OG19/2006, nici OG6/2007 nu menționează categoriile profesionale din care fac parte reclamanții în cele care beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază; de asemenea, lipsește decizia ordonatorului de credite de stabilire a categoriilor de funcționari, a cuantumului și a condițiilor de acordare a respectivului spor, cu încadrarea sa în bugetul acordat;

- faptul că după pronunțarea Deciziilor 818-821/2008 ale Curții Constituționale nu se mai poate reține o pretinsă discriminare în susținerea acțiunii.

La rândul său, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a invocat nelegalitatea soluției față de:

- faptul că exista autoritate de lucru judecat pentru acțiunea reclamanților - fără, și - în raport de soluția din dosarul - al Curții de Apel Bacău întrucât există identitate de părți și obiect începând cu 18.07.2005, fiind totodată opozabilă și -ului întrucât la promovarea acțiunii reclamanții, și erau procurori DIICOT- Biroul Teritorial Neamț.

În subsidiar, s-a susținut că:

- nu se putea acorda sporul de 15% și pentru viitor întrucât se adaugă la legea specială de salarizare, iar Decizia nr. 46 nu a recunoscut dreptul și pentru viitor;

- actualizarea sumelor de plată nu are temei din moment ce este instituție bugetară ce nu-și poate înscrie în bugetul propriu plăți fără bază legală și apare ca un mijloc de constrângere pentru executarea obligației asumate;

- obligarea sa la a efectua mențiuni corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților contravine dispozițiilor art. 11 alin.2 din Decretul 92/1976 sub aspectul componenței retribuției tarifare de încadrare ce se operează în carnet, sporul acordat neincluzându-se în acesta.

Recurenta N pentru Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității sale procesual pasive din moment ce nu se confundă cu statul român, nu este ordonator principal de credite și nu are raporturi juridice cu reclamanții;

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pa lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț în susținerea recursului declarat au invocat, în esență, următoarele:

- întemeierea soluției și pe presupusul caracter discriminatoriu al prevederilor legale ce au acordat sporul de 15% de confidențialitate nu mai poate fi primită după pronunțarea Deciziei 821/2008 a Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituționalitatea disp. art. 2 alin.1 și 11, art. 27 din OG137/2000;

- acordarea sporului atât pentru trecut cât și pentru viitor adaugă la legea specială de salarizare, constituind o ingerință în atribuțiile puterii legiuitoare;

- față de raportarea acțiunii la dispozițiile OG19/2006, nu se putea pretinde sporul începând cu anul 2005, întrucât se încalcă principiul neretroactivității legii civile.

- actualizarea sumelor acordate cu indicele de inflație nu este o obligație întemeiată în contextul în care ca și instituție bugetară nu poate înscrie în bugetul propriu plăți fără bază legală.

- mențiunile din carnetul de muncă vizează doar retribuția tarifară de încadrare, iar sporul de confidențialitate nu este inclus în această retribuție.

- chemarea în garanție a trebuia admisă în condițiile în care acțiunea a fost admisă.

Toți recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Legal citați, intimații reclamanți nu s-au prezentat nici personal nici prin mandatar, nu au formulat întâmpinare și nici alte cereri.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și față de dispozițiile art.304, 304/1 cu ref. la 312 Cod procedură civilă, curtea le găsește neîntemeiate pentru considerentele ce se vor dezvolta:

Excepția autorității lucrului judecat în raport de dezlegarea dată în dosarul - al Tribunalului Neamț, nu este incidentă în cauză întrucât în respectiva cauză nu a fost identitate de părți ( DNA, DIICOT nu au fost părți ) și nici de obiect - pretențiile întemeindu-se în acea cauză pe posesia certificatelor ORNIS prev. de Legea 182/2002 și pe discriminarea față de alte categorii socio-profesionale, în timp ce în litigiul de față ( astfel cum a fost precizat oral la 26.01.2009 - fl. 313 d- al Curții de Apel Bacău - și în scris la 13.02.2009 - fl. 324-337 d- al Curții de Apel Bacău ) acestea vizau dreptul la sporul de confidențiale cu titlu de drept salarial cuvenit pentru o obligație profesională. Prin urmare acest motiv de recurs va fi înlăturat.

Temeinicia și legalitatea soluției privind justificarea acordării sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar nu mai poate fi supusă unei noi analize ( inclusiv pe discriminare prin raportare la deciziile de neconstituționalitate 818-821/2008 ), așa cum solicită recurentul Parchetul de pe lângă ÎCCJ - pct.IV - V motive recurs - din moment ce prin Decizia nr. 46/15.12.2008 a s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că " în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilorart. 99alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat laart. 16alin. (1) și (2) din Codul deontologic al magistraților, și aleart. 78alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat laart. 9din Codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".Prin urmare dezlegarea dată este obligatorie conform art. 329 alin.3 teza a II-a pr.civ.

Sub aspectul perioadei pentru care se justifica admiterea acțiunii - motiv recurs Parchetul de pe lângă ÎCCJ, pct. V- se constată că în mod legal și temeinic s-a dispus acordarea dreptului și pentru perioada anterioară apariției OG19/2006 - 3.febr. 2006 - până în mai 2005 față de faptul că - așa cum s-a reținut și la fond - pretențiile deduse judecății s-au întemeiat nu pe respectivul act normativ - așa cum eronat a reținut acest recurent -, ci pe obligațiile de confidențialitate instituite de Legea 303/2004, Legea 567/2004, Codul Deontologic al magistraților ( aprobat prin Hot.CSM 144/2005 ) și cel al personalului auxiliar ( aprobat prin Hot. CSM 145/2005 ), ce dădeau naștere dreptului corelativ la compensație. În același sens stau și dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 46/2008 care fac trimitere la aceleași temeiuri juridice.

Referitor la acordarea dreptului și pentru viitor și în sumă actualizată cu indicele de inflație ( motiv comun recurentelor Parchetul de pe lângă J, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă J- DIICOT ), se apreciază că rezolvarea îmbrățișată de prima instanță este justificată față de următorul context:

- dreptul la sporul de confidențialitate fiind un drept câștigat retroactiv ce nu poate fi pierdut decât strict în condițiile legii și pentru a nu exista nelămuriri cu ocazia executării hotărârii, era îndreptățită mențiunea cuvenirii sale și pentru viitor nu numai până la pronunțarea sentinței; alta ar fi fost situația dacă ar fi existat certitudinea executării dreptului imediat cu data pronunțării sentinței, definitive și executorii de altfel, fapt ce nu a existat și este încă incert și în prezent chiar dacă s-a pronunțat un recurs în interesul legii în această materie; - ntr-adevăr, recurentele sunt instituții bugetare, dar au și calitatea de ordonator de credite; prin urmare, în această calitate ce le conferă competențe în întocmirea proiectelor de buget, și în considerarea principiului reparației echitabile, plata despăgubirilor cuvenite reclamanților și intervenienților s-a dispus a se face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală; prin urmare, nu s-a reținut o culpă propriu zisă a acestora, iar soluția nu trebuie interpretată ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care angajații în cauză sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.

Obligarea angajatorilor de a efectua mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților - funcție fiecare după perioada cât aceștia au lucrat în respectivele locuri de muncă -, nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 11 din Decretul 92/1976 - așa cum susțin recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Direcția De Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pa lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț - întrucât:

- textul respectiv reglementează actele pe baza cărora se întocmește carnetul de munca și condițiile de valabilitate a acestora, nu mențiunile ce pot fi sau efectuate în cuprinsul carnetului de muncă;

- art. 1 al respectivului act normativ prevede ce mențiuni trebuie să se regăsească în carnetul de muncă al angajatului; astfel, conform alin.1)Carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntreruptă în munca, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta,iar conform alin.2)În carnetul de munca se înscriu datele cu privire la situațiile arătate la alin. (1), precum și cele privind starea civilă, pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de munca.

Însă aceste dispoziții trebuie interpretate atât în sensul producerii efectelor pentru care s-au emis - dovedirea la pensionare nu numai a perioadei lucrate, ci și a veniturilor la care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale -, cât și prin coroborare cu dispozițiile legii speciale în materie - Legea 303/2004 republ. cu modif. Legea 567/2004 cu modif. ( care, la art. 82, respectiv 68, stabilesc modul de calcul al pensiei de serviciu prin raportare laindemnizația de încadrare brută lunară sau la salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării), Legea 19/2000 modif. ( ce reglementează la art.2 principiul contributivității, iar la art. 23 ca și bază lunară de calcul pentru categoriile profesionale din care fac parte reclamanții și intervenienții,venitul brut realizat lunar ).

Sub aspectul neadmiterii cererii de chemare în garanție a MFP. formulată de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - fl. 93 d- al Tribunalului Neamț -, soluția apare ca fiind legală și temeinică în condițiile în care Ministerul Finanțelor Publice era deja pârât în cauză, reclamanții și intervenienții solicitând obligarea acestei instituții la a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale în litigiu, calitate în care a și fost obligat a da curs solicitării; ori, în acest context, față și de dispozițiile art. 60.pr.civ.-, cererea de chemare în garanție nu mai putea fi primită nemaiexistând nici o posibilitate la o eventuală prejudiciere a intereselor Ministerului Public - Parchetul de pe lângă, acesta urmând a primi fondurile necesare plății de la Ministerul Finanțelor conform dispoziției instanței.

Referitor la recursul Ministerului Finanțelor Publice, prezenta instanță constată că în mod corect și legal s-a reținut că are calitate procesual pasivă în alocarea de fonduri necesare plății de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă atât față de dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002 conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, cât și față de prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 ce instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-1 exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților. Și nu în ultimul rând trebuiesc amintite dispozițiile Ordinului comun nr. 3774/C/22.08.2008 ce stabilește obligația acestui recurent de a aloca sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale între care se regăsește și cel ce face obiectul prezentului litigiu.

Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt alte motive de recurs de ordine publică care să fie invocate din oficiu, în baza art. 312 Cod procedură civilă se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile civile, formulate de recurenții-pârâți DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva sentinței civile nr.441 din 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16.XI.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru

- - - - - -

GREFIER,

POLITIC

red. /

red.

tehnored./9 ex.

23/27.11.2009

Președinte:Viziteu Camelia Liliana
Judecători:Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru

#Judecator Viziteu Camelia Liliana

Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1420/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1420/2009. Curtea de Apel Bacau