Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1427/2009. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1427
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia Liliana judecător
- - - - - judecător
- - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurenții-reclamanți împotriva sentinței civile nr.564 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind chestiuni prealabile și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenții-reclamanți prin cererea de recurs, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 564 din 3.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al comunei și Unitatea Administrativ Teritorială prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în esență următoarele:
Reclamanții fac parte din personalul contractual in cadrul aparatului administrativ al comunei B, astfel cum rezultă din dispozițiile Primarului comunei (20-28 dosar fond).
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Potrivit art. 1 din legea citata "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
În conformitate cu prevederile art 47 si 49 din aceeași lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
În aplicarea Legii nr. 138/1999 au fost emis Ordinul nr. 275/2002 modificat si completat prin Ordinul nr. 496/2003.
În conformitate cu dispozițiile art. 75 si 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Astfel, dispozițiile Ordinului nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, invocate de reclamanți, nu pot reglementa acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază decât personalului din Ministerul Administrației și Internelor, altfel s-ar adăuga la lege - contrar dispozițiilor mai sus citate.
Este adevărat că prin Ordinul 30/2007 Ministerul Administrației și Internelor s-a reorganizat și Ministerul Internelor și Reformei Administrative - nou înființat a căpătat noi atribuții și în domeniul administrației publice, însă dispoziții legale, care să extindă acordarea indemnizației de dispozitiv și la lucrătorii din structurile administrației publice nu există.
Având în vedere și considerentele deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, potrivit căreia instanțele de judecată nu pot înlocui norme de drept cu unele create pe cale judiciară și nici nu le pot înlocui cu prevederi cuprinse în alte acte normative, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, au formulat recurs reclamanții, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-;
Criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate în susținerea recursului au vizat în esență următoarele aspecte: - art. 16 din OUG63/2003, de organizare a MAI, și art. 17 din OUG30/2007, de organizare a MIRA, enumeră în cadrul ministerului și personalului contractual, fără a distinge dacă aparține structurilor militare ori celor din administrația publică ( Primării, Consilii locale, Consilii județene ); prin urmare, pentru asigurarea unui regim coerent și echitabil de salarizare în cadrul personalului civil din același minister s-a emis Ordinul 496/2003, care la pct.-ul 9.2 prevăzut acordarea îndemnizației de dispozitiv și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice; - dreptul la îndemizația de dispozitiv prev. de art. 13 din Legea 138/1999 a fost recunoscut și personalului civil din domeniul administrației publice prin punctul 31.1 din Ordinul 496/2003;
- reorganizarea MAI prin OUG30/2007 nu a schimbat nici componența ministerului și nici drepturile personalului civil din cadrul structurilor sale;
- nu s-a solicitat instanței să anuleze aplicarea unor acte normative pe motiv că sunt discriminatorii și nici să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau aplicabile altor categorii de salariați, ci să se dea eficiență prevederilor punctelor 9.2 și 31.1 din Ordinul 496/2003;
- li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prin nerecunoașterea unui drept ce a fost acordat altor persoane aflate în situații similare (cazul Beian contra României).
Nu s-au administrat probe noi; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă ( fl.4 ). Părțile, legal citate, nu s-au prezentat personal și nici au fost asistați de apărător; nu au formulat întâmpinare și nici alte cereri.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de disp. art. 3041, 312.pr. civ. se constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Hotărârea recurată este legală și temeinică, întemeindu-se pe lipsa unei baze legale de acordare a sporului solicitat și personalului din care fac parte și reclamanții.
Astfel, Ordinul nr. 496/28.07.2003 - invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor deduse judecății și necontestat ca și existență și conținut de către pârâți - face distincție în art. 31.1 între personalul civil - funcționari publici și personal contractual din MAI menționat de Legea 138/1999 - care beneficiază de indemnizația de dispozitiv prev. la art. 9.2 - și cel exceptat de la plata acestui drept - personal civil din domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura orice confuzii privind categoriile de personal vizate;
De asemenea, este adevărat că MAI ( actual MIRA ) s-a format prin comasarea Ministerului Administrației publice cu Ministerul d e Interne conform OUG63/2003; însă, potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG63/2003 - act normativ în vigoare la data emiterii Ordinului 496/2003 - doar anumite instituții di n domeniul administrației publice - menționate expres - erau trecute în subordinea acestui minister ( respectiv: Institutul Național de Administrație, Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare aLegii nr. 10/2001, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte și Arhivele Naționale );
De menționat că și prin G nr.30/2007 s-au păstrat aceste instituții în subordinea MIRA.
Ori personalul Primăriilor nu se regăsește printre acestea; prin urmare actele interne emise în cadrul acestui minister nu erau aplicabile pârâților.
Nici susținerea cum că interpretarea dispozițiilor Ordinului 496/2003 nu se poate face decât în sensul acordării indemnizației de dispozitiv tuturor persoanelor ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice indiferent de calitate, în caz contrar survenind o situație discriminatorie, nu poate fi reținută ca întemeiată întrucât:
Prin raportare la dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană, un tratament diferențiat devine discriminare când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori în cauză nu s-a invocat și nici dovedit că reclamanții sunt în situații comparabile cu angajații civili din subordinea MAI ( actual MIRA ) - sub aspectul pregătirii profesionale identice, a competenței materiale ( muncă ) egale prestate, a elementului generator comun al dreptului pretins ( regim de dispozitiv), astfel încât să se justifice o remunerare egală.
Mai trebuie menționat și că, prin pronunțarea deciziilor de neconstituționalitate nr. 818 - 821/2008, drepturile salariale nu se mai pot acorda în temeiul unor situații discriminatorii.
Față de toate aceste considerente, reținând că hotărârea instanței de fond este legală se va respinge recursul declarat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenții-reclamanți, -, și împotriva sentinței civile nr.564 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru
- - - - - -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red.
Tehnored./5 ex.
20/30.11.2009
Președinte:Viziteu Camelia LilianaJudecători:Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru