Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1428/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1428
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia Liliana judecător
- - - - - judecător
- - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurenții-reclamanți împotriva sentinței civile nr.982 din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind chestiuni prealabile și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenții-reclamanți prin cererea de recurs, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 981/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții formulată de reclaman ț ii, to ț i cu domiciliul ales la sediul Primăriei, Jude ț ul B, în contradictoriu cu pârâ ții Unitatea Administrativ Teritorială - reprezentat de Primarul Comunei, Județ B și Consiliul Local - com., Sat., Județ
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bacau - Sectia comerciala si contencios administrativ sub numarul 6508 din 31.10.2008, reclamantii, G, au chemat in judecata pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a comunei și Consiliul Local al comunei pentru ca prin hotărâre să fie obligate la alocarea, calcularea si plata indemnizației de dispozitiv in cuantum de 25% din salariu de bază, începând cu data de 01.10.2005 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, actualiată cu indecele de inflație la data platii efective, precum si completarea corespunzatoare a carnetelor de munca.
Prin încheierea din 21.01.2009 instanta a disjuns cauza în ceea ce-i privește pe reclamanții, și a înaintat-o spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Bacău unde a fost înregistrat cu nr. -.
Motivandu-și acțiunea reclamanții au arătat că sunt personal contractual in cadrul aparatului administrativ al comunei și că potrivit punctului 9.2 si 31.1 din Ordinului nr. 496/2003 trebuie sa beneficieze de indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25%, altfel s-ar încălca dispozițiile art. 1-4 din nr.OG 137/2000.
În drept, au invocat dispozițiile Ordinului nr. 496/28.07.2003, art. 13 din Legea nr. 138/1999, art. 53 și 54 din Constituție, Legea nr. 361/2003 și art. 284-286 din Codul muncii.
La dosar s-a formulat o cerere de intervenție de catre și prin care au solicitat alocarea, calcularea si plata indemnizației de dispozitiv in cuantum de 25% din salariu de bază pentru perioada 01.11.2005 -30.05.2007, perioadă în care au avut calitatea de personal contractual in cadrul aparatului administrativ al comunei.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întampinare și nu au trimis reprezentant în instanță.
La dosar s-au depus înscrisuri din analiza cărora, instanța a constatat că:
Reclamanții fac parte din personalul contractual din cadrul aparatului administrativ al comunei.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Potrivit art. 1 din legea citata "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
In conformitate cu prevederile art 47 si 49 din aceeași lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute laart. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
In aplicarea Legii nr. 138/1999 au fost emis Ordinul nr. 275/2002 modificat si completat prin Ordinul nr. 496/2003.
In conformitate cu dispozitiile art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Se reține de către tribunal că, dispozițiile Ordinului nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, invocate de reclamanți, nu pot reglementa acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază decat personalului din Ministerul Administrației și Internelor, altfel s-ar adăuga la lege - contrar dispoziițiilor mai sus citate.
Este adevărat că prin Ordinul 30/2007 Ministerul Administrației și Internelor s-a reorganizat și Ministerul Internelor și Reformei Administrative - nou înființat a căpătat noi atribuții și în domeniul administrației publice, însă dispoziții legale, care să extindă acordarea indemnizației de dispozitiv și la lucrătorii din structurile administrației publice nu există.
Având în vedere și considerentele deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, potrivit căreia instanțele de judecată nu pot înlocui norme de drept cu unele create pe cale judiciară și nici nu le pot înlocui cu prevederi cuprinse în alte acte normative, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Impotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs reclamanții care întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041cod pr.civilă, au criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că, în mod nelegal, instanța a respins cererea de acordare a indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază precum și cererile de intervenție.
Cu privire la critica ce vizează soluționarea cererilor de intervenție se constată că este neîntemeiată întrucât în preambulul hotărârii recurate, sunt arătate atât în drept cât și în fapt considerentele pentru care acestea au fost respinse.
Recurentele - reclamante au arătat că, întrucât consiliile locale sunt subordnate ierarhic, acesta este autoritatea care crează cadrul legislativ, respectiv prin Legea nr. 215/2001, iar Legea nr. 138/1999 este aplicabilă atât personalului din administrația publică locală cât și personalului din fostele unități militarizate, acum funcționari publici. Recurentele au menționat prevederile art. 13 din Legea nr. 138/1999, care vizează și indemnizația de dispozitiv, susținând că, potrivit ordinului menționat anterior, personalul civil beneficiază de dispozițiile acestui articol și au arătat că actele normative menționate nu fac distincție între categoriile de beneficiari.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
In mod corect, instanța de fond a apreciat că reclamantele nu sunt îndreptățite la acordarea indemnizației de dispozitiv în lipsa unui temei legal de natură a susține pretențiile acestora.
Astfel, indemnizația de dispozitiv reglementată de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 este instituită ca un spor salarial specific personalului militar și salariaților civili din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
Reclamantele sunt angajatele Consiliului Local și nu al, astfel încât nu pot beneficia de sporul salarial pretins.
Nu poate fi reținută afirmația recurentelor, în sensul că pârâta Consiliul Local este subordonată ierarhic Ministerului Internelor și Reformei Administrative, întrucât așa cum rezultă din nr.OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art. 3 alin.1 lit. a pct. 4 acest minister are ca atribuție îndrumarea și sprijinirea autorităților publice în aplicarea legii și îndeplinirea atribuțiilor.
Din analiza dispozițiilor Art. 12 alin.1 și 2 din nr.OUG 30/2007, coroborate cu anexa 1 nr.HG 4161/2007, Consiliile locale și Primarii nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea
De altfel art. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată - legea administrației publice locale - dispune că administrația publică în unitățile administrativ teritoriale funcționează printre altele în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar potrivit art. 4 din lege, autonomia locală este administrativă și financiară și se exercită în baza și în limitele prevăzute de lege.
Actele normative invocate de reclamanți în susținerea punctului lor de vedere privind vocația la indemnizația de dispozitiv nu sunt de natură a demonstra existența unei norme legale care să stipuleze în favoarea personalului contractual din administrația publică locală acordarea acestui drept.
Dispozițiile legale invocate nu asimilează situația recurentelor reclamante cu cea a personalului civil din instituțiile enumerate în lege care își desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, menționând doar că li se aplică sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, astfel încât, în lipsa unui fundament juridic care să reglementeze acordarea sporului în mod expres acestei categorii de salariați, Curtea în baza art. 312 alin.1 cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 982 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru
- - - - - -
GREFIER,
POLITIC
Red.sent. ,
Red. /8.12.2009
.M, /12 ex.
11.12.2009
Președinte:Viziteu Camelia LilianaJudecători:Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru
