Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 143/R-
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în,-, județul A și de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.636/CM din 12 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă, personal și prin procurator și consilier juridic pentru recurenta-pârâtă SC SA P, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.39 din 19.02.2008, emisă de Colegiul Consilierilor Juridici
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, recurenta-reclamantă a depus, prin serviciu registratură, întâmpinare.
Părțile prezente susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Recurenta- reclamantă, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele invocate în scris.
Cu privire la recursul declarat de pârâtă solicită respingerea lui ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta recurentei- pârâte solicită admiterea recursului declarat pentru motivele invocate în scris și susținute pe larg în ședință publică.
Cu privire la recursul declarat de reclamantă solicită respingerea acestuia și menținerea solutiei pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Examinând recursurile civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31 iulie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta " ", solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată a-i elibera o adeverință în concordanță cu drepturile bănești ce i se cuvin pentru munca prestată, să-i deconteze biletele de transport pe ruta - Pitești - și retur, să-i plătească suplimentare efectuate în iunie 2006, precum și restituirea sumelor reținute ca penalizare la salariu, pe anii anteriori.
A susținut reclamanta că, pârâta i-a eliberat o adeverință care nu este în concordanță cu drepturile bănești primite pentru munca prestată, în sensul că deși în perioada 01.01.2006 - 01.07.2006 s-a deplasat pe ruta - Pitești - pentru a lucra la Farmacia 118, pârâta nu i-a decontat biletele de transport.
Nici suplimentare nu i-au fost plătite de pârâtă pentru luna iunie 2006, iar pârâta a făcut rețineri nejustificate din salariul său cu titlu de penalizări, în anii anteriori fiind afectate astfel drepturile sale de pensie.
Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr.3411/2006 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, reținând că a fost învestită cu un litigiu de muncă în sensul disp.art.67 și 68 din Legea 168/1999 și în cauză sunt incidente prev.art.2 alin.1 pct.1 lit.c Cod procedură civilă.
După declinarea competenței soluționării cauzei, reclamanta a precizat obiectul acțiunii la data de 17.01.2007, arătând că solicită anularea adeverinței nr.670/08.03.2006 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la eliberarea unei alte adeverințe din care să rezulte sporurile primite pentru de noapte și gărzile efectuate, la plata biletelor de transport pe ruta - Pitești - și retur pentru perioada 01.01.2006 - 01.07.2006, a orelor suplimentare lucrate în luna iunie 2006 și restituirea sumelor reținute nelegal ca penalizări pe perioada 1998 - 2003, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta și-a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere prin care a solicitat să fie obligată pârâta la plata dividendelor cuvenite din anul 1998 până în prezent, reactualizate, pentru acțiunile pe care le deține la această unitate.
În ședința publică din 17.01.2007, reclamanta și-a restrâns perioada pentru care a solicitat plata dividendelor, aceasta fiind cuprinsă între anii 2000 - 2006.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.200/CM/28.03.2007 a admis excepția de necompetență materială a instanței în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata dividendelor și a declinat acest capăt de cerere spre competentă soluționare Judecătoriei Pitești.
În ședința publică din 25.04.2007, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, relații de la pârâtă în sensul filei 62 din dosar, proba cu martori pentru a dovedi că s-au efectuat ore suplimentare, ore de noapte și gărzi pentru luna iunie 2006 și proba cu expertiză contabilă.
În aceeași ședință, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, martori și relații de la pârâtă, în sensul de a depune la dosar statul de plată pe luna iunie 2006, să facă dovada decontării către reclamantă a biletelor de transport pe ruta - Pitești - și retur pe perioada 01.01.2006 - 01.07.2006, iar în caz contrar, să arate motivele nedecontării acestora, să comunice dacă au fost reținute reclamantei din salariu sume de bani, cu ce titlu și pentru ce perioadă.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri solicitată de pârâtă și s-a prorogat discutarea probei cu expertiza contabilă.
Prin încheierea de ședință din 23.05.2007 instanța a luat act de renunțarea reclamantei la administrarea probei cu martori, iar în privința excepției autorității de lucru judecat pentru primul capăt din acțiune și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul patru din acțiune, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat pentru primul capăt al acțiunii precizate (180) și a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune privind capătul patru, pentru perioada 1998 - 01.08.2003.
În ședința publică din 10.10.2007, reclamanta a renunțat la proba cu expertiza contabilă judiciară.
Prin sentința civilă nr.636/CM din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și obligată pârâta să-i plătească contravaloarea orelor suplimentare efectuate în cursul lunii iunie 2006 și contravaloarea biletelor de transport pe ruta - Pitești- și retur pe perioada 1 ianuarie 2006 - 1 iulie 2006.
A mai fost obligată pârâta să elibereze reclamantei o adeverință în care să fie cuprinse sporurile și suplimentare, în sensul celor dispuse.
Celelalte capete de cerere au fost respinse.
S-a reținut referitor la capătul 1 din acțiune, respectiv anularea adeverinței nr.670/8 martie 2006 eliberată de pârâtă, că această adeverință a fost emisă în temeiul Legii nr.19/2000 și nr.OUG4/2005, pentru stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei și cuprindea perioada lucrată, sporurile - respectiv sporul de vechime, indemnizația de conducere și sporul pentru munca de noapte, grupa de muncă, plata CAS și pensia suplimentară.
La calculul drepturilor de pensie a reclamantei nu a fost luat în considerare de către Casa Județeană de Pensii sporul de muncă de noapte pentru perioada 15.03.1977 - 01.04.2001, ci doar pentru perioada 01.04.2001 - 24.03.2003.
În mod greșit reclamanta a solicitat anularea de către pârâtă a adeverinței nr.670/08.03.2006, având în vedere că prin Ordonanța nr.687/15.09.2006, publicată în Of.nr.801/25.09.2006, s-a prevăzut procedura privind modul de eliberare a actelor doveditoare reprezentând sporul pentru munca prestată în timpul nopții și valorificarea acestuia în procesul de stabilire sau recalculare a drepturilor de pensie, aplicabil perioadei anterioare datei de 01.04.2001.
Referitor la solicitarea reclamantei la obligarea pârâtei la plata biletelor de transport pe ruta - Pitești - și retur pe perioada 01.01.2006 - 01.07.2006, s-a reținut că biletele de transport pe perioada de mai sus au fost depuse de reclamantă, cu borderou și cerere la pârâtă.
Reclamanta a fost angajata pârâtei și începând cu data de 24.03.2003 a fost delegată de la Farmacia nr.1 Pitești la Farmacia nr.118, conform deciziei nr.35/18.03.2003.
La baza deciziei nr.35/18.03.2003 a stat Hotărârea A-nr.26/10.02.2003 privind rentabilitatea farmaciilor, rotația personalului, ținând cont de protecția salariaților.
La art.1 din decizie s-a stabilit că începând cu 24.03.2003, reclamanta, în funcția de asistent farmacie la Farmacia nr.1 Pitești, a fost delegată pe o perioadă de 60 zile, cu posibilitatea prelungirii, la Farmacia nr.118 - în aceeași funcție și cu același salariu, conform art.42-44 Codul muncii.
În art.2 al deciziei s-a stipulat că începând cu aceeași dată, reclamanta are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, în baza documentelor justificative.
Apărarea pârâtei în sensul respingerii acestui capăt din acțiune s-a bazat pe faptul că în conformitate cu actul adițional la contractul individual de muncă nr.353/16.02.2005, fișa postului și decizia nr.198/2006, locul muncii permanent al reclamantei, l-a constituit Farmacia nr.118.
Din actul adițional invocat de pârâtă și depus la 15 din dosar, rezultă că reclamanta a refuzat să semneze acel act și de fapt acel act adițional se referă la o indexare de salariu, ca urmare a contestației depusă de reclamantă către societatea pârâtă, ce poartă numărul de înregistrare 473/07.03.2005 (14).
Pârâta a decontat reclamantei, conform deciziei nr.35/18.03.2003, biletele de transport pe ruta - Pitești - și retur începând cu 01.04.2003 și până la 01.01.2006, iar decizia nr.35 nu a fost anulată de pârâtă, păstrându-și valabilitatea până la pensionarea reclamantei, pârâta decontând biletele de transport pe ruta - Pitești - și retur pe toată perioada anilor 2003 până la 01.01.2006.
Chiar dacă pârâta ar fi încheiat un act adițional la contractul individual de muncă prin care de fapt a modificat cuantumul salariului, fără nici legătură cu plata transportului, actul adițional nu a fost semnat de reclamantă, iar restul clauzelor rămâneau neschimbate.
Or, dispozițiile art.17 alin.4 din Codul muncii prevăd că orice modificare a unuia din elementele prevăzute la alin.2 (loc de muncă, funcția, data de la care contractul urmează să-și producă efectele, etc.), impune încheierea unui act adițional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoștiințării în scris a salariatului.
Potrivit art.42 Codul muncii, locul de muncă poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.
Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu, în afara locului său de muncă.
Conform art.44 Codul muncii, delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile și se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.
Persoana delegată are dreptul la plata cheltuielilor de transport și de cazare, precum și la indemnizație de delegare.
În cazul personalului societăților comerciale și al regiilor autonome, precum și al oricăror persoane fizice sau juridice, care au personal salariat, drepturile de delegare se stabilesc prin negociere colectivă individuală, în același mod în care se stabilesc și salariile.
Pârâta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că locul muncii permanent al reclamantei îl constituia Farmacia 118. Pârâta putea modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului și în cazul unor situații de forță majoră, (din cererile depuse de reclamantă la dosar rezultă că începând cu anul 2001 solicitat pârâtei mărirea salariului de bază, precum și cererea reclamantei cu număr de înregistrare 480/13.07.2003, în sensul refuzului primirii salariului pe luna iunie 2003 - 12) cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție salariatului, în cazurile și condițiile prevăzute de art.48 Codul muncii.
Reclamanta a solicitat și plata orelor suplimentare efectuate în luna iunie 2006.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la fila 81 din dosar, a arătat că din statul de salarii pe luna iunie 2006, rezultă că salarizarea reclamantei s-a făcut conform foii colective de prezență întocmită de farmacistul diriginte, că nu s-au efectuat ore suplimentare și conform art.141 alin.4 Codul muncii, la încetarea contractului individual de muncă al reclamantei - 01.07.2006 - s-a acordat compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe 2006, proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Dar, reclamanta a depus la dosarul cauzei raportul de gestiune unde sunt menționate încasările lunii iunie 2006, inclusiv sâmbăta și duminica, precum și condica de prezență unde apar semnăturile personalului care au lucrat sâmbăta și duminica, printre care și reclamantei.
Reclamanta s-a apărat în sensul că în perioada lunilor ianuarie - iunie 2006 a lucrat sâmbăta și duminica și sărbătorile legale conform programului afișat, a fișelor de salarizare, a rapoartelor de gestiune (45 - 49) și suplimentare au fost plătite lună de lună, cu excepția lunii iunie 2006, respectiv cu o lună înainte de a se pensiona.
Conform art.119 Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora.
Reclamanta avea obligația de a solicita angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora, iar numai în ipoteza în care compensarea prin ore libere nu era plătită, putea pretinde plata muncii suplimentare.
Dar, nefiind posibilă compensarea cu timp liber corespunzător, reclamanta a solicitat conform cererii de la fila 19 din dosar, plata orelor suplimentare pe luna iunie 2006, mai cu seamă că în perioada ianuarie - iunie 2006, lucrate sâmbăta și duminica și sărbătorile legale conform rapoartelor de gestiune, pontajului și fluturașilor, au fost plătite de pârâtă.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea formulată în temeiul art.42, 44 Codul muncii, art.119 Codul muncii, Legea nr.19/2000 și Ordinului nr.687/25.09.2006 și în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei contravaloarea orelor suplimentare efectuate în luna iunie 2006, contravaloarea biletelor de transport pe ruta - Pitești- și retur pe perioada 01.01.2006- 01.07.2006.
De asemenea, a obligat pârâta să elibereze reclamantei o adeverință în care să fie cuprinse sporurile și suplimentare, în sensul celor dispuse.
Capătul de cerere privind cheltuielile de judecată a fost respins ca nedovedit, iar cel referitor la restituirea sumelor reținute - penalizări - pe perioada 1998 - 2003, ca fiind prescris, precum și plata indemnizației de pensionare, întrucât nu a fost solicitată prin acțiune, ci doar prin concluziile depuse pe fondul cauzei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs ambele părți.
În recursul declarat de reclamantă este criticată sentința pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- Greșit a reținut instanța de fond că a solicitat restituirea penalizărilor pe perioada 1998 - 2003, întrucât în ședința din 17 ianuarie 2007 a precizat perioada 2000 - 2003.
- La data de 28 martie 2007 a solicitat instanței plata indemnizației de pensionare și nu prin concluziile scrise, așa cum s-a reținut.
- Cheltuielile de judecată au fost justificate cu decontul de la fila 174, acte ce au existat la dosar și la momentul pronunțării hotărârii nr.636 din 12 octombrie 2007.
- Greșit nu i-au fost acordate gărzile și suplimentare pe care le-a efectuat.
Pârâta critică sentința pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- Așa cum rezultă din statul de plată pe luna iunie 2007 nu au fost plătite ore suplimentare întrucât nu s-au efectuat.
- În ceea ce privește decontarea biletelor de transport pe ruta - Pitești - și retur, plata cheltuielilor de transport se face numai pe perioada delegării și nu atunci când locul permanent al muncii este domiciliul salariatului.
- Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul că nu există temei legal pentru valorificarea la pensie a sporului pentru ore suplimentare.
Pentru suplimentare lucrate de intimată la Farmacia nr.1 s-au acordat zile libere în compensare.
Analizând recursul declarat de pârâtă se constată că este nefondat.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că nu s-au plătit ore suplimentare pentru luna iunie 2006, întrucât nu s-au efectuat ore suplimentare.
Intimata-reclamantă a prezentat însă copii de pe condica de prezență și raportul de gestiune în care sunt stipulate vânzările pe toată luna iunie și din care au rezultat sâmbetele și duminicile în care personalul farmaciei a lucrat.
Conform art.119 din Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora.
suplimentare în luna iunie s-au făcut cu o lună înainte de pensionarea reclamantei, deci compensarea nu mai era posibilă, situație în care suplimentare trebuiau plătite.
Critica este neîntemeiată.
Recurenta-pârâtă mai susține că decontarea biletelor de transport pe ruta - Pitești - și retur se face numai pe perioada delegării și nu atunci când locul permanent al muncii este domiciliul salariatului, așa cum se prezintă situația în cazul intimatei.
Se constată însă că în baza deciziei nr.35 din 18 martie 2003, intimata-reclamantă a fost detașată la Farmacia 118.
Până la data de 1 ianuarie 2006 au fost decontate biletele de transport.
Locul muncii nu l-a constituit domiciliul intimatei, iar decizia nr.35 din 18 martie 2003 nefiind anulată, decontarea biletelor de transport trebuia să fie efectuată până la pensionarea intimatei, deci și după data de 1 ianuarie 2006.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat eliberarea unei adeverințe în concordanță cu drepturile bănești ce i se cuvin pentru munca prestată, inclusiv să rezulte sporurile pentru suplimentare.
Nu este vorba de valorificarea la pensie a sporului pentru ore suplimentare.
Ca atare, criticile fiind neîntemeiate, în baza dispozițiilor art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâtă urmează a se respinge ca nefondat.
În recursul declarat de reclamantă se susține că printr-un capăt de cerere a solicitat restituirea penalizărilor la salarii pe anii 2000-2003 și nu pe anii 1998-2003, cum greșit a interpretat instanța de fond.
Critica este neîntemeiată.
Prin precizarea cererii de chemare în judecată (7 din dosar), reclamanta solicită și restituirea sumelor reținute în mod nelegal ca penalizări pe perioada anilor 1998-2003.
Prin încheierea din 21 septembrie 2007, din oficiu, instanța, analizând excepția autorității de lucru judecat privind capătul 1 al acțiunii precizate și excepția prescrierii dreptului la acțiune privind capătul IV din acțiunea precizată, admite excepția prescrierii dreptului la acțiune privind capătul IV al acțiunii precizate pentru perioada 1998 - 1 august 2003.
Se mai invocă de către recurentă faptul că intimata-pârâtă nu a respectat prevederile contractului colectiv de muncă, capitolul VI, care prevede că la pensionare se acordă echivalentul unui salariu egal cu suma ultimei luni, contract care avea aplicabilitate la data pensionării și a învederat instanței această situație, dar nu s-a luat în considerare.
În mod corect instanța de fond a reținut că acest lucru s-a invocat de către reclamantă numai prin concluzii scrise fără a constitui un capăt de cerere al acțiunii inițiale sau precizate și ca atare, nu s-a analizat.
Cu privire la suplimentare efectuate, instanța de fond a obligat pe intimata-pârâtă să elibereze o adeverință în care să fie cuprinse și acestea.
Un alt motiv de recurs s-a referit la faptul că, deși a solicitat plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca fiind nedovedit.
Se constată că acest motiv de recurs este întemeiat.
Astfel, la dosar (104) se găsește dovada plății onorariului de avocat în sumă de 300 lei, iar la fila 175 dovezi privind plata copii xerox, în total cheltuieli de judecată în sumă de 349,8 lei.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, se admite recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.636/CM din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 349,8 lei cheltuieli de judecată ce se acordă în baza art.274 Cod procedură civilă.
Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta "" Pitești, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.636/CM din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în orașul,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.636/CM din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pe pârâta "" Pitești să plătească reclamantei suma de 349,8 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/28.03.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
